ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 333/2003

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 438 din 16

mai 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul V.I.N.

la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de

mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen.

S-a revocat liberarea condiționată,

s-a contopit restul de 604 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 253/1998 a Tribunalului București

cu pedeapsa aplicată în cauză și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 10 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., precum și

pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 5 ani a drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 117 din Legea nr. 143/2000

s-a confiscat cantitatea de 0,30 gr. heroină.

S-a reținut că, în data de 25 martie

2001, în zona străzii Moinești, inculpatul a vândut heroină numiților C.L. și B.C.

Împotriva hotărârii primei instanțe,

inculpatul a declarat apel, susținând că fapta nu există și a solicitat

achitarea.

Curtea de Apel București, secția a

II–a penală, prin decizia nr. 596/ A din 19 septembrie 2002, a respins apelul

ca nefondat, cu motivarea că situația care a dus la condamnarea inculpatului a fost

corect reținută.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

inculpatul a declarat recurs, invocând cazurile de casare, prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Reiterând motivele apelului,

inculpatul a susținut că este consumator și nu traficant de droguri, ca atare,

încadrarea juridică a faptei este greșită.

Totodată, inculpatul a arătat că

martorii au declarat mincinos, că în perioada respectivă se afla în

penitenciar, în executarea altei pedepse, de unde a fost liberat condiționat

numai la 27 iunie 2001.

Recursul declarat este nefondat.

Din probatoriul administrat în cauză

rezultă că inculpatul V.I.N. a vândut martorilor C.L. și B.C., în data de 25

septembrie 2001, în jurul orelor 15,45, o doză de heroină.

Asupra inculpatului s-au mai găsit 8

doze de heroină.

Martorii au declarat că au cumpărat

heroină și anterior acestei date de la inculpat.

Ca atare, prima instanță a stabilit

corect starea de fapt și încadrarea juridică, pronunțând o hotărâre temeinică

și legală.

Cum inculpatul nu a probat o altă

situație de fapt, în mod corect instanța de control a reținut caracterul pro

cauza a apărărilor acestuia și a respins apelul ca nefondat.

Așadar, corect a reținut vinovăția

inculpatului, având în vedere declarațiile martorilor cumpărători,

recunoașterea inculpatului de către aceștia, coroborat cu raportul

tehnico-științific de determinare a conținutului pliculețelor găsite la martorii

cumpărători, respectiv asupra inculpatului, încadrarea juridică dată faptei

fiind conformă cu situația de fapt stabilită.

Referitor la pedeapsă, se constată

că s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare, prevăzute de

art. 72 C. pen., referitoare la faptă și persoana infractorului, instanța

orientându-se la o pedeapsă care să corespundă scopului preventiv și educativ,

prevăzut de art. 52 C. pen.

Examinând cauza și în raport de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu

sunt alte motive de casare susceptibile de a fi luate în considerare de

instanță din oficiu.

Pentru considerentele expuse, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge

recursul declarat de inculpatul V.I.N., ca nefondat.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Curtea va obliga

recurentul să plătească, potrivit dispozitivului, cheltuieli judiciare în

favoarea statului, în care este inclusă și suma, reprezentând onorariul de

avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, care se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.I.N., împotriva deciziei penale nr. 596/ A din 19

septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 25 septembrie 2001,

la 23 ianuarie 2003.

Obligă recurentul inculpat să plătească

statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 ianuarie 2003.