ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4843/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 231 din 11 martie 2003, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpata B.I. din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de inculpata P.M. din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Tribunalul a dispus condamnarea inculpatelor: - B.I.

la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu art. 74 lit. a) și c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata arestării preventive de la 12 noiembrie 2002, la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei. - P.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada arestării preventive de la 12 noiembrie 2002, la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei. În baza art. 17, Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea cantității de 2,650 gr. heroină în amestec cu cofeină, depusă la Camera de Corpuri Delicte, Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă, I.G.P. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1.000.000 lei depusă la C.E.C., Agenția Victoria, a sumei de 203 dolari SUA, depusă la B.N.R., Sucursala Mun.

București, Serviciul Tezaur și Casierie și a sumei de 2.400.000 lei, depusă la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului București, secția I penală. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată fiecare inculpată la plata a câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: la data de 11 noiembrie 2002 organele de urmărire penală s-au deplasat în str. Maior Băcilă, găsind în apartamentul respectiv o serie de persoane care au recunoscut că sunt consumatori de heroină, indicând pe C.E. drept furnizor principal. Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a dispus disjungerea cauzei cu privire la persoanele anterior menționate, urmând să se întocmească un dosar separat.

Numitul C.E. a indicat, ulterior, furnizorii de stupefiante. Au fost emise autorizații pentru folosirea investigatorilor acoperiți și pentru procurarea de droguri, substanțe chimice și precursori, consemnându-se seriile a 24 de bancnote de câte 100.000 lei, fiind date lui C.E. (20 de bancnote) și alta (4 bancnote) colaboratorului C. La data de 11 noiembrie 2002 C.E. s-a deplasat în str. Paroșeni și a cerut inculpatei P.M. să-i vândă 10 bile de heroină, pentru suma de 200.000 lei; aceasta a acceptat, a luat bani, s-a deplasat la locuința inculpatei B.I. (din aceeași curte), căreia i-a cerut 5 bile de heroină, dându-i în schimb 1.000.000 de lei, din cele două milioane primite. Ulterior, a ieșit în curte pentru a-i da drogurile lui C.E., fiind surprinsă de organele de urmărire, dar fiind noapte a reușit să arunce heroina în curtea unui imobil.

Asupra sa a fost găsită suma de 1.000.000 lei, din cei 2.000.000 lei primiți. În aceeași noapte, inculpata B.I. a primit de la colaboratorul C. suma de 4.000.000 lei, preț pentru care i-a dat 2 bile de heroină. În urma percheziției domiciliare, la locuința inculpatei B.I. s-au găsit 108 bile de heroină, 1.400.000 lei, 1.000.000 lei primit de la P.M. și 400.000 lei de la colaboratorul C., 1.000.000 lei și 203 dolari SUA. Conform rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 12 noiembrie 2002 și din 13 noiembrie 2002, rezultă că substanțele examinate (108 bile, 2,78 gr. și 2 bile, 0,047 gr.) conțin un amestec de heroină cu cofeină. Inculpatele au recunoscut în totalitate faptele săvârșite.

Starea de fapt și vinovăția inculpatelor au fost stabilite prin administrarea materialului probator în cauză: procese verbale, autodenunț al numitului C.E., rapoarte de constatare tehnico-științifică, planșe fotografice, declarațiile inculpatelor. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatele, solicitând reducerea pedepselor aplicate. Prin decizia penală nr. 299/ A din 26 mai 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelurile, ca nefondate. S-a dedus, în temeiul art. 381 C. proc. pen., prevenția de la 12 noiembrie 2002, la 26 mai 2003. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., inculpata P.M. a fost obligată la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei, onorariu avocat oficiu, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată inculpata B.I. la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii au declarat în termen legal recurs, inculpatele solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor atacate și redozarea pedepselor aplicate în sensul reducerii cuantumului acestora. Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursurile sunt nefondate. Din analiza actelor dosarului și a hotărârilor anterior pronunțate rezultă că instanțele au stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatelor, fiind administrate toate probele necesare și utile cauzei, în vederea unei juste încadrări juridice a infracțiunilor săvârșite.

În raport de cuantumul pedepselor aplicate, Curtea apreciază că acestea sunt judicios individualizate, avându-se în vedere gravitatea faptelor comise, de săvârșirea lor în formă continuată și, nu în ultimul rând, de desfășurarea activității infracționale ca mijloc de procurare a veniturilor, vânzarea drogurilor fiind unica sursă de venit a inculpatelor. Curtea apreciază că în mod legal și temeinic pedepsele au fost coborâte sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) și b) C. pen., fiind luate în considerare și lipsa antecedentelor penale, buna comportare avută anterior și recunoașterea faptelor de către inculpate.

În aceste împrejurări, reducerea și mai accentuată a pedepselor aplicate, ar goli de conținut dispozițiile art. 72 C. pen., privind criteriile generale de individualizare și ale art. 52 C. pen., scopul pedepsei prevăzut de acesta din urmă de a constitui un mijloc de constrângere și reeducare devenind nerealizabil. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu subzistă alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursurile ca nefondate. Timpul arestării preventive se va deduce din durata pedepselor aplicate de la 12 noiembrie 2002, la zi, pentru fiecare inculpată. Recurentele inculpate vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b), art. 385 17 alin. (4) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpatele B.I. și P.M., împotriva deciziei penale nr. 299 din 26 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondate. Deduce din pedepsele aplicate inculpatelor, perioada arestării preventive de la 12 noiembrie 2002, până la 29 octombrie 2003. Obligă pe recurente să plătească statului câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2003.