ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4581/2006

Asupra recursului penal de

față;

Prin sentința penală nr. 503

din 5 aprilie  2005, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76

C. pen., a condamnat pe inculpatul N.G.C., la 8 ani închisoare, pentru trafic

ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen., a

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., a condamnat

același inculpat, la un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de deținere fără drept de droguri pentru consum propriu.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., inculpatul N.G.C. execută pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b C.

pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a

dedus timpul prevenției de la 5 noiembrie 2004 la zi și a menținut starea de

arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 17 din

l

egea nr. 143/2000 a dispus confiscarea

pipei din lemn aflate la camera de corpuri delicte și a unui telefon mobil

conform dovezilor seria B nr. 00622 și seria B nr. 3431 și a constatat că proba

de 0,06 g heroină în amestec cu cofeină s-a consumat în procesul analizelor de

laborator.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare statului.

Tribunalul București, în

urma analizării ansamblului probator administrat în cauză, reține în esență

următoarea situație de fapt:

La data de 5 noiembrie 2004,

martorul M.A. a formulat un denunț în conținutul căruia a adus la cunoștință

organelor de urmărire penală faptul că inculpatul N.G.C. zis G. se ocupă de

activități comerciale legate de traficul ilicit de droguri.

În baza acestui denunț s-a

procedat la capcanarea criminalistică a sumei de 600.000 lei (pusă la

dispoziția organelor de poliție de martorul denunțător) și organizarea unui

flagrant la locuința inculpatului situată în str. ND Cocea.

Astfel, sub supravegherea

organelor de poliție martorul denunțător a cumpărat de la inculpat două doze de

heroină pe care ulterior le-a predat organelor de urmărire penală, urmare

percheziției domiciliare efectuată în imobilul inculpatului, fiind găsită în

holul locuinței, sub preș, suma de 600.000 lei.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel inculpatul N.G.C., iar Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

prin decizia penală nr. 501 din 20 iunie 2005, a admis apelul, a reținut în

favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și

c) C. pen. și a redus pedepsele aplicate acestuia la 6 ani și, respectiv un an

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 4 din aceeași lege.

S-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia penală nr. 5669 din 7 octombrie 2005, a admis recursul

declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 501 din 20 iunie 2005 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, a casat această decizie și a

trimis cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță, decizia recurată

fiind supusă casării în baza art. 385

9

pct. 4 C. proc. pen.,

întrucât ședința de judecată nu a fost publică.

Rejudecând apelul

inculpatului, Curtea de Apel București, secția  a II-a penală, prin decizia nr.

105/9 februarie 2006, a admis apelul, a desființat în parte sentința penală nr.

503 din 5 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a redus

pedepsele aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni reținute în

sarcina sa la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și respectiv un an închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 și 34 C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus prevenția de la 5

noiembrie 2004 la zi și s-a constatat încetată de drept măsura arestării

preventive, dispunându-se punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei penale nr.

105/9 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând reducerea pedepsei.

Recursul declarat de

inculpat va fi examinat prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen. și va fi respins ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Inculpatul recurent a fost

condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 și respectiv art. 4 din aceeași lege, în fapt

reținându-se că la data de 5 noiembrie 2004 a vândut martorului denunțător M.A.

două doze de heroină contra sumei de 600.000 lei, inculpatul fiind și

consumator de droguri, respectiv heroină.

Pedepsele aplicate

inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni au fost corect

individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

gradul de pericol social concret al faptelor comise, atitudinea procesuală a

inculpatului, inițial acesta recunoscând doar că este consumator de droguri,

pentru ca în fața instanței de apel să recunoască și infracțiunea prevăzută de art.

2 din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, s-a avut în

vedere vârsta inculpatului (20 ani la data comiterii faptei), dar și

împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale.

În favoarea inculpatului au

fost deja reținute circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C.

pen., iar pedepsele reduse sub minimul special prevăzut de lege, astfel că nu

se impune o nouă reducere a acestora.

Pedeapsa rezultantă de 6 ani

închisoare cu executare în regim de detenție este în măsură să corespundă prin

cuantumul său și modalitatea de executare scopului educativ și preventiv al

pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință, în raport de

cele expuse, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, iar conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., va fi obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul N.G.C. împotriva deciziei penale nr. 105/a din

9 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 iulie 2006.