ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1143/2003

Asupra

recursului penal de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 158 din 26 februarie 2002, Tribunalul București, secția I

penală, a condamnat pe inculpatul R.M.A. la o pedeapsă rezultantă de 10 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și de art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În

baza art. 83 C. pen., instanța de fond a revocat suspendarea condiționată a

executării pedepsei de un an închisoare, aplicată aceluiași inculpat, prin

sentința penală nr. 529 din 12 septembrie 2001 a Tribunalului București,

dispunând executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca

în final inculpatul să execute 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Totodată,

în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităților de

1,22 gr. și 1,17 gr. heroină.

S-a

reținut că, la 15 noiembrie 2001, cu ocazia unei percheziții, la domiciliul

inculpatului au fost găsite 18 punguțe conținând heroină, ascunse în diferite

locuri.

Împotriva

hotărârii primei instanțe, inculpatul a declarat apel, solicitând reținerea

circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de norma

incriminatoare.

Curtea

de Apel București, prin decizia nr. 252/ A din 8 mai 2002 a respins apelul

declarat de inculpat, ca nefondat.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de control judiciar a apreciat că prima instanță a

stabilit corect starea de fapt, pe care a încadrat-o corespunzător și în drept.

S-a

mai reținut că la individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Totodată,

a apreciat că, în raport de starea de recidivă a inculpatului și atitudinea

procesuală a acestuia, în favoarea sa nu se pot reține circumstanțe atenuante.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat

în scris. La termen, prin apărător, inculpatul a solicitat reindividualizarea

pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia și reținerea că este numai

consumator de droguri.

Recursul

declarat este nefondat.

Instanțele,

pe baza probelor administrate au reținut corect situația de fapt, au dat

încadrarea juridică corespunzătoare și au aplicat o pedeapsă just

individualizată, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen.

Astfel,

din probe rezultă că la percheziția domiciliară, într-un ghiveci de flori, au

fost găsite 10 pungulițe de plastic sigilate ce conțineau o substanță de

culoare maronie, iar în bazinul de apă al WC-ului, într-o bucată de pânză, s-au

găsit 17 pungulițe ce conțineau o substanță neagră, iar separat o altă

punguliță cu conținut maroniu.

Raportul

de constatare tehnico-științifică a concluzionat că în cele 10 pungulițe se

găsea cantitatea de 1,30 gr. heroină, în cele 17 pungulițe cantitatea de 2,84

gr. heroină, iar ultima punguliță conținea 0,04 gr. heroină.

Mama

inculpatului, aflată la domiciliu în momentul percheziției, a declarat că

acesta este consumator de droguri. Inculpatul a arătat la urmărirea penală că a

fost condamnat pentru această infracțiune și că în prezent nu se mai droghează,

susținând că plicurile nu-i aparțin și, fie au rămas în casă din perioada când

se droga, fie i-au fost puse acolo de foști colaboratori, pentru a se răzbuna.

În

fața instanței, inculpatul a revenit, afirmând că drogurile găsite în locuință

îi aparțin, că le-a cumpărat cu câteva zile înainte în vederea consumului și că

nu a vândut niciodată droguri.

În

raport de faptul că în locuința inculpatului s-au găsit 28 doze de heroină,

coroborat cu declarațiile date de acesta în faza de urmărire penală când a

arătat că, pentru a avea bani să-și procure droguri, vindea la rândul său altor

distribuitori, ca și declarația dată în instanță în care arată că în prezent

este consumator de droguri, corect instanțele au reținut vinovăția

inculpatului, în sensul că a deținut fără drept droguri de mare risc, atât în

vederea comercializării, cât și pentru consumul propriu.

În

ceea ce privește critica referitoare la pedeapsă, se constată că a fost just

individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și

corespunde scopului reglementat prin art. 52 din același cod.

Examinând

cauza în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

nu se constată motive de casare apte a fi luate în considerare din oficiu, de

instanță.

În

consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea

va respinge recursul declarat de către inculpat, ca nefondat.

Conform

art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive, iar în

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat, potrivit

dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care,

onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.M. împotriva deciziei penale

nr. 252/A din 8 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce

din pedeapsă prevenția de la 15 august 2001, la 12 septembrie 2001 și de la 16

noiembrie 2001 la zi.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 6 martie 2003.