ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1394/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1394/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 97 din 7

aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. 1385/2002, în baza

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., cu art. 42 C. pen., cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000, (pct.

1 din rechizitoriu) a fost condamnată inculpata M.I.: - 5 ani închisoare și

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a)

din Legea 21/1999, cu aplicarea art. 74 C. pen., raportat la art. 76 C. pen., a

fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de: 2 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 42 C. pen., cu

referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnată aceeași inculpată

la o pedeapsă de:

- 5 ani închisoare și interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 42 C. pen., cu

referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnată aceeași inculpată

la o pedeapsă de:

- un an închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-au contopit aceste pedepse și i s a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea

de:

- 5 ani închisoare, cu art. 71 și

art. 64 C. pen. și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

II. În baza art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 42 C. pen.,

cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000 (pct. 1 rechizitoriu) a fost

condamnat inculpatul C.I. la o pedeapsă de:

- 13 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a)

din Legea 21/1999 (pct. 1 rechizitoriu) a fost condamnat același inculpat la o

pedeapsă de: - 5 ani închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-au contopit aceste pedepse, i s a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea

de 13 ani închisoare, care a fost sporită cu un an închisoare, urmând ca în

final să execute pedeapsa rezultantă de:

- 14 ani închisoare, cu art. 71 și

art. 64 C. pen. și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă durata arestului preventiv de la 18 octombrie 2002, la zi.

III. În baza art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 C. pen.,

a fost condamnat inculpatul P.C., la o pedeapsă de:

- 10 ani închisoare și interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 C. pen. (pct. 1

rechizitoriu) a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-au contopit aceste pedepse, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea

de 10 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca în

final să execute pedeapsa rezultantă de:

- 10 ani și 6 luni închisoare, cu

art. 71 și art. 64 C. pen. și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., i-a fost

dedusă din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv de la 13 decembrie 2001,

la zi.

IV. În baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 C. pen. (pct.

II rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul S.M.P. la o pedeapsă de:

- 10 ani închisoare și interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 C. pen. (pct. II

rechizitoriu) a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., au

fost contopite aceste pedepse, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea

de 10 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca în

final să execute pedeapsa rezultantă de:

- 10 ani închisoare, cu art. 71 și

art. 64 C. pen. și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., i-a fost

dedusă din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv de la 18 decembrie 2001,

la zi.

V. În baza art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 C. pen.,

cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 și art. 76 C. pen. (pct.

II din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul C.G. la o pedeapsă de:

- un an și 4 luni închisoare.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 C. pen., cu

referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000 (pct. II rechizitoriu), cu art. 74

și art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 10 luni închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

au fost contopite aceste pedepse, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai

grea de :

- un an și 4 luni închisoare, cu

art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost

dedusă din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv de la 14 ianuarie 2002,

la 19 ianuarie 2002.

VI. În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. și art. 37

lit. b) C. pen., cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000 (pct. II

rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul F.Ș. la o pedeapsă de: un an

închisoare cu art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în favoarea statului a drogurilor ridicate

de organul de urmărire penală, cu dovezile din dosarul de urmărire penală.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în favoarea statului de la inculpatul C.I.

a sumei de 114.615.000 lei și de la inculpatul S.M.P. echivalentul în lei a

sumei de 840 mărci germane.

În baza art. 191 C. proc. pen., au

fost obligați inculpații la câte 10.000.000 lei cheltuieli judiciare în

favoarea statului, sumă ce a inclus și onorariul apărătorului din oficiu pentru

inculpatul P.C.

Onorariul apărătorului din oficiu

av. P.L., în sumă de 300.000 lei, conform delegației nr. 226 din 25 mai 2002,

urmând a fi achitat Baroului de Avocați Bihor din fondurile Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarele:

I. În data de 13 decembrie 2001, în

jurul orelor 16,45, în parcarea din zona centrală a stațiunii Băile Felix,

urmare a desfășurării unor activități specifice de către lucrătorii din cadrul

Centrului zonal CCO și Antidrog Oradea, a fost surprins în flagrant inculpatul P.C.,

având asupra sa cantitatea de 200 pastile E., ce conțineau substanțe active MDMA

(3,4 Metilendioximetamfetamină) și N-etil MDA; MDEA (N-etil

Metilendioximetamfetamină), care fac parte din Tabelul I, droguri de mare risc,

anexă la Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului și consumului de

droguri. Pastilele au fost ascunse în buzunarul stâng de la mâna hanoracului și

trebuiau predate inculpatei M.I.

