ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3688/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 46 din 14 ianuarie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe următorii inculpați: - L.P. la 8 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f), cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. A fost menținută starea de arest a inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen. și conform art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la data de 7 decembrie 2001, la zi.

- L.G.N. la 6 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f), cu aplicarea art. 13 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale. A fost menținută starea de arest a inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen. și conform art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la data de 19 noiembrie 2001, la zi. - M.M. la 8 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f), cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

A fost menținută starea de arest a inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen. și conform art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la 15 noiembrie 2001, la zi. - F.G. la o pedeapsă de 8 ani închisoare, în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f), cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 54 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 39 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 70 din 15 martie 2001 a Judecătoriei Însurăței, jud. Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 648 din 5 septembrie 2001 a Curții de Apel Galați, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. S-a luat act că părțile vătămate S.C. și S.B. nu s-au constituit părți civile. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpații L.P. și F.G. a câte 600.000 lei obținuți prin săvârșirea infracțiunii. În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 300.000 lei onorariul avocatului din oficiu s-a suportat din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut că, în seara zilei de 14 noiembrie 2001, inculpații L.G.N., L.P., M.M. și F.G. au consumat, împreună, băuturi alcoolice în locuința părinților fraților L., din strada Acordianului.

În jurul orelor 23,00, toți patru au plecat de la adresa sus-menționată către locuința fraților L. din București, Bd. București Noi. În drum spre această din urmă adresă, inculpații L.P. și L.G.N. au intrat în curtea imobilului din strada Podului, urmați fiind de inculpații M.M. și F.G. Inculpații au ridicat grilajul de la ușa de acces în imobil și au pătruns în incinta acestuia cu intenția de a sustrage bunuri, cu excepția inculpatului F.G., care a rămas afară. Fiind în căutarea de bunuri pentru a le sustrage într-una din camerele imobilului, inculpații au găsit câteva cutii de gresie pe care au reușit să le transporte în afara imobilului. Inculpații au mai sustras, din incinta imobilului, o butelie de aragaz, un aparat de fotografiat și o pereche de pantofi bărbătești.

La un moment dat inculpații au zărit, dormind într-una din camere pe partea vătămată S.C. În momentul când aceasta s-a trezit, inculpatul L.G.N. l-a lovit cu un băț din lemn în zona capului, iar inculpatul L.P. i-a aruncat o pătură peste cap, încercând să lovească partea vătămată. Inculpatul M.M. a intervenit și el, lovind partea vătămată. Inculpații au ieșit pe rând din incinta imobilului, pe sub grilajul ușii de acces, ultimul fiind inculpatul M.M., pe care partea vătămată a reușit să-l prindă și chiar să-l lovească. În momentul în care inculpatul M.M. a cerut ajutor, inculpatul L.P. a lovit pe partea vătămată cu o coadă de lopată, introdusă prin grilaj. Butelia de gaz sustrasă a fost găsită la locuința inculpaților L. și predată părții vătămate, de către organele de poliție.

De asemenea, în cauză a fost identificată martora I.M., căreia, prin intermediul martorului Ș.R., inculpații L.P. și F.G., i-au vândut, cu suma de 900.000 lei, aparatul de fotografiat sustras. Așa cum a rezultat din declarațiile celor doi, aceștia au vândut și perechea de pantofi sustrasă, cu suma de 300.000 lei, unei persoane necunoscute. Aparatul de fotografiat a fost predat, de organele de poliție, părții civile S.B. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații L.G.N., F.G., L.P. și M.M. În ce privește apelul parchetului se arată că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 118 lit. d) C. pen., în ce privește sumele confiscate de la inculpați și, de asemenea, că s-a omis să se facă aplicarea dispozițiilor art. 116 C. pen., în cazul inculpaților F.G.

și M.M. În apel, inculpatul L.G. a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, fapta nefiind săvârșită de el, sens în care a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Inculpații L.P., F.G. și M.M. au solicitat redozarea pedepselor, considerându-le ca fiind foarte severe, în raport de circumstanțele reale și personale. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 198/ A din 8 aprilie 2003, a admis apelurile parchetului și inculpatului F.G., a desființat sentința apelată și rejudecând cauza în fond: În baza art. 118 lit. d) C. pen., confiscă de la inculpatul L.P.

suma de 455.000 lei, de la inculpatul L.N. suma de 175.000 lei. În baza art. 116 C. pen., interzice inculpaților F.G. și M.M. să se afle în municipiul București pe o durată de câte 3 ani, după executarea pedepsei. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. S-a dedus prevenția pentru inculpații L.G.N., L.P., M.M. și F.G. S-a constatat că inculpatul F.G. este arestat în altă cauză. S-au respins, ca nefondate, recursurile celorlalți inculpați, care au fost obligați la cheltuieli judiciare, inclusiv a onorariului pentru apărătorul din oficiu. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului F.G. se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpații L.G.N., F.G.

și M.M. Inculpatul L.G.N. a solicitat, prin apărătorul său, achitarea. Ceilalți inculpați, au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt, iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate. Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, verificând probele administrate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate. Astfel, vinovăția inculpatului L.G.N. este dovedită de declarațiile părții vătămate, care a arătat că a fost lovită de mai multe persoane, de declarațiile inculpatului F.G., date în cursul urmăririi penale, care l-a indicat pe inculpatul L.G.N., ca fiind cel ce a lovit-o pe partea vătămată cu un băț, în zona capului, în momentul când aceasta s-a trezit din somn și depoziția inculpatului M.M., dată cu ocazia confruntării efectuată în cursul urmăririi penale, din care rezultă, de asemenea, că, inculpatul L.G.N.

a lovit-o pe partea vătămată. Deci, soluția instanțelor de a condamna pe acest inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f), cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen., este legală și temeinică. În ce privește recursurile celorlalți inculpați, care au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt, se constată următoarele: Din examinarea textului art. 211 alin. (1) C. pen., rezultă că infracțiunea de tâlhărie se săvârșește cu intenție directă, această formă de vinovăție trebuind să existe atât în raport cu acțiunea principală, de furt, cât și în raport cu acțiunea adiacentă de punere a victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra prin exercitarea de violențe sau amenințări asupra acesteia.

Mai mult, pentru realizarea laturii subiective a acestei infracțiuni, este obligatoriu ca, prin acțiunea adiacentă, făptuitorul să urmărească unul din scopurile prevăzute în art. 211 alin. (1) C. pen., respectiv furtul, păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor infracțiuni. Deci, în speță, corect instanțele au apreciat că faptele inculpaților de a sustrage prin violență bunuri, în cursul nopții, prin surprinderea unei persoane, în propria locuință, în timp ce dormea reprezintă infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen. și nu cea de furt. Nici criticile referitoare la pedepsele aplicate nu pot fi primite, întrucât se constată că instanța de fond, la dozarea acestora, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptelor, atât împrejurările în care acestea s-au comis, dar și datele referitoare la persoanele inculpaților, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepselor.

Pentru considerentele arătate, și cum verificând hotărârea atacată și prin prisma prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, Curtea urmează a respinge recursurile, ca nefondate, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.G.N., L.P., F.G. și M.M. împotriva deciziei penale nr. 198/ A din 8 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 19 noiembrie 2001, la 11 septembrie 2003, pentru L.G.N., de la 7 decembrie 2001, la 11 septembrie 2003, pentru L.P., de la 15 noiembrie 2001, la 11 septembrie 2003, pentru M.M. Se constată că inculpatul F.G. este arestat în altă cauză. Obligă pe recurenți să plătească statului sumele de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 300.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2003.