ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3180/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3180/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților
G.E., C.E., P.M., C.G., C.I., L.I., B.I., pentru comiterea infracțiunilor
prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen., art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.
291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reținut în fapt că în cursul
anului 1998, inculpații G.E. în calitate de contabilă la mai multe societăți
comerciale, C.H.N., administrator la SC H.C. SRL Mehadia, P.M., administrator
la SC M.P. SRL Mehadia, C.G., administrator la SC S.P.C. SRL Mehadia, C.I.,
administrator la SC P.C. SRL, L.I., administrator la SC C.C SRL Globul Craiovei
și B.I., administrator la SC J.C.I. SRL, au întocmit facturi fiscale privind
aprovizionarea și respectiv vânzarea de îngrășăminte chimice către diverse
persoane fizice și a prezentat spre decontare cupoane pentru agricultură
cuprinse în centralizatoare întocmite de inculpata G.E. și însușite prin
semnătură de către ceilalți inculpați pentru care a decontat prin agențiile
B.A., B.C. și B.R.D., mari sume de bani.
Cercetările au stabilit că în
realitate nu au avut loc nici aprovizionările, nici vânzările de îngrășăminte
chimice, aceste operațiuni fiind înregistrate fictiv în evidențele contabile
ale societăților, fiind ulterior trecute tot în mod fictiv în evidențele
contabile întocmite de inculpata G.E. și însușite prin semnături de către
inculpații administratori, care se deplasau la bănci împreună cu contabila
pentru a încasa contravaloarea cupoanelor decontate.
Pentru realizarea activității
infracționale contabila în înțelegere cu administratorii nominalizați anterior,
cărora le ținea evidențele contabile la societăți, au conceput și folosit
mecanismul prin care deconta prin societățile acestora cupoane agricole din
campania de toamnă 1998 contra sumei de 400.000 lei/zi decont, iar pentru a
folosi firmele în vederea scoaterii de la bănci a sumelor peste plafonul legal,
au convenit să achite 50.000 lei pentru fiecare operațiune bancară. Astfel
inculpata G.E. având acceptul administratorilor nominalizați, se deplasa la
societățile bancare cu unul sau mai mulți inculpați, care sub îndrumarea
inculpatei G.E., semnau centralizatoarele facturilor emise în baza cupoanelor,
cererile de credit și contractele de cesiune, creanțe aduse în gaj, cât și
împuternicirile în favoarea inculpatei G.E., documente pe care le depuneau la bănci
împreună cu cupoanele, ridicând în aceeași zi sume de bani ce reprezentau
creditele contractate în ziua respectivă, gajând cu cupoanele depuse.
În condițiile descrise mai sus,
inculpata C.H.N., administrator la SC H.C. SRL, a întocmit 14 facturi și 14
note de recepție care atestau aprovizionarea cu îngrășăminte chimice și 105
facturi fiscale de vânzare a îngrășămintelor chimice în valoare de 838.263.000
lei. Facturile de vânzare au stat la baza decontării celor 9854 cupoane
agricole în valoare de 838.202.600 lei.
Inculpatul P.M., în perioada
septembrie – octombrie 1998 s-a înregistrat în contabilitatea firmei SC M.P.
SRL cu un număr de 21 facturi fictive privind aprovizionarea cu îngrășăminte
chimice. Tot în această perioadă inculpatul a emis 17 facturi fiscale privind
vânzarea de îngrășăminte chimice, facturi ce au stat la baza decontării a
13.221 cupoane agricole în valoarea de 1.108.186.600 lei.
Inculpatul C.G., în perioada
septembrie - octombrie 1998 a înregistrat în contabilitatea firmei SC S.P. SRL
9 facturi fictive privind aprovizionarea cu îngrășăminte chimice. În aceeași
perioadă, inculpatul a întocmit 54 facturi fiscale privind vânzarea de
îngrășăminte chimice, facturi ce au stat la baza decontării a 5.743 cupoane
agricole, în valoare de 481.262.400 lei.