Imediat după cea fost surprins de

către organele de poliție, inculpatul P.C. a arătat că s-a primit această

cantitate de pastile de la inculpatul C.I. din municipiul Deva, care i-a dat

instrucțiuni cu privire la modul de predare a acestora în stațiunea Băile Felix

și la încasarea sumei de bani ce reprezenta contravaloarea acestora. Totodată,

inculpatul a arătat că a mai efectuat această operațiune de transport și

livrare la sfârșitul lunii noiembrie 2001, pentru cantitatea de 70 pastile E.

și pentru care a încasat suma de 5.000.000 lei.

Și această cantitate de 70 pastile E.

a fost cumpărată de inculpata M.I., cu scopul de a distribui în municipiul

Oradea, fiind găsită asupra acesteia la 12 decembrie 2001, cantitatea de 25

pastile. Din raportul de constatare tehnico-științifică, rezultă că toate

pastilele conțin substanța activă 3,4 MDMA.

Audiată fiind, inculpata M.I. a

recunoscut că a cumpărat în perioada 2000-2001, în mai multe rânduri, cocaină (50

gr. cocaină, pentru care a plătit 4.000 mărci germane) de la inculpatul C.I.

din Deva, căruia i-a predat o parte din bani prin curier, P.C., iar cealaltă

parte prin mandate “on-line”, din adresa nr. 330/27509 din 1 februarie 2002 a

CN Poșta Română SA, rezultând că în perioada 10 martie 2001, 7 decembrie 2001,

inculpatul C.I. a ridicat mandate“ on-line”, în valoare totală de 114.615.000

lei, care provine din vânzarea drogurilor.

S-a reținut că inculpatul C.I., nu a

recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, susținând

că niciodată nu a desfășurat nici o operațiune legată de traficul ilicit de

droguri, dar declarația sa este combătută, prin declarațiile inculpatei M.I.,

care atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată, care arată că

“în perioada 2000 – decembrie 2001 m-am aprovizionat cu droguri, respectiv cocaină

și pastile E., de la numitul M. din Deva, pe care-l cheamă C.I.

Inculpatul P.C., în prezența

apărătorului său arată că “în data de 13 decembrie 2001, în jurul orelor 13,00,

a primit un telefon de la C.I., care i-a cerut să se întâlnească în fața unui

bloc din municipiul Deva. După circa 30 de minute s-a întâlnit cu M. în

apropierea Hotelului Deva și acesta i-a dat o pungă cu niște pastile și cu

privire la care i-a spus să le transport în stațiunea Băile Felix și să le lase

sub scaunul șoferului, după care să se întoarcă. În urmă cu aproximativ 2

săptămâni a mai efectuat un transport cu o cantitate mai puțină de pastile E. Pentru

transportul anterior femeia respectivă a pus sub bancheta scaunului de la șofer

suma de 5.000.000 lei. A declarat că a primit cele 200 pastile E. de la numitul

C.I., zis M., pe care îl cunoscuse de mai mult timp, cu care este în relații de

prietenie”.Ulterior, inculpatul P.C. a revenit asupra acestor declarații,

susținând inițial că nu a primit drogurile de la inculpatul C.I., ci de la

persoane necunoscute din București și Constanța, iar în ultima declarație dată

în fața instanței (după ce a fost audiat și inculpatul C.I. și care spune

același lucru ca și inculpatul P.C.) arată că drogurile le are de la un anume M.C.,

aceste ultime declarații ale inculpatului P.C., fiind înlăturate sub acest

aspect avându-se în vedere caracterul lor contradictoriu, precum și faptul că

nu sunt susținute de nici o altă probă.

