ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 31/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 515 din 16 aprilie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea inculpatului V.C. la două pedepse de câte 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen. În baza art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a computat prevenția de la 21 februarie 2003 și s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 118 lit. 3 C. pen., raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 a fost confiscată cantitatea de 0.44 gr. de heroină și suma de 272.000 lei dobândită de inculpat prin săvârșirea infracțiunii. Instanța de fond a reținut că, în ziua de 20 februarie 2003, inculpatul a vândut numiților P.S. și P.G. câte 3 doze de heroină. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpat. Parchetul prin apelul declarat a criticat hotărârea pentru nerespectarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. și a greșitei condamnări a inculpatului pentru două infracțiuni, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Apelul inculpatului a vizat reducerea pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 438 din 10 iulie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-au admis apelurile, s-a casat hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare. Prin sentința penală nr. 1168 din 21 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus condamnarea inculpatului, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., la o singură pedeapsă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., menținându-se măsura confiscării heroinei și a sumei de bani dobândită prin săvârșirea infracțiunii. Instanța a reținut că, în urma denunțului făcut de P.S.

și G., inculpatul a înmânat 6 doze de heroină denunțătorului P.G., reținând că, este o singură infracțiune, deși sunt doi cumpărători, aceasta fiind o infracțiune contra sănătății publice și nu contra persoanei și totodată circumstanțelor atenuante față de lipsa antecedentelor și a poziției procesuale sincere. Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei. Prin decizia penală nr. 840/ A din 9 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus respingerea apelului, ca nefondat. Instanța de control judiciar constatând că instanța de fon a reținut o situație de fapt corectă în raport de care a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate.

Împotriva acestei decizii inculpatul a formulat recurs, reiterând motivul invocat în apel și anume greșita individualizare a pedepsei pe care o consideră mult prea severă. Recursul este nefondat. Curtea analizând din oficiu și prin prisma motivului de casare invocat, prevăzut de art. 389 9 pct. 14 C. proc. pen., care vizează reducerea pedepsei, constată că instanțele în raport de împrejurările concrete de măsura faptei și față de datele ce caracterizează persoana inculpatului, a făcut o corectă individualizare a pedepsei, față de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege ce reglementează infracțiunea, de pericolul social ridicat al faptei, dar și în raport de persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, poziția sa procesuală sinceră, Curtea apreciază că, s-a acordat eficiență maximă circumstanței atenuante reținute în favoarea inculpatului, încât o reducere a cuantumului pedepsei nu se justifică.

Ca atare, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, se va computa prevenția inculpatului de la 21 februarie 2003 la zi. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C. împotriva deciziei penale nr. 840/ A din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 21 februarie 2003 la 5 ianuarie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 ianuarie 2005.