ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3180/2004

În baza art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpata G.E. la 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen. În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe aceeași inculpată la 2 ani închisoare. În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă aceeași inculpată la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare. În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă aceeași inculpată la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003 grațiază în întregime pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și atrage inculpatei atenția asupra art. 7 din lege. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., contopește pedepsele de 10 ani, un an și 6 luni închisoare și un an și 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea și inculpata va executa pedeapsa de 10 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării din art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpata C.H.N. la 4 ani închisoare. În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003 grațiază în întregime pedeapsa de un an închisoare, aplicată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și atrage inculpatei atenția asupra art. 7 din lege. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., contopește pedeapsa de 4 ani și două pedepse de câte un an în pedeapsa de 4 ani închisoare pe care inculpata o va executa cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării din art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul P.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003 grațiază în întregime pedeapsa de un an închisoare, aplicată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și atrage inculpatului atenția asupra art. 7 din lege. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., contopește pedeapsa de 4 ani și două pedepse de câte un an închisoare, în pedeapsa cea mai grea și inculpatul P.M. va executa pedeapsa de 5 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării din art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003 grațiază în întregime pedeapsa de un an închisoare, aplicată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și atrage inculpatului atenția asupra art. 7 din lege. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., contopește pedepsele negrațiate în pedeapsa cea mai grea și inculpatul C.G. va executa pedeapsa de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării din art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul C.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003 grațiază în întregime pedeapsa de un an închisoare, aplicată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și atrage inculpatului atenția asupra art. 7 din lege. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., contopește celelalte pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea și inculpatul C.I., va executa pedeapsa de 4 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării din art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul L.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003 grațiază în întregime pedeapsa de un an închisoare, aplicată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și atrage inculpatului atenția asupra art. 7 din lege. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., contopește pedepsele de 3 ani, un an și 10 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea și inculpatul L.I., va executa pedeapsa de 3 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării din art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul B.I. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003 grațiază în întregime pedeapsa de un an închisoare, aplicată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și atrage inculpatului atenția asupra art. 7 din lege. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., contopește pedepsele negrațiate în pedeapsa cea mai grea și inculpatul B.I., va executa pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. Obligă inculpata G.E., în solidar cu inculpata C.H.N. la plata sumei de 838.202.600 lei către D.G.F.P.S. Caraș Severin cu dobânzile legale de la data producerii prejudiciului până la achitarea debitului. Obligă inculpata G.E. în solidar cu inculpatul P.M. să plătească către D.G.F.P.S. Caraș Severin despăgubiri în valoare de 1.108.186.000 lei cu dobânzi legale de la data producerii prejudiciului până la achitarea debitului. Obligă inculpata G.E. în solidar cu inculpatul C.G. la plata sumei de 481.262.400 lei despăgubiri civile către D.G.F.P.S. Caraș Severin cu dobânzile legale de la data producerii prejudiciului până la achitarea debitului. Obligă inculpata G.E. în solidar cu inculpatul C.I. la plata sumei de 819.356.000 lei despăgubiri civile către D.G.F.P.S. Caraș Severin cu dobânzile legale de la data producerii prejudiciului până la achitarea debitului. Obligă inculpata G.E. în solidar cu inculpatul L.I. la plata sumei de 383.183.800 lei și în solidar cu inculpatul B.I. la plata sumei de 402.072.400 lei despăgubiri civile către D.G.F.P.S. Caraș Severin cu dobânzile legale de la data producerii prejudiciului până la achitarea lor integrală. Dispune anularea actelor false. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Timișoara a reținut că prima instanță, în motivarea sentinței pronunțată a reținut exclusiv concluziile expertizei contabile administrată în cauză, potrivit căreia toate societățile comerciale au înregistrat operațiunile privind activitatea de aprovizionare și decontare pe bază de cupoane, în evidențele contabile fiind corect stabilit patrimoniul societăților și obligațiile acestora către furnizori și bugetul de stat. Totodată expertul a constatat corectitudinea operațiunilor de decontare bancară, în sensul reflectării normelor bancare în vigoare la data respectivă. S-a mai arătat că instanța a ignorat probele din care rezultă că operațiunile de care se face vorbire în expertiză, deși scriptic sunt corecte, activitățile de aprovizionare și livrare pe care le reflectă nu au avut loc în realitate. Astfel, operațiunile contabile, corecte din punct de vedere matematic, sunt fictive, evidențiază operațiuni financiar contabile fictive. Instanța nu a ținut cont că din verificările efectuate în cauză rezultă faptul că societățile comerciale furnizoare de îngrășăminte chimice menționate în notele de constatare ale gărzii financiare, conform anexei nr. 86 din 13 februarie 1990 și a adresei nr. 189 din 23 februarie 1999 nu figurează înregistrate la Registrul Comerțului București. Instanța nu a luat în considerare în stabilirea corectă a stării de fapt nici împrejurarea că o parte din facturile de aprovizionare ce s-au folosit pentru firmele în litigiu au fost completate de inculpați, exfacturile de aprovizionare de la SC P.C. SRL au fost întocmite în numele SC G. SRL și SC J.J.N.T. SRL și au fost completate de inculpatul C.G.; la fel au procedat și inculpații C.M. și C.H.N. Faptul că firmele de la care se pretinde că s-a realizat aprovizionarea nu au existat, rezultă și din verificările efectuate la sediul social al unora dintre acestea, respectiv SC A.M.T. SRL din București, str. Berzei, unde s-a stabilit că mai bine de trei ani la acea adresă nu mai locuiește nimeni, iar la sediul al SC B.C. SRL București, nu a fost găsit administratorul, fiind găsit proprietarul apartamentului, martora D.E. care a declarat că în urmă cu 5 ani a avut închiriat apartamentul unui cetățean arab, convenția fiind valabilă un an de zile și nu are cunoștință de existența vreunei firme. În urma verificării mijloacelor de transport, prin numerele de înmatriculare trecute pe facturi, s-a constatat că în marea lor majoritate acestea sunt autoturisme mici destinate transportului de persoane, iar o parte dintre numerele de înmatriculare trecute nici nu figurează în evidențele poliției rutiere. Unele dintre mijloacele de transport sunt autoutilitare însă acestea aparțin unor persoane fizice (nu firme) și acestea nu au efectuat transporturile specificate în facturi. Neavând loc aprovizionarea este evident că nu puteau avea loc nici vânzările. Acest fapt este demonstrat și prin audierea persoanelor trecute drept cumpărători de îngrășăminte chimice contra cupoanelor agricole, care afirmă că nu au avut relații comerciale cu firmele în speță. O parte din persoanele trecute pe facturi nu au putut fi identificate. Analizând neconcordanțele dintre cantitățile de îngrășăminte chimice înscrise în facturile de aprovizionare și numărul de cupoane agricole decontate se poate constata că o parte din firme au decontat mai multe cupoane decât valoarea cantităților de îngrășăminte cu care a fost aprovizionată firma, iar o parte din firme au decontat mai puține cupoane agricole decât în cantitățile de îngrășăminte chimice aprovizionate, deși în stoc acestea nu mai au îngrășăminte chimice. De altfel, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, inculpații recunosc caracterul fictiv al operațiilor de aprovizionare, vânzare de produse agricole. Din procesul verbal de control întocmit de Garda Financiară a rezultat că inculpata C.H.N., în lunile septembrie-octombrie 1998, ca administrator la SC H.C. SRL, în baza unui număr de 14 facturi și tot atâtea note de recepție s-a aprovizionat fictiv cu 4.840 saci îngrășăminte în valoare de 747.909.586 lei, facturile fiscale fiind emise în numele SC B. SRL, SC T.I. SRL, SC C. SRL, SC A.A.T. SRL, toate din București. Tot în această perioadă a întocmit în numele societății un număr de 105 facturi fictive, inculpata a