În același mod descris, inculpatul
C.I., în calitate de administrator al firmei SC P.C. SRL Iablanița s-a
înregistrat în contabilitate cu 17 facturi fiscale privind aprovizionarea cu
produse agricole specifice și a întocmit 117 facturi fiscale privind vânzarea
acelorași produse, facturi în baza cărora a decontat de la societățile bancare
11.611 cupoane agricole în valoare de 819.356.000 lei.
Inculpatul L.I., administrator la SC
C.C. SRL, a înregistrat în contabilitatea firmei 10 facturi fiscale completate
în fals privind aprovizionarea cu 2912 saci îngrășăminte chimice și a întocmit
47 facturi fiscale privind vânzarea acestora. Facturile de vânzare au stat la
baza decontării a 4501 cupoane agricole în valoare de 383.183.800 lei.
Inculpatul B.I., în calitate de
administrator la SC C.I. SRL a înregistrat în contabilitatea firmei 10 facturi
fiscale atestând aprovizionarea cu 2912 saci cu îngrășăminte chimice și a emis
41 facturi fiscale din care rezultă vânzarea îngrășămintelor chimice către
diverse persoane, în baza cărora s-au întocmit 8 centralizatoare ce au stat la
baza decontării a 4798 cupoane în valoare de 402.072.400 lei.
Prin sentința penală nr. 58 din 28
martie 2002, adoptată în dosarul nr. 4520/P/2000, Tribunalul Caraș Severin, a
dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d)
C. proc. pen., achitarea celor șapte inculpați pentru comiterea infracțiunilor
prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen., art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen.,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen., și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În adoptarea soluției de achitare a
celor șapte inculpați, instanța a concluzionat că infracțiunilor reținute în
sarcina inculpaților le lipsește unul sau mai multe din elementele
constitutive, și în argumentarea acestor concluzii instanța a precizat că
infracțiunii prevăzută de art. 215 C. pen., îi lipsește intenția și
prejudiciul.
În ceea ce privește infracțiunea
prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, instanța de judecată reține pe de o
parte că nu s-au efectuat înregistrări eronate în contabilitățile societăților
și nici în evidențele gestionare, iar rezultatele financiare și elementele
patrimoniale au fost corect reflectate în bilanțul societății, iar pe de altă
parte reține că inculpații nu au produs nici un prejudiciu.
Referitor la infracțiunile prevăzute
de art. 290 și art. 291 C. pen., Tribunalul Caraș Severin a apreciat că
inculpații de fapt au decontat cupoane și nu facturi, cupoane pe care statul
le-a transmis persoanelor fizice și juridice îndreptățite, în regim special, ce
permite identificarea fiecărui deținător pe baza seriei cuponului, motiv pentru
care în sarcina inculpaților nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de fals
în înscrisuri sub semnătură privată, din moment ce sumele obținute în urma
decontării au fost transmise furnizorilor de servicii, conform chitanțelor de
plată, inculpații reținând pentru firmă doar comisionul stabilit.
Împotriva acestei sentințe au
declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin și partea civilă
D.G.F.P. Caraș Severin, criticând-o ca nelegală fiind dată cu încălcarea
esențială a legii și printr-o eronată apreciere a probelor administrate în
cauză, întrucât a reținut exclusiv numai concluziile expertizei contabile.
Prin decizia penală nr. 162/ A din
18 aprilie 2003, Curtea de Apel Timișoara a admis ambele apeluri, a desființat
sentința atacată și rejudecând i-a condamnat pe inculpați pentru infracțiunile
reținute în actul de sesizare.
Astfel s-a dispus:
Admite apelurile declarate de
Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin și D.G.F.P. Caraș Severin
împotriva sentinței penale nr. 58 din 28 martie 2002 a Tribunalului Caraș
Severin pe care o desființează în întregime și rejudecând cauza:
În baza art. 215 alin. (2) și (5)
C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpata G.E. la
10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.
a) și c) C. pen.
În baza art. 40 din Legea nr.
82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe aceeași inculpată
la 2 ani închisoare.
În baza art. 290 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă aceeași inculpată la pedeapsa de
un an și 6 luni închisoare.
În baza art. 291 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă aceeași inculpată la pedeapsa de
un an și 6 luni închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr.
