ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3531/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 310 din 2

martie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, i-a condamnat pe

inculpații G.V. și S.M. la câte 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Inculpatul S.M. a

mai fost condamnat, prin aceeași sentință, la un an închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar în baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, de

5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut în fapt că la data de 16 iulie 2003 inculpata G.V. și

concubinul acesteia, inculpatul S.M. au vândut martorei G.S. 4 doze de heroină

în greutate de 0,11 grame și că în locuința lor, situată în București, s-au

găsit alte 13 doze de heroină în greutate de 0,36 grame. De asemenea, instanța

a reținut că inculpatul S.M. este consumator de droguri.

Prin decizia nr. 266 din 20 aprilie

2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondate

apelurile declarate de cei doi inculpați împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva deciziei instanței de

apel, inculpații G.V. și S.M. au declarat recurs, inculpata G.V. solicitând

reducerea pedepsei, în considerarea situației sale personale, iar inculpatul S.M.

cerând să fie achitat pentru infracțiunea de trafic de droguri, întrucât nu a

comis această infracțiune.

Recursurile nu sunt fondate.

În ce privește condamnarea

inculpatului S.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, se constată că fapta acestuia a fost dovedită cu declarația

coinculpatei G.V. și cu propria sa declarație dată la urmărirea penală, prin

care recunoaște că a vândut droguri martorei G.S., precum și a martorilor G.S.

și S.D.

La percheziția domiciliară s-a găsit

suma de 2.600.000 lei, din care 12 bancnote a câte 50.000 lei erau marcate

criminalistic, inculpatul recunoscând că banii îi aparțin.

Referitor la individualizarea

pedepselor aplicate celor doi inculpați se constată că instanțele au ținut

seama de pericolul social ridicat al infracțiunilor comise, de situația

personală a inculpaților precum și de celelalte criterii, prevăzute de art. 72 C.

pen., neexistând temeiuri să se dispună reducerea acestor pedepse.

În consecință, urmează ca

recursurile inculpaților să fie respinse ca nefondate, cu obligarea acestora la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

inculpații G.V. și S.M., împotriva deciziei penale nr. 296/ A din 20 februarie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondate.

Compută arestarea preventivă a

inculpaților de la 16 iulie 2003 la zi.

Obligă pe recurenta inculpată G.V.

la 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și pe inculpatul

S.M. la 1.600.000 lei cu același titlu, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 iunie 2004.