Pe de altă parte, inculpatul C.I.,

recunoaște că a primit suma de 114.615.000 lei de la inculpata M.I., prin

mandate on-line, dar că acești bani reprezentau avansul pe care inculpatul C.I.

i l-a dat inculpatei M.I., pentru a cumpăra de la aceasta o mașină, tranzacție

încheiată datorită unor neînțelegeri. Aceste susțineri sunt combătute, de

asemenea, prin declarațiile inculpaților M.I., care susține că nu i-a vândut

niciodată inculpatului C.I. și nici nu a avut vreo mașină de vânzare și

declarațiile inițiale ale inculpatului P.C., chiar și prin declarația dată de

acest din urmă inculpat în fața instanței, unde arată că “Banii de pe drogurile

vândute inculpatei M.I. au fost ridicați de la Poștă de inculpatul C.I., fără

ca acesta să cunoască proveniența lor și pe care mi i-a predat mie.” Ori

inculpatul C.I. afirmă că banii trimiși de inculpata M.I., erau ai lui

reprezentând acel avans, bani ce au rămas de la el și nicidecum nu i-a dat

inculpatul P.C.

De asemenea, tot în sprijinul

dovedirii vinovăției inculpatului C.I. sunt înregistrate convorbirile

telefonice efectuate între acesta și inculpata M.I. (procesul verbal,

autorizația nr. 48/2001 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor).

Inculpatul C.I. a încercat să facă

dovada că acei bani ce i-a primit prin mandate on-line de la inculpata M.I. nu

sunt bani proveniți din vânzarea drogurilor, solicitând audierea martorilor F.I.

și C.D., martori care afirmă că au fost în localul inculpatului C.I. și că l-au

văzut pe acesta discutând cu inculpata M.I., după care au văzut cum îi dă

acesteia o sumă de bani. Dar instanța a înlăturat aceste declarații în primul

rând, pentru că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, iar

mai apoi deoarece martorii spun că nu au auzit ce discutau cei doi ci doar, din

spusele inculpatului ar fi aflat că cei doi discutau despre vânzarea-cumpărarea

unui autovehicul, autoturism care, de altfel, susțin că l-au văzut fiind

chemați afară din local pentru a se uita la el.

II. Inculpata M.I. a recunoscut că a

vândut în repetate rânduri în perioada 2000 – 2001 cocaină și pastile E.

inculpatului S.M.P. (6 gr. Cocaină la prețul de 100 mărci germane/gr.) și

inculpatului C.G. (40 pastile E.), F.Ș. și alții.

S-a reținut că din probele administrate

în cauză a rezultat că inculpatul S.M.P., pe lângă faptul că a cumpărat droguri

pentru consum propriu, a cumpărat de la diferiți distribuitori în perioada

2000-2001, cocaină pe care o vindea cu 120 mărci germane/ gram.

Inculpatul S.M.P. a recunoscut numai

faptul că a cumpărat droguri pentru consum propriu, negând cu vehemență încă

din faza de urmărire penală că ar fi vândut droguri și altor persoane, însă

instanța a reținut vă declarația sa este combătută prin declarațiile date de

ceilalți coinculpați și martorul P.O.

Totodată, din probele administrate

în cauză rezultă că inculpatul C.G., pe lângă faptul că își cumpăra droguri

pentru consum propriu, a cumpărat droguri și pentru alte persoane, efectuând

astfel de activități de transport ale acestor droguri, prin aceasta

înțelegându-se “acțiunea de a deplasa, de a le căra dintr-un loc în altul.

Astfel, din chiar propriile declarații, precum ale martorilor M.A., P.O. și a

coinculpatului F.Ș., rezultă că toți aceștia, precum și alții, împreună

consumau droguri când se întâlneau, astfel că strângeau bani de la fiecare, iar

inculpatul C.G. mergea la inculpata M.I. și cumpăra droguri atât pentru el, cât

și pentru prietenii săi.

În ceea ce privește infracțiunea,

prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000, reținută în sarcina inculpaților P.C., S.M.P.,

M.I., C.G. și F.Ș., toți acești inculpați au recunoscut săvârșirea câte unei

astfel de infracțiuni în formă continuată în modalitatea, cumpărare sau

deținere de droguri pentru consum propriu, fără drept, declarațiile lor

coroborându-se cu rezultatele testărilor toxicologice efectuate (în laboratorul

de specialitate a unității DSP Bihor-Oradea) în cauză și care se găsesc în

dosarul de urmărire penală.

