ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 102/2003

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

669 din 1 noiembrie 2001 Tribunalul București, secția I penală, a dispus în

baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen

., achitarea inculpatului C.M.,

pentru infracțiunea prevăzută de

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

A constatat că inculpatul a fost

arestat preventiv de la 7 iunie 2001 la data punerii în libertate.

S-a făcut aplicarea art. 350 C.

proc. pen. și s-a dispus punerea în libertate a inculpatului.

Conform art. 118 lit. e) raportat la

art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat 43 gr. heroină cu aminofenazonă și

120 gr. heroină.

Conform art. 169 C. proc. pen., s-a

dispus restituirea către fratele inculpatului C.S. a sumelor de 5.251 dolari

S.U.A., 900 mărci germane și 5.400 .000 lei.

Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

În fapt, s-a reținut că la data de 7

iunie 2001, în baza autorizației de percheziție nr. 1705/P/2001, organele de

poliție, în urma percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului,

au depistat cantitatea de 67,70 gr. heroină, depozitată în mai multe locuri,

precum și sumele de 5.400.000 lei, 900 mărci germane și 251 dolari S.U.A.

Cele anterior arătate, se desprind

din procesul verbal întocmit de către organele de poliție și raportul de

constatare tehnico-științific nr. 16622 întocmit de Laboratorul de pe lângă

B.C.C.O.A., care a concluzionat ca probă inițial adusă pentru cercetare, era în

cantitate de 98,7 gr. heroină, iar după efectuarea analizelor rămânând 43 gr.

heroină cu aminofenazonă și 120 gr. heroină pură, care conform art. 118 lit. e)

raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate.

Tribunalul față de poziția de

nerecunoaștere a faptei reținute în sarcina sa, inculpatul negând-o, atât în

faza de urmărire penală, cât și în fața instanței a verificat declarațiile martorilor

L.C., U.G., C.F., C.S., T.V., M.O., B.A. și B.D., care au arătat că în luna

iunie au participat la sărbătorirea zilei de naștere a inculpatului care nu a

consumat niciodată droguri și nu a înlesnit vinderea de substanțe stupefiante.

Mai reține tribunalul, că unii

martori l-au cunoscut pe inculpat în condițiile în care acesta le-a înlesnit

obținerea unor pașapoarte și că la petrecerea care a avut loc în apartamentul

inculpatului, aceștia nu au văzut nici o persoană care să consume droguri.

Se mai reține că inculpatul împreună

cu invitații săi a plecat între orele 4 și 5 dimineața pe o terasă pentru a

continua să se distreze.

Este adevărat că în sufrageria

apartamentului există bibelouri din porțelan care reprezintă o balanță, dar

niciodată nimeni nu a văzut a fi folosită pentru a se cântări substanțe în

cantități mici.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu motivarea că

achitarea pronunțată în cauză este greșită și că, de asemenea, în mod greșit

s-au aplicat dispozițiile art. 118 C. pen.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 62 din 20 februarie 2002 a admis apelul parchetului, a

desființat sentința atacată și în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpat la 11 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 7 iunie 2001 la 2 noiembrie

2002.

S-a înlăturat confiscarea a 43 gr.

heroină cu aminofenazonă și 120 gr. heroină.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., cu

referire la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a confiscat 1,26 gr.

heroină și 65,74 gr. heroină cu aminofenazonă, din care s-a consumat 0,26 gr.

heroină și 65,34 gr. heroină cu aminofenazonă.

S-a reținut că soluția de achitare

pronunțată de instanța de fond este greșită, trecându-se cu ușurință asupra

probelor, care indică fără dubiu vinovăția inculpatului.

Din probele dosarului instanța de

apel a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 7 iunie 2001, organele de

poliție în urma percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului au

depistat printre altele cantitatea de 67,70 gr. heroină, depozitate în mai

multe locuri, 2 foarfeci, pungi ce prezentau decupări concentrice și o balanță,

etc.

Aceste stupefiante au fost găsite,

fie în vaza de flori, pe masa din dormitorul inculpatului (42 de punguțe de

diferite culori sigilate), sau în autoturismul acestuia.

Fiind expertizate, cele 58 de

punguțe conțineau 1,26 gr. heroină și 67,74 gr. heroină amestec cu

aminofenazonă.

În declarațiile sale inculpatul a

susținut că nu are nici o cunoștință despre proveniența drogurilor, cu privire

la care presupune că i-au fost puse de invitații săi la serbarea zilei de

naștere din 6 iunie 2001, iar referitor la balanța găsită a precizat că ar fi

cumpărat-o cu 2 ani în urmă de la o firmă.

Apărarea inculpatului a fost

examinată și înlăturată cu motivarea că nu este confirmată de probele

dosarului.

Deși, inițial inculpatul nu a

recunoscut și declarația făcută și în prezența avocatului la procuror, în

prezența avocatului a afirmat că „sunt dependente de droguri de aproximativ 4

luni, arăt că prizez drogul după ce îl pun pe o foiță de staniol și îl sorb”.

Mama inculpatului în persoana

martorei C.F. declară că nu are cunoștință de împrejurarea că fiul său consumă

droguri, iar din fișa medicală a inculpatului nu rezultă că este consumator de

droguri.

