ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5598/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 67 din 15 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția a II–a penală, l-a condamnat pe inculpatul I.N.A. la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., instanța a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că la data de 3 aprilie 2002, la percheziția efectuată la domiciliul inculpatului, organele de poliție au găsit cantitatea de șapte doze de heroină, însumând 0,65 grame, destinată consumului propriu al inculpatului și comercializării. Prin decizia penală nr. 253 din 8 aprilie 2004, Curtea de Apel București a respins apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul I.N.A. care a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât nu a comercializat droguri, iar în subsidiar, reducerea pedepsei, prin luarea în considerare a circumstanțelor sale personale.

Recursul nu este fondat. Din declarațiile martorilor S.D., A.V., G.A.D. și G.G., rezultă că inculpatul se ocupa cu vânzarea de droguri. Astfel, martorii A.V. și G.A.D. s-au prezentat la domiciliul inculpatului chiar în timpul percheziției, pentru a cumpăra droguri de la acesta, iar martorul G.G. a declarat că a cumpărat droguri în mod frecvent de la inculpatul I.N.A. Ținând seama de aceste declarații, ca și de situația rezultată din procesul verbal de percheziție domiciliară, constatarea existenței la domiciliul inculpatului a șapte doze de heroină, reacția sa violentă la percheziția efectuată, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate primi susținerea inculpatului că nu a comis infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și nici solicitarea lui de a fi achitat pentru această infracțiune.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată, Curtea reține că instanțele au ținut seama de criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. Având în vedere pericolul social al infracțiunilor comise de inculpat ca și datele privind persoana acestuia, comportamentul său negativ în cursul procesului, Curtea constată că nu poate fi primită nici cererea inculpatului de micșorare a pedepsei. În consecință, urmează ca recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea lui la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N.A. împotriva deciziei penale nr. 253 din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 aprilie 2002 la 29 octombrie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2004.