semnat 11 centralizatoare în baza cărora a decontat 9.854 cupoane în valoare de 838.684.600 lei. În aceeași perioadă inculpatul P.M. administrator la SC M.P. SRL Mehadia s-a înregistrat în contabilitatea firmei, în baza a 21 facturi fictive, completate în numele unor firme din București, cu 7.247 saci îngrășăminte chimice în valoare de 1.164.588.948 lei și a emis un număr de 17 facturi fiscale în valoare de 1.108.186.000 lei către diverse persoane fizice, potrivit cărora s-au vândut îngrășăminte chimice contra cupoane decontate 13.221 cupoane agricole în valoare de 1.108.186.000 lei, sumă încasată de firma sus arătată. În aceeași procedură inculpatul C.G. a decontat 5.743 cupoane agricole în valoare de 481.263.400 lei. Inculpatul C.I., administrator la SC P.C. SRL Iablanița, în perioada septembrie - octombrie s-a înregistrat în contabilitatea firmei, în baza unui număr de 17 facturi fiscale completate în fals, cu 5881 saci îngrășăminte chimice în valoare de 38.992.289 lei, și a emis un număr de 117 facturi fiscale în valoare de 819.356.000 lei, către diverse persoane fizice, din care rezultă că acestea ar fi cumpărat îngrășăminte chimice contra cupoane agricole. Aceste facturi au fost cuprinse în 12 centralizatoare, inculpatul decontând la societățile bancare un număr de 11.611 cupoane agricole în valoare de 819.356.000 lei. Inculpatul L.I., în aceeași perioadă s-a înregistrat în contabilitatea firmei în baza a 10 facturi completate în fals, în numele unor societăți comerciale din București, cu 2.912 saci îngrășăminte chimice în valoare de 412.553.596 lei. În aceeași perioadă în numele societății sale inculpatul a emis un număr de 47 facturi fiscale în valoare de 383.183.800 lei către diverse persoane fizice din care a rezultat că acestea au cumpărat îngrășăminte chimice contra cupoane agricole în baza cărora s-au întocmit 8 centralizatoare decontând în bancă un număr de 4.501 cupoane agricole în valoare de 383.183.800 lei. Inculpatul B.I. în luna septembrie 1998 s-a înregistrat în contabilitatea firmei în baza unui număr de 13 facturi fiscale completate în fals în numele unor societăți comerciale din București cu 2.400 saci îngrășăminte chimice în valoare de 279.002.840 lei. În aceeași lună inculpatul în numele societății sale a emis un număr de 51 facturi fiscale în valoare de 402.072.400 lei către diverse persoane fizice din care rezultă că acestea au cumpărat îngrășăminte chimice contra cupoane agricole în baza cărora s-au întocmit 7 centralizatoare, decontându-se la bancă un număr de 4.798 cupoane agricole în valoare de 402.072.400 lei. Din cele arătate mai sus a rezultat că inculpații pentru a deconta cupoanele agricole, folosindu-se de un fapt real (aveau înscris în obiectul de activitate al societății comerț cu îngrășăminte chimice) au prezentat ca reală o stare de fapt inexistentă, nereală, respectiv au prezentat ca adevărată activitatea de aprovizionare cu îngrășăminte chimice și de vânzare a acestora, activități care nu au avut loc niciodată în realitate, ele existând doar în actele contabile. Prin întocmirea facturilor de aprovizionare a celor de vânzare și apoi a centralizatoarelor inculpații au indus în eroare societățile bancare care au procedat la decontarea cupoanelor, inculpații prejudiciind bugetul statului cu contravaloarea cupoanelor decontate. Activitatea inculpaților C.H.N., P.M., C.G., C.I., L.I. și B.I. de a induce statul în eroare, prin prezentarea centralizatoarelor fictive ce reflectă o activitate de aprovizionare, vânzare îngrășăminte chimice ce nu au avut loc în realitate în scopul obținerii unui folos material injust, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (2) C. pen., comisă în formă continuată, întrucât activitatea infracțională săvârșită în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale s-a întins pe o perioadă de două luni. Urmează să se rețină pentru fiecare inculpat și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Activitatea inculpatei G.E. care în calitate de contabil la firma fiecăruia din inculpați, a indus în eroare societățile bancare prin întocmirea unei evidențe contabile false, a centralizatoarelor care cuprindeau facturi false, determinând astfel decontarea numărului de cupoane arătat mai sus, creând în total un prejudiciu de 4.032.263.200 lei, constituie infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Totodată s-a motivat că instanța de fond în mod greșit a reținut că inculpații nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de înregistrate în contabilitate în mod fictiv a operațiunilor financiar-contabile, respectiv desfacere a produselor destinate lucrărilor din agricultură. Din probele existente la dosar a rezultat cu certitudine că societățile comerciale de la care inculpații au afirmat că s-au aprovizionat fie nu există, fie