S-a solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 15 din Legea 143/2000, în ceea ce o privește pe inculpata

M.I., susținându-se că din actele de la dosar, rezultă că în data de 12

decembrie 2001, când aceasta ar fi fost surprinsă de organele de urmărire

penală, urmărirea penală nu era începută față de aceasta, iar în această dată

ar fi formulat un denunț, prin care dă informații și permite identificarea și

tragerea la răspundere penală a altor participanți la una din infracțiunile,

prevăzute de art. 2 din Legea 143/2000. Dar instanța nu a aplicat acest articol

în ceea ce o privește pe inculpata M.I., ci numai prevederile art. 6 din Legea

143/2000, deoarece în data de 12 decembrie 2001, când inculpata a dat acea

declarație era începută urmărirea penală împotriva sa, la dosarul de urmărire

penală existând un proces verbal de sesizare din oficiu din 20 noiembrie 2001,

cu privire la faptul că această inculpată s-ar ocupa de traficul de droguri,

iar la dosar urm. pen., există procesul verbal de începere a urmăririi penale

împotriva sa din 10 decembrie 2001.

Totodată, s-a solicitat aplicarea și

în ceea ce-l privește pe inculpatul C.I. a prevederilor art. 16 din Legea

143/2000, depunându-se în acest sens o adresă de la I.G.P. Brigada de Combatere

a Crimei Organizate și Antidrog București, din care rezultă că în jurul datei

de 7 aprilie 2002 au fost sesizați telefonic de o persoană ce s-a recomandat

C.I. și care le-a comunicat adresa unde se ascunde urmăritul general C.M.M. și

în urma căreia acesta a fost depistat la adresa indicată, în acea locuință

găsindu-se 962 comprimate E., 142,93 gr. canabis și 6,82 gr. cocaină, dar

instanța a apreciat că, cu toate acestea, inculpatului C.I. nu-i sunt

aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea 143/2000, deoarece s-a sustras

urmăririi penale și judecării cauzei până când a fost depistat de organele de

poliție și prezentat instanței, iar mai apoi nu a dat dovadă de sinceritate,

necolaborând cu instanța și încercând să zădărnicească aflarea adevărului.

Față de toate acestea, instanța a

considerat a fi dovedită vinovăția tuturor inculpaților, pentru infracțiunile

pentru care au fost trimiși în judecată, cu precizarea că celor care au dat

dovadă de sinceritate și au colaborat cu organele de urmărire penală facilitând

identificarea și tragerea la răspundere penală a altor participanți ce au

săvârșit infracțiuni legate de droguri li s-a reținut și dispozițiile art. 16

din Legea 143/2000, ce prevede reducerea la jumătate a limitelor pedepsei

prevăzute de lege.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, au declarat apel inculpații M.I., C.I., P.C., S.M.P., C.G. și F.Ș.

Inculpatul P.C. critică hotărârea

primei instanțe sub aspectul netemeiniciei, solicită admiterea apelului și

desființarea acesteia în sensul reducerii pedepsei ce I-a fost aplicată,

întrucât a fost sincer, recunoscând comiterea faptelor și este fără antecedente

penale.

Inculpatul S.M.P. critică sentința

sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, solicitând admiterea apelului și

desființarea hotărârii, în sensul de a se dispune achitarea lui se sub

învinuirea săvârșirii infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea

143/2000, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., întrucât nu a comis această faptă.

Referitor la infracțiunea prevăzută

de art. 4 din Legea 143/2000, solicită a se reține în favoarea lui

circumstanțele atenuante personale, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. și

a se schimba modalitatea de executare a pedepsei, dispunându-se suspendarea

condiționată a executării acesteia sau suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere.

În susținerea motivelor de apel se

arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapte comise în perioada

1998 - iunie 2000, deci anterior intrării în vigoare a Legii 143/2000, astfel

că faptele pentru care a fost cercetat intră sub incidența prevederilor art. 13

alin. (1) C. pen., fiindu-i aplicabile prevederile legii mai favorabile.

De asemenea, se arată că instanța de

fond a făcut în mod greșit aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc.

pen., referitor la martorul P.O., întrucât era singurul martor care ar fi putut

ajuta la aflarea adevărului.

