ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 70/2003

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 730 din 27

noiembrie 2001, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe

inculpatul A.ȘT. la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii,

pe timp de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și transport de droguri de mare risc

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a dispus

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 10 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 603/1999 a Tribunalului București, pe care

inculpatul o va executa alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final acesta

urmând să execute 11 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 118 lit. e) C. pen.,

instanța de fond a dispus confiscarea cantității de 91 grame heroină.

S-a reținut că, la 22 mai 2001,

asupra inculpatului a fost găsită o pungă de plastic, recunoscută ca

aparținându-i, ce conținea heroină.

La data săvârșirii faptei inculpatul

se afla în termenul de încercare stabilit printr-o hotărâre anterioară de

condamnare.

Împotriva hotărârii primei instanțe

inculpatul a declarat apel, pe care nu l-a motivat în scris.

La termenul de judecată a apelului,

din 13 martie 2002, inculpatul, prin apărător, a susținut că nu se face vinovat

de săvârșirea faptei și a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii

atacate și, pe fond, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 114 din 13 martie 2002, a respins apelul

declarat de inculpat, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

control judiciar a reținut că apărarea inculpatului, în sensul că nu știa ce

conține pachetul pe care îl transporta, este infirmată de probele administrate.

Astfel, inculpatul a fugit la apariția organelor de poliție, fără a preciza

motivul acestui comportament, a recunoscut că pachetul conține droguri, înainte

de constatarea tehnico-științifică, iar suma de 100 dolari pe care urma să o

primească este de natură să poată ascunde o activitate ilicită.

S-a mai reținut că inculpatul a

declarat că a mai făcut astfel de servicii, ceea ce este un motiv în plus de a

ști că este vorba de activități ilicite.

Totodată, instanța de apel a

constatat că pedeapsa aplicată de prima instanță corespunde criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen.

Inculpatul a declarat recurs

împotriva acestei din urmă hotărâri, solicitând în principal achitarea și, în

subsidiar, reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de norma încriminatoare,

prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, invocând dispozițiile art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Apărarea inculpatului vizând eroarea

de fapt a fost examinată în etapa judecării în fond a cauzei și înlăturată

motivat. S-a reținut că pachetul conținând heroină a fost găsit asupra

inculpatului, în pantaloni, în prezența martorilor asistenți. Tot în prezența

martorilor asistenți, inculpatul a recunoscut că pachetul găsit asupra sa

conține droguri și îi aparține. Totodată, comportamentul inculpatului a fost de

natură a duce la concluzia că acesta cunoștea caracterul ilicit al activității

desfășurate, încercând să fugă când i s-a cerut să se legitimeze.

Ca atare, situația de fapt a fost

corect stabilită, hotărârile pronunțate în cauză nefiind susceptibile de casare

potrivit art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., vizat de către inculpat.

La stabilirea pedepsei pentru

săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată,

instanța de fond a avut în vedere limita de pedeapsă prevăzută de textul

incriminator, pericolul social al faptei, circumstanțele reale în care fapta a

fost comisă, precum și datele care caracterizează persoana acestuia. S-a

reținut și că inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, că nu are

ocupație și că a fost nesincer pe parcursul procesului penal.

Așadar, s-au avut în vedere toate

criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa stabilită

fiind de natură a asigura realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., așa

încât în cauză nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În ceea ce privește starea de

recidivă, s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a) și art. 83

C. pen., inculpatul săvârșind cea de a doua infracțiune în cursul termenului de

încercare, astfel încât, corect s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei

de un an și 10 luni închisoare, dispunându-se executarea în întregime a

pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea

va respinge recursul declarat de inculpatul A.Șt., ca nefondat.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce timpul arestării preventive și, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, în favoarea

statului, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.Șt. împotriva deciziei penale nr. 114 din 13 martie

2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 22 mai 2001, la 9 ianuarie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

ianuarie 2003.