543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003 grațiază în întregime pedeapsa de
2 ani închisoare aplicată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și atrage inculpatei atenția asupra art. 7 din lege.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34
lit. a) C. pen., contopește pedepsele de 10 ani, un an și 6 luni închisoare și
un an și 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea și inculpata va executa
pedeapsa de 10 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C.
pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 215 alin. (2) C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării din
art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
condamnă pe inculpata C.H.N. la 4 ani închisoare.
În baza art. 40 din Legea nr.
82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe aceeași inculpată
la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 290 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa
de un an închisoare.
În baza art. 291 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa
de un an închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr.
543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003 grațiază în întregime pedeapsa de
un an închisoare, aplicată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și atrage inculpatei atenția asupra art. 7 din lege.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34
lit. a) C. pen., contopește pedeapsa de 4 ani și două pedepse de câte un an în
pedeapsa de 4 ani închisoare pe care inculpata o va executa cu interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe durata prevăzută de art.
71 C. pen.
În baza art. 215 alin. (2) C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării din
art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
condamnă pe inculpatul P.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 40 din Legea nr.
82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat
la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 290 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa
de un an închisoare.
În baza art. 291 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa
de un an închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr.
543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003 grațiază în întregime pedeapsa de
un an închisoare, aplicată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și atrage inculpatului atenția asupra art. 7 din
lege.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34
lit. a) C. pen., contopește pedeapsa de 4 ani și două pedepse de câte un an
închisoare, în pedeapsa cea mai grea și inculpatul P.M. va executa pedeapsa de
5 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C.
pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 215 alin. (2) C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării din
art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
condamnă pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 40 din Legea nr.
82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat
la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 290 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa
de un an închisoare.
În baza art. 291 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa
de 10 luni închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr.
543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003 grațiază în întregime pedeapsa de
un an închisoare, aplicată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și atrage inculpatului atenția asupra art. 7 din
lege.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34
lit. a) C. pen., contopește pedepsele negrațiate în pedeapsa cea mai grea și
inculpatul C.G. va executa pedeapsa de 3 ani închisoare, cu interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe durata prevăzută de art.
71 C. pen.
În baza art. 215 alin. (2) C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării din
art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
condamnă pe inculpatul C.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 40 din Legea nr.
82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat
la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 290 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa
de un an închisoare.
În baza art. 291 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa
de un an închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr.
543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003 grațiază în întregime pedeapsa de
un an închisoare, aplicată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și atrage inculpatului atenția asupra art. 7 din
lege.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34
lit. a) C. pen., contopește celelalte pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa
cea mai grea și inculpatul C.I., va executa pedeapsa de 4 ani închisoare cu
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe durata
prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 215 alin. (2) C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării din
art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
condamnă pe inculpatul L.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 40 din Legea nr.
82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat
la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 290 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa
de un an închisoare.
În baza art. 291 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa
de 10 luni închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr.
543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003 grațiază în întregime pedeapsa de
un an închisoare, aplicată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și atrage inculpatului atenția asupra art. 7 din
lege.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34
lit. a) C. pen., contopește pedepsele de 3 ani, un an și 10 luni închisoare în
pedeapsa cea mai grea și inculpatul L.I., va executa pedeapsa de 3 ani
închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe
durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 215 alin. (2) C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării din
art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
condamnă pe inculpatul B.I. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 40 din Legea nr.
82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat
la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 290 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa
de un an închisoare.
În baza art. 291 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa
de un an închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr.
543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003 grațiază în întregime pedeapsa de
un an închisoare, aplicată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și atrage inculpatului atenția asupra art. 7 din
lege.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34
lit. a) C. pen., contopește pedepsele negrațiate în pedeapsa cea mai grea și
inculpatul B.I., va executa pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe durata
prevăzută de art. 71 C. pen.
Obligă inculpata G.E., în solidar cu
inculpata C.H.N. la plata sumei de 838.202.600 lei către D.G.F.P.S. Caraș
Severin cu dobânzile legale de la data producerii prejudiciului până la
achitarea debitului.
Obligă inculpata G.E. în solidar cu
inculpatul P.M. să plătească către D.G.F.P.S. Caraș Severin despăgubiri în valoare
de 1.108.186.000 lei cu dobânzi legale de la data producerii prejudiciului până
la achitarea debitului.
