ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5741/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 878

din 29 iunie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul C.A. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., urmând ca potrivit art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 5

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest

și s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 07

iunie 2003, la zi.

În baza art. 118 din Legea

nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 0,830 gr.

heroină rămasă în urma analizelor de laborator.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în  sumă de 2.900.000 lei.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că la data de 16 iunie 2003, inculpatul a fost

depistat de organele de poliție deținând în domiciliu cantitatea de 0,89 gr.

heroină în vederea consumului propriu. Totodată, s-a stabilit că, la aceeași

dată inculpatul a vândut mai multor persoane diferite cantități de heroină.

Curtea de Apel București,

secția I penală, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București,

prin decizia penală nr. 656 din 09 septembrie 2004, a majorat pedeapsa

principală aplicată inculpatului C.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, de la 5 la 7 ani închisoare, urmând ca

prin contopirea acesteia cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată în cauză,

acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Totodată, s-a respins, ca

nefondat, apelul prin care inculpatul solicita reducerea pedepsei, în raport de

circumstanțele reale și cele personale.

Împotriva menționatelor

hotărâri, inculpatul C.A. a declarat recurs, în temeiul art. 385

9

pct. 17

1

și 14 C. proc. pen., susținând în principal că instanța de

apel a majorat, în mod nejustificat pedeapsa la 7 ani închisoare, deși a

reținut în sarcina sa circumstanțe atenuante. În subsidiar a solicitat

reducerea pedepsei în raport de circumstanțele de fapt și de cele personale,

respectiv de lipsa antecedentelor penale și de poziția sinceră avută în cursul

procesului.

Examinând hotărârile

atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu,

se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 1 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 și art. 4 din același act normativ, fiind corespunzătoare.

Din probele administrate

(procesul verbal de depistare întocmit de organele de poliție, raportul de

constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor I.A., I.R., C.M. și

T.M., procesul verbal de confruntare între inculpatul C.A. și învinuita P.M.,

coroborate cu recunoașterile inculpatului) care au fost analizate în

considerentele sentinței atacate, rezultă fără dubiu, că la data de 16 iunie

2003, inculpatul a fost depistat deținând în domiciliu, în vederea consumului

propriu, cantitatea de 0,89 gr. heroină,  stabilindu-se, cu acea ocazie, că

anterior vânduse mai multor persoane asemenea substanțe.

Referitor la pedepsele

aplicate inculpatului, se constată că acestea sunt corect individualizate, la

stabilirea lor instanțele având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol sporit al infracțiunilor comise (inculpatul

antrenând mai mulți tineri în acțiuni de consum și comercializare ilegală de

droguri), cât și de persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale, în

cursul procesului a avut o poziție oscilantă, încercând să se sustragă de la

răspunderea penală.

Întrucât din actele

dosarului nu rezultă nici existența unor motive de casare prevăzute de art. 385

9

alin. ultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează

ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Potrivit art. 88 C. pen., se

va deduce, din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de

la 7 iulie 2003, la zi.

Onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 656 din 9

septembrie 2004 a Curții de apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului perioada arestării preventive de la 7 iunie 2003 până la 4

noiembrie 2004.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 noiembrie 2004.