Inculpatul C.I. solicită, în

principal, achitarea lui de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii ce i-a fost

reținută în sarcină, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen., iar în subsidiar solicită a se dispune reducerea pedepsei ce

i-a fost aplicată.

În susținerea motivelor de apel, se

arată că, la dosar, nu sunt probe din care să rezulte vinovăția inculpatului,

în afară de declarațiile coinculpatei M.I., care sunt contradictorii.

Inculpatul mai arată că a făcut

demersuri pentru prinderea altor infractori și este fără antecedente penale.

Inculpatul F.Ș. solicită admiterea

apelului și desființarea hotărârii, în sensul reducerii pedepsei ce i-a fost

aplicată, întrucât a recunoscut comiterea faptei și a colaborat cu organele de

urmărire penală pentru aflarea adevărului.

Inculpata M.I. critică sentința

primei instanțe sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, solicitând admiterea

apelului și desființarea hotărârii, în sensul de a se dispune încetarea

procesului penal pornit, împotriva ei pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută

de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., întrucât la data când a fost

surprinsă de organele de poliție nu era începută urmărirea penală împotriva ei.

Începerea urmăririi penale împotriva inculpatei s-a făcut la data de 12

decembrie 2001, așa cum rezultă din adresa depusă de către acesta în apel și nu

la data de 10 noiembrie 2001, cum se susține în sentința apelată.

În subsidiar, inculpata solicită a

se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată sub minimul special,

prevăzut de lege întrucât este fără antecedente penale, are un copil minor în

întreținere și a colaborat cu organele de poliție, pentru aflarea adevărului,

fiindu-i aplicate dispozițiile art. 16 din Legea 143/2000.

Cât privește săvârșirea infracțiunii,

prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000, solicită a se dispune achitarea ei

pentru săvârșirea acesteia, întrucât consumul de droguri nu se pedepsește de

legea penală română, ori ea a recunoscut că a consumat sporadic droguri.

Inculpatul C.G. critică sentința

primei instanțe sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, solicitând admiterea

apelului și desființarea hotărârii, în sensul achitării lui de sub învinuirea

săvârșirii infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, în

baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

întrucât el a consumat droguri, în mai multe rânduri, la petrecerile organizate

de către ei și de fiecare dată unul dintre ei mergea și le cumpăra.

În ceea ce privește pedeapsa ce i-a

fost aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 4 din Legea

143/2000, solicită a se dispune schimbarea modalități de executare a acesteia, prin

aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 183/A/2003

Curtea de Apel Oradea a admis apelurile declarate de inculpații M.I., C.I., P.C.,

S.M.P., C.G. și F.Ș., împotriva sentinței penale nr. 97 din 7 aprilie 2003, pronunțată

de Tribunalul Bihor pe care o desființează în sensul că:

A descontopit pedeapsa rezultantă de

5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani ce i-a fost

aplicată inculpatei M.I., în pedepsele individuale.

A reținut în favoare acesteia

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. și cu privire

la celelalte infracțiuni pentru care a fost condamnată și a redus pedepsele ce

i-au fost aplicate, pentru săvârșirea a două infracțiuni, prevăzute de art. 2

alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42

C. pen., cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000, de la câte 5 ani

închisoare pedeapsă principală și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani

la câte 4 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă principală și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 2 ani, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 42 C. pen.,

cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000 de la un an închisoare la 6 luni

închisoare.

A recontopit pedepsele aplicate

inculpatei în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea

art. 71 și art. 64 C. pen. și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

A descontopit pedeapsa rezultantă de

14 ani închisoare pedeapsă principală și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani

ce i-a fost aplicată inculpatului C.I. în pedepsele individuale și a înlăturat

sporul de un an închisoare.

A redus pedepsele ce i-au fost

aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 C.

pen., de la 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani

la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, iar pentru

infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999, de

la 5 ani închisoare, la 3 ani închisoare.

A recontopit pedepsele aplicate

inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, cu aplicarea art.

71 și art. 64 C. pen. și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

A descontopit pedeapsa rezultantă de

10 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani aplicată

inculpatului P.C. în pedepsele individuale și a înlăturat sporul de 6 luni

închisoare.