Obligă inculpata G.E. în solidar cu
inculpatul C.G. la plata sumei de 481.262.400 lei despăgubiri civile către
D.G.F.P.S. Caraș Severin cu dobânzile legale de la data producerii
prejudiciului până la achitarea debitului.
Obligă inculpata G.E. în solidar cu
inculpatul C.I. la plata sumei de 819.356.000 lei despăgubiri civile către
D.G.F.P.S. Caraș Severin cu dobânzile legale de la data producerii prejudiciului
până la achitarea debitului.
Obligă inculpata G.E. în solidar cu
inculpatul L.I. la plata sumei de 383.183.800 lei și în solidar cu inculpatul
B.I. la plata sumei de 402.072.400 lei despăgubiri civile către D.G.F.P.S.
Caraș Severin cu dobânzile legale de la data producerii prejudiciului până la
achitarea lor integrală.
Dispune anularea actelor false.
Cheltuielile judiciare rămân în
sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre,
Curtea de Apel Timișoara a reținut că prima instanță, în motivarea sentinței
pronunțată a reținut exclusiv concluziile expertizei contabile administrată în
cauză, potrivit căreia toate societățile comerciale au înregistrat operațiunile
privind activitatea de aprovizionare și decontare pe bază de cupoane, în
evidențele contabile fiind corect stabilit patrimoniul societăților și
obligațiile acestora către furnizori și bugetul de stat. Totodată expertul a
constatat corectitudinea operațiunilor de decontare bancară, în sensul
reflectării normelor bancare în vigoare la data respectivă.
S-a mai arătat că instanța a ignorat
probele din care rezultă că operațiunile de care se face vorbire în expertiză,
deși scriptic sunt corecte, activitățile de aprovizionare și livrare pe care le
reflectă nu au avut loc în realitate. Astfel, operațiunile contabile, corecte
din punct de vedere matematic, sunt fictive, evidențiază operațiuni financiar
contabile fictive.
Instanța nu a ținut cont că din
verificările efectuate în cauză rezultă faptul că societățile comerciale
furnizoare de îngrășăminte chimice menționate în notele de constatare ale
gărzii financiare, conform anexei nr. 86 din 13 februarie 1990 și a adresei nr.
189 din 23 februarie 1999 nu figurează înregistrate la Registrul Comerțului
București.
Instanța nu a luat în considerare în
stabilirea corectă a stării de fapt nici împrejurarea că o parte din facturile
de aprovizionare ce s-au folosit pentru firmele în litigiu au fost completate
de inculpați, exfacturile de aprovizionare de la SC P.C. SRL au fost întocmite
în numele SC G. SRL și SC J.J.N.T. SRL și au fost completate de inculpatul
C.G.; la fel au procedat și inculpații C.M. și C.H.N.
Faptul că firmele de la care se
pretinde că s-a realizat aprovizionarea nu au existat, rezultă și din
verificările efectuate la sediul social al unora dintre acestea, respectiv SC
A.M.T. SRL din București, str. Berzei, unde s-a stabilit că mai bine de trei
ani la acea adresă nu mai locuiește nimeni, iar la sediul al SC B.C. SRL
București, nu a fost găsit administratorul, fiind găsit proprietarul apartamentului,
martora D.E. care a declarat că în urmă cu 5 ani a avut închiriat apartamentul
unui cetățean arab, convenția fiind valabilă un an de zile și nu are cunoștință
de existența vreunei firme.
În urma verificării mijloacelor de
transport, prin numerele de înmatriculare trecute pe facturi, s-a constatat că
în marea lor majoritate acestea sunt autoturisme mici destinate transportului
de persoane, iar o parte dintre numerele de înmatriculare trecute nici nu
figurează în evidențele poliției rutiere. Unele dintre mijloacele de transport
sunt autoutilitare însă acestea aparțin unor persoane fizice (nu firme) și
acestea nu au efectuat transporturile specificate în facturi.
Neavând loc aprovizionarea este
evident că nu puteau avea loc nici vânzările.