nu au realizat schimburi comerciale cu firmele inculpaților. Mijloacele de transport trecute pe factură fie nu sunt apte a realiza transportul cantităților trecute în factură, în marea lor majoritate fiind autoturisme mici, fie nu există în realitate fiind trecute numere de înmatriculare fictive. De asemenea, titularii de cupoane menționați în facturi fie nu domiciliază în localitățile menționate, fie neagă împrejurarea că au achiziționat produse de la firmele inculpaților. În realitate aceste operațiuni nu s-au desfășurat și ca atare înregistrarea lor în contabilitate este inexactă și nu reflectă realitatea. Aceste operațiuni au avut ca urmare denaturarea veniturilor și a cheltuielilor atâta timp cât inculpații nu au achiziționat produse agricole și nici nu au prestat alte lucrări specifice muncii agricole, banii obținuți din decontarea cupoanelor folosindu-i în interes personal. S-a considerat că fapta inculpaților de a efectua înregistrări inexacte în contabilitate, înregistrări care au avut ca și consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, constituie infracțiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Totodată, s-a apreciat că fapta inculpaților de a întocmi și semna centralizatoarele pe baza cărora au fost decontate cupoanele, centralizatoarele care se bazau pe date fictive rezultate din facturi false, și care au fost folosite pentru a produce consecințe juridice (încasarea sumelor de bani) constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Folosind centralizatoarele despre care aveau cunoștință că sunt false pentru a încasa contravaloarea cupoanelor agricole inculpații au comis infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În ce privește latura civilă a cauzei, s-a menționat că instanța de fond în mod greșit a reținut că nu a fost produs prejudiciul. Prin încasarea necuvenită a contravalorii cupoanelor agricole inculpații au creat un prejudiciu la bugetul statului care prin Ministerul Finanțelor a aprovizionat contul Ministerului Agriculturii care prin societățile bancare urma să subvenționeze lucrările agricole. Deși banii au fost încasați, nu au fost folosiți potrivit destinației stabilită prin legi, ci au fost folosiți de inculpați în interes personal. La individualizarea pedepselor, curtea de apel a ținut seama de valoarea prejudiciului produs de fiecare inculpat, de contribuția acestora la săvârșirea infracțiunilor și de împrejurarea că inițiativa activității infracționale a avut-o inculpata G.E. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpații C.G., C.H.N., C.I., L.I., G.E., B.I. și P.M. În motivarea recursului parchetului se susține că instanța a făcut o greșită aplicare a art. 1, raportat la art. 4 lit. a) pct. 36 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse, în ce privește infracțiunea de fals intelectual și că referitor la aceeași faptă, instanța a făcut o încadrare juridică greșită, condamnând pe inculpați în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991 în loc de art. 37 din aceeași lege, astfel cum au fost renumerotate articolele. La dezbaterile recursurilor, reprezentantul parchetului nu a mai susținut decât al doilea motiv de recurs. Inculpații au criticat hotărârea în principal, cerând restituirea cauzei, conform art. 33 C. proc. pen., la parchet, pentru refacerea urmăririi penale, pentru că nu li s-a asigurat dreptul la apărare, iar în subsidiar, au solicitat casarea hotărârii și menținerea sentinței instanței de fond. Recursurile nu sunt fondate. Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., în sensul că infracțiunea de înregistrare fictivă în evidențele contabile a fost sancționată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, în loc de art. 37 din aceeași lege. Or, este de observat că la data săvârșirii faptelor comise de inculpați, incriminate de legea contabilității, acestea erau prevăzute de art. 40 și numai după republicarea legii aceste fapte sunt prevăzute în art. 37, atunci când s-a dat o nouă numerotare articolelor, dar fără nici o modificare a conținutului infracțiunii și a limitelor de pedeapsă. În acest fel menținându-se elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 40, ca, și regimul sancționator, motivul de recurs apare formal și nu poate fi admis. Cazurile de casare invocate de inculpați sunt, de asemenea, nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos. Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., printre altele, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității dispozițiile relative la asistența inculpatului de către un apărător, când aceasta este obligatorie. În cauza de față, în cursul urmăririi penale inculpații nu au fost asistați de apărători, întrucât ei au declarat că nu înțeleg să beneficieze de acest drept, iar potrivit art. 171 alin. (2) C. proc. pen., asistența juridică este obligatorie când inculpații sunt minori, militari, internați într-un centru de reeducare sau arestați. Atâta timp cât inculpații au fost cercetați în stare de libertate și nu erau minori sau militari în termen, indiferent de pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina lor, nu era obligatorie asistența juridică în cursul urmăririi penale. Numai în cursul judecății, potrivit art. 171 alin. (3) C. proc. pen., asistența juridică este obligatorie pentru inculpații aflați în stare de libertate în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. În toate declarațiile inculpaților date în ziua de 18 mai 2000, când li s-a prezentat materialul de urmărire penală, se precizează că nu solicită să fie asistați de apărători, așa încât nu se poate reține încălcarea dreptului lor la apărare și nici nulitatea absolută a proceselor verbale de prezentare a materialului de urmărire penală. Faptul că la data de 19 mai 2000 a fost audiat alt învinuit, S.P., față de care s-a disjuns cauza și la 30 mai 2000 s-a depus la dosar un raport de expertiză medico-legală privind pe învinuitul C.C., care a fost scos de sub urmărire penală, nu are relevanță, întrucât nu a fost cu nimic influențată desfășurarea procesului penal pornit împotriva inculpaților care au fost trimiși în judecată. Referitor la apărarea, pe fond invocată de toți inculpații, potrivit căreia atâta timp cât regimul juridic al cupoanelor agricole permitea tranzacționarea lor pe piața liberă, nu se poate reține vinovăția celor care le-au cumpărat și apoi le-au valorificat prin unitățile bancare, este de observat netemeinicia și neveridicitatea ei. Prin Ordonanța nr. 9/1998 Guvernul României a instituit un sistem de ajutoare al agricultorilor, în vederea procurării de materiale și servicii necesare lucrărilor agricole, prin plata pe bază de cupoane valorile finanțate de la bugetul de stat. Beneficiarii acestor cupoane puteau achita contravaloarea semințelor, plantelor, îngrășămintelor agricole, motorinei și lucrărilor mecanice prin remiterea respectivelor bonuri valorice către prestatorii bunurilor sau serviciilor. În cauza de față, inculpații au deturnat scopul subvențiilor de la bugetul statului, au intrat în posesia unui număr important de cupoane, după care au efectuat operațiuni financiar contabile care nu aveau la bază date reale, ci false. Toate înregistrările contabile analizate de către D.G.F.P.S. Caraș Severin erau bazate pe operațiuni fictive. Atât facturile privind achiziționarea îngrășămintelor chimice, cât și cele privind vânzarea îngrășămintelor chimice erau false, iar majoritatea societăților comerciale furnizoare nici nu figurau în Registrul Comerțului București, ori erau demult lichidate. Nici numerele de înmatriculare ale mijloacelor de transport, menționate în facturi, nu erau reale. Fictivitatea operațiunilor contabile este recunoscută de inculpați, care au precizat că au primit imprimatele facturilor în alb, pe care apoi le-au complectat, unul pentru firma celuilalt. Recunoașterea lor este atestată și de concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică și de faptul găsirii unor facturi în alb la domiciliul inculpatei G.E. Atâta timp cât facturile au fost fictive, operațiunile contabile prin care acestea erau evidențiate în registrele societăților comerciale, au avut același caracter fictiv, ca și centralizatoarele pe baza cărora au fost decontate la societățile bancare. Folosirea mijloacelor frauduloase pentru obținerea unor foloase materiale, constituie latura obiectivă a infracțiunilor de înșelăciune pentru care inculpații au fost condamnați. Prejudicierea bugetului de stat, prin faptele comise de inculpați, este evidentă, astfel că și soluționarea laturii civile, prin hotărârea atacată, a fost corectă. Judicios, instanța de apel a înlăturat concluziile expertizei contabile, singura probă pe baza căreia Tribunalul Caraș-Severin dispusese achitarea inculpaților. Ignorând total caracterul fictiv al operațiunilor contabile, expertul contabil a verificat numai corectitudinea aritmetică și contabilă a înregistrărilor în evidențele societăților comerciale, precum și respectarea normelor bancare. Or, inculpaților nu li s-a reținut săvârșirea vreunei evaziuni fiscale, ci a celui de înșelăciune, în dauna bugetului de stat, prin prezentarea centralizatoarelor fictive, prin care se atestă fals o activitate de aprovizionare și desfacere de îngrășăminte chimice, în scopul obținerii de foloase materiale injuste. Individualizarea pedepselor aplicate inculpaților a ținut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și a avut în vedere că inițiatoarea activității ilicite a fost inculpata G.E. Așa fiind, recursurile urmează a fi respinse în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.