ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 907/2005

Deliberând asupra cauzei

penale de față;

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr.

1256 din 7 octombrie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 3317/2004,

Tribunalul București, secția a II-a penală, a admis, în temeiul art. 499 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., cererea de contopire a unor pedepse cu închisoare,

formulată de petentul M.A.

Conform dispozițiilor art.

33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopite pedepsele de 3 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1133 din 28 noiembrie 2003 a

tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin încheierea de

ședință nr. 1838 din 20 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, prin care s-a luat act de declarația de retragere a recursului,

cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 362 din 15

martie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin

neapelare la data de 6 aprilie 2004, dispunându-se ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare la care a adăugat spor de un

an închisoare, pedeapsa rezultantă fiind așadar de 4 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile

art. 71 – art. 64 C. pen.

S-a dedus durata arestării

preventive și aceea executată, și anume: de la data de 16 august 2002 la data

de 1 august 2003 și de la data de 23 august 2003, la zi.

Conform dispozițiilor art.

350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a dispus anularea

mandatelor de executare M.E.P.I. nr. 1385 din 19 aprilie 2004 și M.E.P.I. nr.

415 din 6 aprilie 2004 emise de Tribunalul București, secția I penală și

Tribunalul București, secția a II-a penală, urmând să se emită un nou mandat.

S-a dispus ca statul să

suporte cheltuieli judiciare efectuate, iar cuantumul onorariului pentru

apărătorul din oficiu, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut în drept ca fiind întrunite condițiile prevăzute pentru

existența concursului de infracțiuni, cea de a doua infracțiune fiind săvârșită

la o dată anterioară aceleia la care, prima hotărâre de condamnare a rămas

definitivă.

Instanța a aplicat și sporul

de concurs considerând că se impune față de perseverența infracțională

demonstrată prin repetarea în aceiași modalitate de săvârșire a infracțiunii de

tâlhărie.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 914/ A pronunțată la data de 2

decembrie 2004, în dosarul penal nr. 3908/2004, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii

prin care s-a menținut sentința și deci implicit a acesteia, condamnatul

petent, în termen legal, a declarat recurs.

El a criticat hotărârile sub

aspectul temeiniciei considerând că în mod greșit i s-a aplicat sporul de

concurs de un an închisoare.

Recurentul a solicitat în

conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., ca motiv de casare, admiterea recursului, casarea hotărârilor și

înlăturarea sau măcar reducerea sporului aplicat.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, examinând hotărârile atacate în raport de critica formulată și

probele dosarului, având în vedere dispozițiile legale aplicabile în speță,

constată că recursul este nefondat.

Condamnatul a criticat

aplicarea sporului în concurs în mod nejustificat ținând cont de săvârșirea

infracțiunilor de tâlhărie, dintre cele mai grave, prin aceeași metodă și în

timp, ceea ce demonstrează periculozitatea socială a condamnatului care a

perseverat. Așadar se impune o pedeapsă privativă de libertate mai severă în

care să se reflecte și acest aspect, respectiv atât periculozitatea deosebită a

infracțiunii de tâlhărie, cât și comiterea a mai mult de o singură faptă.

Concluzionând că instanțele

au procedat corect, hotărârile fiind legale și temeinice, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se

respinge recursul formulat ca nefondat.

În temeiul art. 191 și art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat, ce include onorariul cuvenit avocatului din oficiu, el fiind în

culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 914/ A din 2

decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 februarie 2005.