Acest fapt este demonstrat și prin
audierea persoanelor trecute drept cumpărători de îngrășăminte chimice contra
cupoanelor agricole, care afirmă că nu au avut relații comerciale cu firmele în
speță. O parte din persoanele trecute pe facturi nu au putut fi identificate.
Analizând neconcordanțele dintre
cantitățile de îngrășăminte chimice înscrise în facturile de aprovizionare și
numărul de cupoane agricole decontate se poate constata că o parte din firme au
decontat mai multe cupoane decât valoarea cantităților de îngrășăminte cu care
a fost aprovizionată firma, iar o parte din firme au decontat mai puține
cupoane agricole decât în cantitățile de îngrășăminte chimice aprovizionate,
deși în stoc acestea nu mai au îngrășăminte chimice.
De altfel, atât în faza de urmărire
penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, inculpații recunosc
caracterul fictiv al operațiilor de aprovizionare, vânzare de produse agricole.
Din procesul verbal de control
întocmit de Garda Financiară a rezultat că inculpata C.H.N., în lunile septembrie-octombrie
1998, ca administrator la SC H.C. SRL, în baza unui număr de 14 facturi și tot
atâtea note de recepție s-a aprovizionat fictiv cu 4.840 saci îngrășăminte în
valoare de 747.909.586 lei, facturile fiscale fiind emise în numele SC B. SRL,
SC T.I. SRL, SC C. SRL, SC A.A.T. SRL, toate din București. Tot în această
perioadă a întocmit în numele societății un număr de 105 facturi fictive,
inculpata a semnat 11 centralizatoare în baza cărora a decontat 9.854 cupoane
în valoare de 838.684.600 lei.
În aceeași perioadă inculpatul P.M.
administrator la SC M.P. SRL Mehadia s-a înregistrat în contabilitatea firmei,
în baza a 21 facturi fictive, completate în numele unor firme din București, cu
7.247 saci îngrășăminte chimice în valoare de 1.164.588.948 lei și a emis un
număr de 17 facturi fiscale în valoare de 1.108.186.000 lei către diverse
persoane fizice, potrivit cărora s-au vândut îngrășăminte chimice contra
cupoane decontate 13.221 cupoane agricole în valoare de 1.108.186.000 lei, sumă
încasată de firma sus arătată.
În aceeași procedură inculpatul C.G.
a decontat 5.743 cupoane agricole în valoare de 481.263.400 lei.
Inculpatul C.I., administrator la SC
P.C. SRL Iablanița, în perioada septembrie - octombrie s-a înregistrat în
contabilitatea firmei, în baza unui număr de 17 facturi fiscale completate în
fals, cu 5881 saci îngrășăminte chimice în valoare de 38.992.289 lei, și a emis
un număr de 117 facturi fiscale în valoare de 819.356.000 lei, către diverse
persoane fizice, din care rezultă că acestea ar fi cumpărat îngrășăminte
chimice contra cupoane agricole. Aceste facturi au fost cuprinse în 12
centralizatoare, inculpatul decontând la societățile bancare un număr de 11.611
cupoane agricole în valoare de 819.356.000 lei.
Inculpatul L.I., în aceeași perioadă
s-a înregistrat în contabilitatea firmei în baza a 10 facturi completate în
fals, în numele unor societăți comerciale din București, cu 2.912 saci
îngrășăminte chimice în valoare de 412.553.596 lei.
În aceeași perioadă în numele
societății sale inculpatul a emis un număr de 47 facturi fiscale în valoare de
383.183.800 lei către diverse persoane fizice din care a rezultat că acestea au
cumpărat îngrășăminte chimice contra cupoane agricole în baza cărora s-au
întocmit 8 centralizatoare decontând în bancă un număr de 4.501 cupoane
agricole în valoare de 383.183.800 lei.
Inculpatul B.I. în luna septembrie
1998 s-a înregistrat în contabilitatea firmei în baza unui număr de 13 facturi
fiscale completate în fals în numele unor societăți comerciale din București cu
2.400 saci îngrășăminte chimice în valoare de 279.002.840 lei.
