ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5598/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 67

din 15 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția a II–a penală, l-a condamnat

pe inculpatul I.N.A. la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și la 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr.

143/2000. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., instanța a dispus

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut în fapt că la data de 3 aprilie 2002, la

percheziția efectuată la domiciliul inculpatului, organele de poliție au găsit

cantitatea de șapte doze de heroină, însumând 0,65 grame, destinată consumului

propriu al inculpatului și comercializării.

Prin decizia penală nr. 253

din 8 aprilie 2004, Curtea de Apel București a respins apelul declarat de

inculpat împotriva acestei sentințe.

Împotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs inculpatul I.N.A. care a solicitat achitarea sa

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, întrucât nu a comercializat droguri, iar în subsidiar, reducerea

pedepsei, prin luarea în considerare a circumstanțelor sale personale.

Recursul nu este fondat.

Din declarațiile martorilor

S.D., A.V., G.A.D. și G.G., rezultă că inculpatul se ocupa cu vânzarea de

droguri. Astfel, martorii A.V. și G.A.D. s-au prezentat la domiciliul

inculpatului chiar în timpul percheziției, pentru a cumpăra droguri de la

acesta, iar martorul G.G. a declarat că a cumpărat droguri în mod frecvent de

la inculpatul I.N.A.

Ținând seama de aceste

declarații, ca și de situația rezultată din procesul verbal de percheziție

domiciliară, constatarea existenței la domiciliul inculpatului a șapte doze de

heroină, reacția sa violentă la percheziția efectuată, Înalta Curte de Casație

și Justiție nu poate primi susținerea inculpatului că nu a comis infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și nici solicitarea

lui de a fi achitat pentru această infracțiune.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată, Curtea reține că instanțele au ținut seama de criteriile de individualizare

a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. Având în vedere pericolul social al

infracțiunilor comise de inculpat ca și datele privind persoana acestuia,

comportamentul său negativ în cursul procesului, Curtea constată că nu poate fi

primită nici cererea inculpatului de micșorare a pedepsei.

În consecință, urmează ca

recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea lui la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.N.A. împotriva deciziei penale nr. 253 din 8 aprilie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 aprilie 2002 la 29 octombrie

2004.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 octombrie 2004.