Instanța a reținut de asemenea,

faptul că inculpatul nu-și putea procura drogurile pentru consum în cantități

mari, față de ceea ce s-a găsit la locuința sa, în condițiile în care nu era

încadrat în muncă, iar de la mama sa nu primea decât sume între 20.000 – 30.000

lei, așa cum rezultă din declarația acesteia, sume cu care nu-și putea procura

nici măcar o priză în raport de valoarea drogurilor de pe piața neagră.

În legătură cu ziua de naștere, se

reține că inculpatul afirmă că și-a serbat-o cu o zi în urma percheziției

domiciliare, respectiv 6 iunie 2001, și că a avut ca invitați câțiva prieteni

nu indică nici măcar pentru unul dintre aceștia numele de familie, ceea ce nu

este de acceptat în condițiile în care la astfel de evenimente de regulă nu

participă decât persoane foarte apropiate.

În schimb, martorii audiați în

cauză, susțin că la petrecere au fost aproximativ 30 - 40 persoane, ceea ce

vine în contradicție cu declarația inculpatului care a precizat că a invitat

câțiva prieteni la această petrecere.

Aceiași martori mai susțin că de la

petrecerea inculpatului s-a plecat la ora 3,00 – 4,00 dimineața la o terasă, în

timp ce inculpatul în declarația dată în fața apărătorului susține că s-a

plecat la orele 21,00 „împreună cu prietenii mei de frică să nu mă vadă mama

beat”.

Referitor la balanța găsită în

locuință, se reține că inculpatul afirmă în declarațiile date că „am cumpărat-o

cu 2 ani în urmă din C.F., în timp ce mama sa în declarația de dosar urmărire

penală, susține că balanța în discuție a primit-o cadou în urmă cu 5-6 ani.

Contrar celor reținute în

considerentele sentinței că în „sufrageria apartamentului unde domiciliază

inculpatul exista un bibelou din porțelan care reprezintă o balanță”, se

constată că, în realitate acea balanță așa cum se observă din planșa foto dosar

urmărire penală, este metalică, silențioasă și de precizie ce se folosește de

regulă la drămuirea cantităților mici și foarte mici în care se încadrează și

substanțele halocinogene, cum este cazul în speță.

În raport cu aceste probe s-a

reținut vinovăția inculpatului și s-a dispus condamnarea lui.

S-a mai reținut că și cel de al

doilea motiv de apel este întemeiat, deoarece s-a confiscat mai mult decât s-a

găsit la locuința inculpatului (fiind vorba de cantitatea de droguri).

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de inculpat, care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, sub aspectul greșitei sale condamnări, reiterând susținerile din

fața instanței de fond și a solicitat casarea acestei hotărâri și menținerea soluției

de achitare dispusă de instanța de fond.

Recursul nu este întemeiat.

Din examinarea întregului material

probator administrat în cauză, se constată, într-adevăr, că în mod corect,

instanța de apel a reținut că inculpatul se face vinovat de faptul pentru care

a fost trimis în judecată și anume de a fi deținut, fără drept, droguri de mare

risc.

În acest sens sunt relevante

procesele verbale încheiate de organele de poliție, în prezența martorilor

asistenți L.C. și U.G., din care rezultă că în locuința inculpatului și în

autoturismul pe care îl folosea în mod exclusiv acesta, s-au găsit, 58 punguțe

de diferite culori și sigilate, care conțineau o substanță pulverulentă de

culoare bej, depozitate în mai multe locuri, o balanță de precizie, specifică

activităților de drămuire a cantităților mici și foarte mici printre care și a

substanțelor halucinogene de natura celor găsite, 2 foarfece și pungi ce

prezentau decupări concentrice.

Edificator este, în acest sens,

raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză care

concluzionează cele 58 de punguțe ce conțineau 1,26 gr. heroină și 67,74 gr.

heroină amestec cu aminofenazonă, heroina făcând parte din tabelul I, anexă la

Legea nr. 143/2000.

Legat de fapta imputată nu este

lipsită de relevanță nici declarația mamei inculpatului care a precizat că nu

are cunoștință de împrejurarea că fiul său consumă droguri și nici fișa

medicală a inculpatului din care nu rezultă că acesta este toxicoman.

În ce privește apărările

inculpatului, ele se rezumă la a nega comiterea faptei, arătând că nu cunoaște

de existența și proveniența drogurilor sau că erau destinate consumului

propriu, iar probele pe care le-a administrat în apărare pe lângă faptul că

sunt contradictorii, nu sunt nici în măsură să confirme susținerile pe care și

le-a făcut, ba, mai mult, s-au dovedit a nu corespunde adevărului fiind de

circumstanțe.

De altfel, instanța de apel corect

și motivat a înlăturat apărările inculpatului, arătând în concret de ce nu pot

fi primite și care sunt dovezile care contrazic acele susțineri.

În consecință, se constată că starea

de fapt reținută de instanța de apel este corectă, probele administrate

dovedind vinovăția acestuia, așa încât cererea de a se dispune achitarea lui

este nejustificată.

Pentru considerentele arătate și cum

verificând hotărârea atacată și condițiile prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate

din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de

inculpat este nefondat și a fi respins ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.M., împotriva deciziei penale nr. 62 din 20 februarie

2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă reținerea și

arestarea preventivă de la 7 iunie 2001 până la punerea efectivă în libertate.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 ianuarie 2003.