În aceeași lună inculpatul în numele
societății sale a emis un număr de 51 facturi fiscale în valoare de 402.072.400
lei către diverse persoane fizice din care rezultă că acestea au cumpărat
îngrășăminte chimice contra cupoane agricole în baza cărora s-au întocmit 7
centralizatoare, decontându-se la bancă un număr de 4.798 cupoane agricole în
valoare de 402.072.400 lei.
Din cele arătate mai sus a rezultat
că inculpații pentru a deconta cupoanele agricole, folosindu-se de un fapt real
(aveau înscris în obiectul de activitate al societății comerț cu îngrășăminte
chimice) au prezentat ca reală o stare de fapt inexistentă, nereală, respectiv
au prezentat ca adevărată activitatea de aprovizionare cu îngrășăminte chimice
și de vânzare a acestora, activități care nu au avut loc niciodată în
realitate, ele existând doar în actele contabile.
Prin întocmirea facturilor de
aprovizionare a celor de vânzare și apoi a centralizatoarelor inculpații au indus
în eroare societățile bancare care au procedat la decontarea cupoanelor,
inculpații prejudiciind bugetul statului cu contravaloarea cupoanelor
decontate.
Activitatea inculpaților C.H.N.,
P.M., C.G., C.I., L.I. și B.I. de a induce statul în eroare, prin prezentarea
centralizatoarelor fictive ce reflectă o activitate de aprovizionare, vânzare
îngrășăminte chimice ce nu au avut loc în realitate în scopul obținerii unui
folos material injust, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (2) C. pen., comisă în
formă continuată, întrucât activitatea infracțională săvârșită în baza
aceleiași rezoluțiuni infracționale s-a întins pe o perioadă de două luni.
Urmează să se rețină pentru fiecare inculpat și aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen.
Activitatea inculpatei G.E. care în
calitate de contabil la firma fiecăruia din inculpați, a indus în eroare
societățile bancare prin întocmirea unei evidențe contabile false, a
centralizatoarelor care cuprindeau facturi false, determinând astfel decontarea
numărului de cupoane arătat mai sus, creând în total un prejudiciu de
4.032.263.200 lei, constituie infracțiunea de înșelăciune cu consecințe
deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen.
Totodată s-a motivat că instanța de
fond în mod greșit a reținut că inculpații nu se fac vinovați de săvârșirea
infracțiunii de înregistrate în contabilitate în mod fictiv a operațiunilor
financiar-contabile, respectiv desfacere a produselor destinate lucrărilor din
agricultură.
Din probele existente la dosar a
rezultat cu certitudine că societățile comerciale de la care inculpații au
afirmat că s-au aprovizionat fie nu există, fie nu au realizat schimburi
comerciale cu firmele inculpaților. Mijloacele de transport trecute pe factură
fie nu sunt apte a realiza transportul cantităților trecute în factură, în
marea lor majoritate fiind autoturisme mici, fie nu există în realitate fiind
trecute numere de înmatriculare fictive. De asemenea, titularii de cupoane
menționați în facturi fie nu domiciliază în localitățile menționate, fie neagă
împrejurarea că au achiziționat produse de la firmele inculpaților.
În realitate aceste operațiuni nu
s-au desfășurat și ca atare înregistrarea lor în contabilitate este inexactă și
nu reflectă realitatea.
Aceste operațiuni au avut ca urmare
denaturarea veniturilor și a cheltuielilor atâta timp cât inculpații nu au
achiziționat produse agricole și nici nu au prestat alte lucrări specifice muncii
agricole, banii obținuți din decontarea cupoanelor folosindu-i în interes
personal.
S-a considerat că fapta inculpaților
de a efectua înregistrări inexacte în contabilitate, înregistrări care au avut
ca și consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, constituie
infracțiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen.
