ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 907/2005

Deliberând asupra cauzei penale de față; Din actele dosarului rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 1256 din 7 octombrie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 3317/2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a admis, în temeiul art. 499 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cererea de contopire a unor pedepse cu închisoare, formulată de petentul M.A.

Conform dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopite pedepsele de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1133 din 28 noiembrie 2003 a tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin încheierea de ședință nr. 1838 din 20 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care s-a luat act de declarația de retragere a recursului, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 362 din 15 martie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin neapelare la data de 6 aprilie 2004, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare la care a adăugat spor de un an închisoare, pedeapsa rezultantă fiind așadar de 4 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 – art. 64 C. pen. S-a dedus durata arestării preventive și aceea executată, și anume: de la data de 16 august 2002 la data de 1 august 2003 și de la data de 23 august 2003, la zi. Conform dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a dispus anularea mandatelor de executare M.E.P.I. nr. 1385 din 19 aprilie 2004 și M.E.P.I. nr. 415 din 6 aprilie 2004 emise de Tribunalul București, secția I penală și Tribunalul București, secția a II-a penală, urmând să se emită un nou mandat. S-a dispus ca statul să suporte cheltuieli judiciare efectuate, iar cuantumul onorariului pentru apărătorul din oficiu, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în drept ca fiind întrunite condițiile prevăzute pentru existența concursului de infracțiuni, cea de a doua infracțiune fiind săvârșită la o dată anterioară aceleia la care, prima hotărâre de condamnare a rămas definitivă. Instanța a aplicat și sporul de concurs considerând că se impune față de perseverența infracțională demonstrată prin repetarea în aceiași modalitate de săvârșire a infracțiunii de tâlhărie. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 914/ A pronunțată la data de 2 decembrie 2004, în dosarul penal nr. 3908/2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii prin care s-a menținut sentința și deci implicit a acesteia, condamnatul petent, în termen legal, a declarat recurs. El a criticat hotărârile sub aspectul temeiniciei considerând că în mod greșit i s-a aplicat sporul de concurs de un an închisoare. Recurentul a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., ca motiv de casare, admiterea recursului, casarea hotărârilor și înlăturarea sau măcar reducerea sporului aplicat. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârile atacate în raport de critica formulată și probele dosarului, având în vedere dispozițiile legale aplicabile în speță, constată că recursul este nefondat.

Condamnatul a criticat aplicarea sporului în concurs în mod nejustificat ținând cont de săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, dintre cele mai grave, prin aceeași metodă și în timp, ceea ce demonstrează periculozitatea socială a condamnatului care a perseverat. Așadar se impune o pedeapsă privativă de libertate mai severă în care să se reflecte și acest aspect, respectiv atât periculozitatea deosebită a infracțiunii de tâlhărie, cât și comiterea a mai mult de o singură faptă. Concluzionând că instanțele au procedat corect, hotărârile fiind legale și temeinice, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge recursul formulat ca nefondat. În temeiul art. 191 și art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, ce include onorariul cuvenit avocatului din oficiu, el fiind în culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 914/ A din 2 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2005.