ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3688/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46 din 14

ianuarie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

următorii inculpați:

- L.P. la 8 ani

închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f), cu aplicarea art. 13

și art. 37 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen. și conform art. 88 C. pen., s-a

dedus durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la data de 7

decembrie 2001, la zi.

- L.G.N. la 6 ani închisoare, în

baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f), cu aplicarea art. 13 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen. și conform art. 88 C. pen., s-a

dedus durata reținerii și arestării preventive de la data de 19 noiembrie 2001,

la zi.

- M.M. la 8 ani închisoare, în baza

art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f), cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b)

C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen. și conform art. 88 C. pen., s-a

dedus durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la 15 noiembrie

2001, la zi.

- F.G. la o pedeapsă de 8 ani

închisoare, în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f),

cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 54 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen.,

s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 70 din 15 martie 2001 a Judecătoriei Însurăței, jud.

Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 648 din 5 septembrie 2001 a Curții

de Apel Galați, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

S-a luat act că părțile vătămate

S.C. și S.B. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpații L.P. și F.G. a câte 600.000 lei

obținuți prin săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

fiecare inculpat a fost obligat la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care câte 300.000 lei onorariul avocatului din oficiu s-a

suportat din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că, în seara zilei de 14

noiembrie 2001, inculpații L.G.N., L.P., M.M. și F.G. au consumat, împreună,

băuturi alcoolice în locuința părinților fraților L., din strada Acordianului.

În jurul orelor 23,00, toți patru au

plecat de la adresa sus-menționată către locuința fraților L. din București,

Bd. București Noi. În drum spre această din urmă adresă, inculpații L.P. și

L.G.N. au intrat în curtea imobilului din strada Podului, urmați fiind de

inculpații M.M. și F.G. Inculpații au ridicat grilajul de la ușa de acces în

imobil și au pătruns în incinta acestuia cu intenția de a sustrage bunuri, cu

excepția inculpatului F.G., care a rămas afară.

Fiind în căutarea de bunuri pentru a

le sustrage într-una din camerele imobilului, inculpații au găsit câteva cutii

de gresie pe care au reușit să le transporte în afara imobilului. Inculpații au

mai sustras, din incinta imobilului, o butelie de aragaz, un aparat de

fotografiat și o pereche de pantofi bărbătești.

La un moment dat inculpații au

zărit, dormind într-una din camere pe partea vătămată S.C. În momentul când

aceasta s-a trezit, inculpatul L.G.N. l-a lovit cu un băț din lemn în zona

capului, iar inculpatul L.P. i-a aruncat o pătură peste cap, încercând să

lovească partea vătămată. Inculpatul M.M. a intervenit și el, lovind partea

vătămată.

Inculpații au ieșit pe rând din incinta

imobilului, pe sub grilajul ușii de acces, ultimul fiind inculpatul M.M., pe

care partea vătămată a reușit să-l prindă și chiar să-l lovească.

În momentul în care inculpatul M.M.

a cerut ajutor, inculpatul L.P. a lovit pe partea vătămată cu o coadă de

lopată, introdusă prin grilaj.

Butelia de gaz sustrasă a fost

găsită la locuința inculpaților L. și predată părții vătămate, de către

organele de poliție.

De asemenea, în cauză a fost

identificată martora I.M., căreia, prin intermediul martorului Ș.R., inculpații

L.P. și F.G., i-au vândut, cu suma de 900.000 lei, aparatul de fotografiat

sustras. Așa cum a rezultat din declarațiile celor doi, aceștia au vândut și

perechea de pantofi sustrasă, cu suma de 300.000 lei, unei persoane

necunoscute.

Aparatul de fotografiat a fost

predat, de organele de poliție, părții civile S.B.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații L.G.N.,

F.G., L.P. și M.M.

În ce privește apelul parchetului se

arată că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 118 lit. d) C.

pen., în ce privește sumele confiscate de la inculpați și, de asemenea, că s-a

omis să se facă aplicarea dispozițiilor art. 116 C. pen., în cazul inculpaților

F.G. și M.M.

În apel, inculpatul L.G. a arătat că

nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în

judecată, fapta nefiind săvârșită de el, sens în care a solicitat achitarea sa,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen.