Totodată, s-a apreciat că fapta
inculpaților de a întocmi și semna centralizatoarele pe baza cărora au fost
decontate cupoanele, centralizatoarele care se bazau pe date fictive rezultate
din facturi false, și care au fost folosite pentru a produce consecințe
juridice (încasarea sumelor de bani) constituie infracțiunea de fals în
înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Folosind centralizatoarele despre care
aveau cunoștință că sunt false pentru a încasa contravaloarea cupoanelor
agricole inculpații au comis infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291
C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În ce privește latura civilă a
cauzei, s-a menționat că instanța de fond în mod greșit a reținut că nu a fost
produs prejudiciul. Prin încasarea necuvenită a contravalorii cupoanelor
agricole inculpații au creat un prejudiciu la bugetul statului care prin
Ministerul Finanțelor a aprovizionat contul Ministerului Agriculturii care prin
societățile bancare urma să subvenționeze lucrările agricole. Deși banii au
fost încasați, nu au fost folosiți potrivit destinației stabilită prin legi, ci
au fost folosiți de inculpați în interes personal.
La individualizarea pedepselor,
curtea de apel a ținut seama de valoarea prejudiciului produs de fiecare
inculpat, de contribuția acestora la săvârșirea infracțiunilor și de
împrejurarea că inițiativa activității infracționale a avut-o inculpata G.E.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpații
C.G., C.H.N., C.I., L.I., G.E., B.I. și P.M.
În motivarea recursului parchetului
se susține că instanța a făcut o greșită aplicare a art. 1, raportat la art. 4
lit. a) pct. 36 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse, în ce
privește infracțiunea de fals intelectual și că referitor la aceeași faptă,
instanța a făcut o încadrare juridică greșită, condamnând pe inculpați în baza
art. 40 din Legea nr. 82/1991 în loc de art. 37 din aceeași lege, astfel cum au
fost renumerotate articolele.
La dezbaterile recursurilor,
reprezentantul parchetului nu a mai susținut decât al doilea motiv de recurs.
Inculpații au criticat hotărârea în
principal, cerând restituirea cauzei, conform art. 33 C. proc. pen., la
parchet, pentru refacerea urmăririi penale, pentru că nu li s-a asigurat
dreptul la apărare, iar în subsidiar, au solicitat casarea hotărârii și menținerea
sentinței instanței de fond.
Recursurile nu sunt fondate.
Parchetul a invocat cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen., în sensul că
infracțiunea de înregistrare fictivă în evidențele contabile a fost sancționată
în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, în loc de art. 37 din aceeași lege.
Or, este de observat că la data
săvârșirii faptelor comise de inculpați, incriminate de legea contabilității,
acestea erau prevăzute de art. 40 și numai după republicarea legii aceste fapte
sunt prevăzute în art. 37, atunci când s-a dat o nouă numerotare articolelor,
dar fără nici o modificare a conținutului infracțiunii și a limitelor de
pedeapsă.
În acest fel menținându-se
elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 40, ca, și regimul
sancționator, motivul de recurs apare formal și nu poate fi admis.
Cazurile de casare invocate de
inculpați sunt, de asemenea, nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse
mai jos.
Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc.
pen., printre altele, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității dispozițiile
relative la asistența inculpatului de către un apărător, când aceasta este
obligatorie.
În cauza de față, în cursul
urmăririi penale inculpații nu au fost asistați de apărători, întrucât ei au
declarat că nu înțeleg să beneficieze de acest drept, iar potrivit art. 171
alin. (2) C. proc. pen., asistența juridică este obligatorie când inculpații
sunt minori, militari, internați într-un centru de reeducare sau arestați.
Atâta timp cât inculpații au fost
cercetați în stare de libertate și nu erau minori sau militari în termen,
indiferent de pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina
lor, nu era obligatorie asistența juridică în cursul urmăririi penale. Numai în
cursul judecății, potrivit art. 171 alin. (3) C. proc. pen., asistența juridică
este obligatorie pentru inculpații aflați în stare de libertate în cauzele în
care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa închisorii mai mare
de 5 ani.
În toate declarațiile inculpaților
date în ziua de 18 mai 2000, când li s-a prezentat materialul de urmărire
penală, se precizează că nu solicită să fie asistați de apărători, așa încât nu
se poate reține încălcarea dreptului lor la apărare și nici nulitatea absolută
a proceselor verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.
Faptul că la data de 19 mai 2000 a
fost audiat alt învinuit, S.P., față de care s-a disjuns cauza și la 30 mai
2000 s-a depus la dosar un raport de expertiză medico-legală privind pe
învinuitul C.C., care a fost scos de sub urmărire penală, nu are relevanță,
întrucât nu a fost cu nimic influențată desfășurarea procesului penal pornit
împotriva inculpaților care au fost trimiși în judecată.
