ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1095/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 16 din 10

februarie 2003, Tribunalul Caraș Severin a condamnat pe inculpatul P.D. la 3

ani și 4 luni închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.

215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74

lit. a) și c) și a art. 76 lit. e) din același cod, la 2 luni închisoare,

pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de

art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) și c) și a

art. 76 lit. e) din același cod, și la 5 luni închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 298 C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 lit. e) din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea

mai grea, de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C.

pen., raportat la art. 65 alin. (1), (2) și (3) din același cod, s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, în baza art. 14, a

art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a

fost obligat să plătească părții civile Ministerul Agriculturii, Alimentației

și Pădurilor, suma de 3.847.200.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, la

această sumă adăugându-se dobânda legală aferentă.

În baza art. 348 și a art. 445 C.

proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor false, respectiv

centralizatoarele, facturile fiscale și cupoanele agricole identificate de

organul de urmărire penală.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În anul 1998, inculpatul a înființat

SC D.C. SRL Plugova, obiectul de activitate al acesteia fiind comerțul cu

diferite produse, sens în care el își propusese să deschidă mai multe puncte de

desfacere a alimentelor, intenția sa rămânând fără transpunere în practică, mai

mult, societatea nedesfășurând actele de comerț menționate în statut.

Odată cu intrarea în vigoare a O.G.

nr. 9/1998, act normativ prin care a fost instituit sistemul de cupoane

agricole, acesta ulterior fiind reglementat și pentru anii 1999 și 2000,

inculpatul a achiziționat astfel de cupoane de la persoanele fizice cărora le

fuseseră eliberate.

Regimul juridic al cupoanelor,

bonuri de valoare acordate gratuit celor ce dețineau terenuri agricole pentru

procurarea de semințe, îngrășăminte chimice sau plata serviciilor specializate

oferite de prestatori, impune ca prin decontare, unitățile bancare ce

încheiaseră convenții cu Ministerul Agriculturii, să primească un centralizator

al facturilor întocmite la livrarea produselor sau efectuarea serviciilor

specializate.

În acest context, inculpatul,

administrator al SC D.C. SRL Plugova a achiziționat cupoane agricole și a

prezentat B.C.R., Agenția Orșova, documente contabile susținut a fi fost

rezultatele comercializării de îngrășăminte chimice, astfel el obținând

încasarea contravalorii cupoanelor.

În acest sens, în perioada 13 iulie

– 17 iulie 2001, inculpatul a prezentat 7 facturi fiscale, privind vânzarea de

îngrășăminte chimice unor persoane nenominalizate, și 10 centralizatoare în

care a înscris seriile unor facturi privind astfel de vânzări, la acestea el

atașând cupoanele agricole în vederea decontării. În baza acestora, inculpatul

a încasat contravaloarea cupoanelor prin contul „Credite cupoane”, respectiv

67.200.000 lei în perioada 19 aprilie – 20 aprilie 1999 și suma de 3.780.000.000

lei în perioada 19 mai – 19 iulie 2000, ambele sume fiind virate ulterior în

contul nr. 407235421, cont disponibil (în total 3.847.200.000 lei).

La controlul efectuat de Garda

Financiară a județului Caraș-Severin, inculpatul nu a prezentat nici o factură

care să ateste că SC D.C. SRL s-a aprovizionat cu îngrășăminte chimice în

cursul anilor 1999-2000 și nici înregistrări contabile care să evidențieze

contabil asemenea facturi, el declarând că în vara anului 2000 a pierdut multe

documente de evidență primară și contabilă că a publicat în M. Of., pierderea

respectivelor evidențe, că nu mai deține astfel de evidențe și nici nu și-a

reconstituit documentația, deși cunoștea că era obligat să procedeze la

reconstituirea ei.

Verificarea facturilor fiscale depuse

la bancă, a evidențiat că beneficiarii menționați ca fiind din județele Dolj,

Mehedinți și Gorj, nu au fost nominalizați, documentele nu erau completate cu

sumele și datele de identitate ale delegatului, nu au fost menționate

mijloacele de transport cu care s-au livrat cantitățile de îngrășăminte, toate

acestea în condițiile în care cea mai mică cantitate de îngrășăminte chimice

susținut a fi fost vândută producătorilor agricoli, a fost 1.050 de saci.

Societatea administrată de inculpat

nu a livrat îngrășăminte chimice odată ce nici nu s-a aprovizionat cu astfel de

produse.

Raportul de expertiză contabilă a

reținut că facturile întocmite și depuse pentru a fi decontate de unitatea

bancară, nu prezentau operațiuni reale și nu au fost întocmite cu respectarea

prevederilor legale incidente și activitatea cu cupoane agricole nu a fost

înregistrată în contabilitatea societății comerciale administrată de inculpat.

Raportul de constatare

tehnico-științific a stabilit că facturile fiscale emise de SC D.C. SRL Plugova

au fost scrise și semnate de inculpat, tot el fiind cel care a scris și semnat

centralizatoarele documentelor financiare.

Împotriva sentinței, au declarat

apeluri partea civilă Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor,

precum și inculpatul.

Partea civilă a criticat sentința

pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că prejudiciul adus prin

săvârșirea, de către inculpat, a faptelor pentru care a fost condamnat, nu

cuprinde folosul nerealizat constând din penalități de întârziere.

Inculpatul, în apel, a criticat

hotărârea pentru greșita stabilire a situației de fapt și, implicit, a

vinovăției sale.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 338 din 18 septembrie 2003 a admis apelul declarat de partea

civilă, a desființat sentința și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de

3.874.200.000 lei despăgubiri civile la aceasta adăugându-se dobânda legală

aferentă.

Prin aceeași hotărâre, apelul

declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de

casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, sens în care a cerut

achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. a) din același cod.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Din verificarea materialului

probator administrat în ambele faze ale procesului penal, se reține că

instanțele au stabilit o situație de fapt certă, căreia i-au dat încadrare

juridică legală.

Astfel, inculpatul și-a atribuit în

mod nereal calitatea de furnizor de îngrășăminte chimice necesare agriculturii,

singura în baza căreia era îndreptățit să beneficieze de contravaloarea

prețurilor livrărilor.

În acest mod, depunând documentația

cerută de lege, el a indus în eroare banca, aceasta achitându-i în cont sume

necuvenite odată ce nu s-a aprovizionat cu îngrășăminte chimice și nu a livrat

astfel de produse beneficiarilor cupoanelor agricole.

Facturile fiscale folosite de

inculpat au fost false, iar cele prin care atesta fictiv, că s-a aprovizionat

cu îngrășăminte chimice pretins a le fi livrat, nu există.

Paguba creată părții civile este

certă, banii încasați fiind dobândiți nelegal, fără realizarea obligațiilor stabilite

prin O.G. nr. 32/1999, O.G. nr. 219/1999, H.G. nr. 102/1999 și nr. 98/2000 de

aprobare a normelor metodologice privind acordarea, distribuirea, utilizarea și

decontarea cupoanelor agricole.

Pentru aceste considerente, recursul

declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 338/ A din 18

septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 februarie 2004.