A reținut în favoarea inculpatului

circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. și a redus

pedepsele ce i-au fost aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de

art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 42 C. pen. și art. 4 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și

art. 42 C. pen., de la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 5 ani la 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani

și respectiv de la 2 ani și 6 luni închisoare la un an și 6 luni închisoare.

A recontopit pedepsele aplicate

inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen. și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

A descontopit pedeapsa rezultantă de

10 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani

aplicată inculpatului S.M.P. în pedepsele individuale și a înlăturat sporul de

6 luni închisoare.

A reținut în favoarea inculpatului

circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 lit. a) și c) C. pen.

și a redus pedepsele ce i-au fost aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 42 C. pen. și art. 4 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 42 C. pen., de la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 5 ani la 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani

și respectiv de la 2 ani și 6 luni închisoare, la un an și 6 luni închisoare.

A recontopit pedepsele aplicate

inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen. și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

A descontopit pedeapsa rezultantă de

un an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului C.G. în pedepsele individuale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului C.G.

de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 2 alin.

(2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 21 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare, pe

termenul de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. și i-a atras atenția, conform

art. 359 C. proc. pen., asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.

83 C. pen.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor

art. 33, art. 34, art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen.,

dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de un an închisoare, aplicată

inculpatului F.Ș. pe termenul de încercare de 3 ani, iar în baza art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării

dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen.,

obligă pe inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata

termenului de încercare:

a) să se prezinte la datele fixate

la Serviciul de reintegrare socială și supraveghere de pe lângă Tribunalul

Bihor;

b) să se anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

e) să se supună măsurilor de

control, tratament și îngrijire în scopul dezintoxicării.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței apelate.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpaților C.I., S.M.P. și P.C., pe o perioadă de

30 de zile, respectiv de la data de 26 septembrie 2003, până la data de 25

octombrie 2003.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc.

pen., a dedus din pedepsele aplicate acestor inculpați durata arestului

preventiv, până la data de 25 septembrie 2003.

În baza art. 189 C. proc. pen., a

obligat pe inculpații P.C., C.I. și F.Ș. să plătească în favoarea Baroului de Avocați

Bihor suma de câte 450.000 lei, onorariu pentru avocații din oficiu, sumă ce a

fost avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța astfel s-au

reținut următoarele:

În ce privește inculpatul C.I.,

avându-se în vedere că este fără antecedente penale, căsătorit și are 2 copii

minori în întreținere s-a apreciat că se impune reducerea pedepselor aplicate.

Inculpații P.C. și S.M.P. au

beneficiat de aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76, pentru infracțiunile

reținute în sarcină, avându-se în vedere că au recunoscut faptele și sunt fără

antecedente penale.

Cât privește inculpata M.I. dat

fiind că în favoarea acesteia au fost reținute circumstanțe atenuante personale

pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea 21/1999,

și cum circumstanțele personale își produc efectul pentru toate infracțiunile

aflate în concurs, instanța a reținut dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen.,

pentru toate infracțiunile săvârșite de aceasta.

Pentru inculpatul C.G. s-a dispus

achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., apreciindu-se că lipsește

latura subiectivă a infracțiunii și anume intenția de a face trafic ilicit de

droguri.

Pentru infracțiunea de deținere de

droguri pentru consum propriu instanța a apreciat că scopul pedepsei de 10 luni

închisoare poate fi atins și fără executarea acesteia, sens în care a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., inculpatul fiind student și neavând

antecedente penale.

La aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., pentru inculpatul F.Ș., pentru pedeapsa de un an aplicată pentru

infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu, instanța a avut în

vedere că deși recidivist, inculpatul nu este exceptat de la beneficiul

aplicării acestor dispoziții și totodată a recunoscut și regretat săvârșirea

faptei.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs inculpații P.C., S.M.P., C.I. și M.I.

Inculpatul P.C. a criticat decizia

sub aspectul nereținerii art. 16 din Legea 143/2000, iar în subsidiar

individualizarea pedepsei.