Inculpații L.P., F.G. și M.M. au

solicitat redozarea pedepselor, considerându-le ca fiind foarte severe, în

raport de circumstanțele reale și personale.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 198/ A din 8 aprilie 2003, a admis apelurile

parchetului și inculpatului F.G., a desființat sentința apelată și rejudecând

cauza în fond:

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

confiscă de la inculpatul L.P. suma de 455.000 lei, de la inculpatul L.N. suma

de 175.000 lei.

În baza art. 116 C. pen., interzice

inculpaților F.G. și M.M. să se afle în municipiul București pe o durată de

câte 3 ani, după executarea pedepsei.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

S-a dedus prevenția pentru

inculpații L.G.N., L.P., M.M. și F.G.

S-a constatat că inculpatul F.G.

este arestat în altă cauză.

S-au respins, ca nefondate,

recursurile celorlalți inculpați, care au fost obligați la cheltuieli

judiciare, inclusiv a onorariului pentru apărătorul din oficiu.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului F.G. se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii au

declarat recursuri inculpații L.G.N., F.G. și M.M.

Inculpatul L.G.N. a solicitat, prin

apărătorul său, achitarea. Ceilalți inculpați, au solicitat schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt, iar în

subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.

Examinând hotărârea atacată în

raport de motivele invocate, cât și din oficiu, verificând probele

administrate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.

Astfel, vinovăția inculpatului

L.G.N. este dovedită de declarațiile părții vătămate, care a arătat că a fost

lovită de mai multe persoane, de declarațiile inculpatului F.G., date în cursul

urmăririi penale, care l-a indicat pe inculpatul L.G.N., ca fiind cel ce a

lovit-o pe partea vătămată cu un băț, în zona capului, în momentul când aceasta

s-a trezit din somn și depoziția inculpatului M.M., dată cu ocazia confruntării

efectuată în cursul urmăririi penale, din care rezultă, de asemenea, că,

inculpatul L.G.N. a lovit-o pe partea vătămată.

Deci, soluția instanțelor de a

condamna pe acest inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. a), d) și f), cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen.,

este legală și temeinică.

În ce privește recursurile

celorlalți inculpați, care au solicitat schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de tâlhărie în cea de furt, se constată următoarele:

Din examinarea textului art. 211

alin. (1) C. pen., rezultă că infracțiunea de tâlhărie se săvârșește cu

intenție directă, această formă de vinovăție trebuind să existe atât în raport

cu acțiunea principală, de furt, cât și în raport cu acțiunea adiacentă de

punere a victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra prin

exercitarea de violențe sau amenințări asupra acesteia.

Mai mult, pentru realizarea laturii

subiective a acestei infracțiuni, este obligatoriu ca, prin acțiunea adiacentă,

făptuitorul să urmărească unul din scopurile prevăzute în art. 211 alin. (1) C.

pen., respectiv furtul, păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor

infracțiuni.

Deci, în speță, corect instanțele au

apreciat că faptele inculpaților de a sustrage prin violență bunuri, în cursul

nopții, prin surprinderea unei persoane, în propria locuință, în timp ce dormea

reprezintă infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. a), d) și f) C. pen. și nu cea de furt.

Nici criticile referitoare la

pedepsele aplicate nu pot fi primite, întrucât se constată că instanța de fond,

la dozarea acestora, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptelor,

atât împrejurările în care acestea s-au comis, dar și datele referitoare la

persoanele inculpaților, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepselor.

Pentru considerentele arătate, și

cum verificând hotărârea atacată și prin prisma prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate

din oficiu să ducă la casare, Curtea urmează a respinge recursurile, ca

nefondate, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a

se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații L.G.N., L.P., F.G. și M.M. împotriva deciziei penale

nr. 198/ A din 8 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 19 noiembrie 2001, la 11

septembrie 2003, pentru L.G.N., de la 7 decembrie 2001, la 11 septembrie 2003,

pentru L.P., de la 15 noiembrie 2001, la 11 septembrie 2003, pentru M.M.

Se constată că inculpatul F.G. este

arestat în altă cauză.

Obligă pe recurenți să plătească

statului sumele de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de

câte 300.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 septembrie 2003.