Referitor la apărarea, pe fond
invocată de toți inculpații, potrivit căreia atâta timp cât regimul juridic al
cupoanelor agricole permitea tranzacționarea lor pe piața liberă, nu se poate
reține vinovăția celor care le-au cumpărat și apoi le-au valorificat prin
unitățile bancare, este de observat netemeinicia și neveridicitatea ei.
Prin Ordonanța nr. 9/1998 Guvernul
României a instituit un sistem de ajutoare al agricultorilor, în vederea
procurării de materiale și servicii necesare lucrărilor agricole, prin plata pe
bază de cupoane valorile finanțate de la bugetul de stat.
Beneficiarii acestor cupoane puteau
achita contravaloarea semințelor, plantelor, îngrășămintelor agricole,
motorinei și lucrărilor mecanice prin remiterea respectivelor bonuri valorice
către prestatorii bunurilor sau serviciilor.
În cauza de față, inculpații au
deturnat scopul subvențiilor de la bugetul statului, au intrat în posesia unui
număr important de cupoane, după care au efectuat operațiuni financiar
contabile care nu aveau la bază date reale, ci false. Toate înregistrările
contabile analizate de către D.G.F.P.S. Caraș Severin erau bazate pe operațiuni
fictive. Atât facturile privind achiziționarea îngrășămintelor chimice, cât și
cele privind vânzarea îngrășămintelor chimice erau false, iar majoritatea
societăților comerciale furnizoare nici nu figurau în Registrul Comerțului
București, ori erau demult lichidate. Nici numerele de înmatriculare ale
mijloacelor de transport, menționate în facturi, nu erau reale.
Fictivitatea operațiunilor contabile
este recunoscută de inculpați, care au precizat că au primit imprimatele
facturilor în alb, pe care apoi le-au complectat, unul pentru firma celuilalt.
Recunoașterea lor este atestată și de concluziile rapoartelor de constatare
tehnico-științifică și de faptul găsirii unor facturi în alb la domiciliul
inculpatei G.E.
Atâta timp cât facturile au fost
fictive, operațiunile contabile prin care acestea erau evidențiate în
registrele societăților comerciale, au avut același caracter fictiv, ca și
centralizatoarele pe baza cărora au fost decontate la societățile bancare.
Folosirea mijloacelor frauduloase
pentru obținerea unor foloase materiale, constituie latura obiectivă a
infracțiunilor de înșelăciune pentru care inculpații au fost condamnați.
Prejudicierea bugetului de stat, prin faptele comise de inculpați, este
evidentă, astfel că și soluționarea laturii civile, prin hotărârea atacată, a
fost corectă.
Judicios, instanța de apel a
înlăturat concluziile expertizei contabile, singura probă pe baza căreia
Tribunalul Caraș-Severin dispusese achitarea inculpaților.
Ignorând total caracterul fictiv al
operațiunilor contabile, expertul contabil a verificat numai corectitudinea
aritmetică și contabilă a înregistrărilor în evidențele societăților
comerciale, precum și respectarea normelor bancare. Or, inculpaților nu li s-a
reținut săvârșirea vreunei evaziuni fiscale, ci a celui de înșelăciune, în
dauna bugetului de stat, prin prezentarea centralizatoarelor fictive, prin care
se atestă fals o activitate de aprovizionare și desfacere de îngrășăminte
chimice, în scopul obținerii de foloase materiale injuste.
Individualizarea pedepselor aplicate
inculpaților a ținut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și
a avut în vedere că inițiatoarea activității ilicite a fost inculpata G.E.
Așa fiind, recursurile urmează a fi
respinse în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpații
C.G., C.H.N., C.I., L.I., G.E., B.I. și P.M. împotriva deciziei penale nr. 162/
A din 18 aprilie 2003 a Curții de Apel Timișoara.
Obligă recurenții inculpați C.G.,
C.H.N., C.I., L.I., G.E. și B.I. la plata sumei de câte 1.200.000 lei, cheltuieli
judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat P.M. la
plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care
onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
10 iunie 2004.