Inculpatul S.M.P. a solicitat

schimbarea încadrării juridice a infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2)

din Legea 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000, cu

aplicarea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. și

aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 86

1

C. pen.

Inculpatul C.I. a solicitat

achitarea potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10

lit. d) C. proc. pen., susținând că în cauză nu s-a făcut dovada vinovăției

sale. În subsidiar a solicitat reducerea pedepselor.

Inculpata M.I. a criticat decizia

sub aspectul neaplicării dispozițiilor art. 15 din legea 143/2000, iar în

subsidiar aplicarea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepselor aplicate.

Examinând cauza în raport de

criticile făcute analizate prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct.

14, 17 și 17

1

C. proc. pen., cât și din oficiu potrivit alin. (3) al

aceluiași articol, constată că recursurile sunt nefondate.

Critica inculpatului P.C. este

nefondată, neputându-se reține în favoarea sa dispozițiile art. 16 din Legea

143/2000, întrucât din actele dosarului nu a rezultat că inculpatul a denunțat

și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane,

care au săvârșit infracțiuni la regimul drogurilor.

Nici critica formulată de inculpatul

S.M.P. nu este fondată, întrucât din probele dosarului a rezultat că acesta a

săvârșit și infracțiunea, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000; Dovadă

în acest sens sunt declarațiile inculpatei M.I. care în mod constant a declarat

că a vândut în perioada anilor 2000-2001, în repetate rânduri, cocaină și

pastile E. inculpatului S.M.P., declarațiile inculpaților C.G., F.Ș., a

martorului P.O., care au declarat că au cumpărat droguri de la inculpatul S.M.P.

că au consumat împreună droguri, pe care acesta le cumpărase de la inculpata M.I.

Critica inculpatului C.I. în ce

privește greșita condamnare este nefondată, dat fiind probele administrate în

cauză, respectiv declarațiile inculpatului P.C., care a arătat că a cumpărat

droguri de la el și i-a dat instrucțiuni despre modul în care urma să le

predea, declarațiile inculpatei M.I., care a cumpărat de nenumărate ori în

perioada 2000-2001 cocaină de la inculpat, coroborate cu înregistrările

telefonice efectuate între inculpatul C.I. și inculpata M.I., probe din care a

rezultat săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

Nici critica formulată de inculpata

M.I. nu este fondată, întrucât, așa cum s-a reținut și motivat și de celelalte

instanțe, inculpata a formulat denunțul la data de 12 decembrie 2001, dată la

care era începută urmărirea penală, respectiv 20 noiembrie 2001.

Inculpații S.M.P. și M.I. au

solicitat și aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

sau art. 81 C. pen., în ce-l privește pe

primul inculpat și reducerea pedepsei, în ce o privește pe inculpata M.I.

Este de observat că au fost aplicate

circumstanțele atenuante acestor inculpați, s-a motivat aplicarea acestora și

se apreciază că s-a dat suficientă eficiență acestor dispoziții, astfel încât

nu se justifică a se da o mai mare eficiență avându-se în vedere gradul de

pericol social ridicat al faptelor săvârșite de aceștia.

De asemenea inculpatul C.I. a

solicitat în solidar reducerea pedepselor aplicate, cerere nefondată, fiindu-i

deja reduse la instanța de apel pedepsele aplicate și totodată

nejustificându-se o reindividualizare în acest sens, instanța dând eficiență

tuturor criteriilor, prevăzute la art. 72 C. pen.

Examinând cauza din oficiu nu se

constată că sunt motive care să ducă la casarea hotărârilor astfel că, potrivit

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații P.C., S.M.P., C.I. și M.I.,

împotriva deciziei penale nr. 183/ A din 25 septembrie 2003 a Curții de Apel

Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații P.C., S.M.P., C.I. și M.I., împotriva deciziei penale

nr. 183/ A din 25 septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea.

Deduce din pedepse, timpul arestării

preventive a inculpatului P.C. de la 13 decembrie 2001; a inculpatului S.M.P.

de la 18 decembrie 2001 și a inculpatului C.I. de la 18 octombrie 2002, până la

11 martie 2004, pentru toți inculpații.

Obligă pe recurenții P.C., S.M.P. și

C.I. la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpata M.I. la plata

sumei de 1.200.00 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 martie 2004.