ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5021/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5021/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 112 din 3

iulie 2003, Tribunalul Caraș Severin a condamnat pe inculpatul F.C. la 2 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290, cu aplicarea art.

41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen. și la 5 ani închisoare și interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3

ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2) și (5), cu

aplicarea art. 41, art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., de la

rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea în întregime a pedepsei,

inculpatul va fi lipsit de exercițiul drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor suma de 4.584.000.000 lei

despăgubiri civile, cu dobânzi legale aferente calculate de la rămânerea

definitivă a sentinței, conform O.G. nr. 9/2000, a penalităților calculate,

potrivit H.G. nr. 354/1999, H.G. nr. 564/2000 și H.G. nr. 1043/2001, precum și

a comisionului bancar de decontare de 0,5%.

S-a dispus desființarea totală a

înscrisurilor false, respectiv a 25 facturi fiscale.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 4.000.000 lei

cheltuieli judiciare.

S-a reținut că, prin O.G. nr. 32 din

29 ianuarie 1999 s-a instituit, pentru anul 1999, sistemul de cupoane pentru

agricultură, cu finanțare de la bugetul de stat, în vederea procurării de

materiale și servicii necesare lucrărilor agricole și care se materializează în

plata acestora pe baza cupoanelor obținute de deținătorii de suprafețe

agricole.

Conform acestei ordonanțe cupoanele

agricole reprezintă bonuri de valoare, care se acordă cu titlu gratuit

persoanelor care dețin terenuri agricole și care pot fi utilizate pentru

achitarea seminței certificate, a materialului de plantat, a îngrășămintelor

chimice, a motorinei, a lucrărilor mecanice pentru arat, grăpat, discuit,

semănat, de întreținere și recoltare a culturilor agricole.

Pentru punerea în aplicare a acestei

ordonanțe, a fost emisă de Guvernul României, Hotărârea nr. 102 din 19

februarie 1999, pentru aprobarea normelor metodologice cu privire la modul de

acordare, distribuire, utilizare și decontare a cupoanelor agricole.

Conform acestei hotărâri, tipărirea

cupoanelor se realizează de R.A. Imprimeria Băncii Naționale, iar R.A. Poșta

Română, prin intermediul oficiilor poștale se va ocupa de distribuție, de unde

vor fi predate beneficiarilor pe baza actelor de identitate și a actelor

doveditoare a dreptului de proprietate asupra terenului agricol. Cupoanele

rămase nedistribuite vor fi predate prefecturilor, care se vor ocupa de

distrugerea acestora.

Pe baza cupoanelor astfel obținute,

deținătorii de terenuri agricole aveau posibilitatea să se adreseze unor

furnizori de produse și servicii de natura celor cuprinse în ordonanțe, iar

pentru plata acestora să folosească aceste cupoane.

În vederea decontării cupoanelor

agricole, furnizorii de produse și servicii trebuie să le depună la unitățile

bancare, care au încheiat convenții cu Ministerul Agriculturii, Alimentației și

Pădurilor, însoțite de un centralizator al facturilor emise la livrarea

produselor sau la efectuarea serviciilor. Unitățile bancare aveau obligația de

a verifica autenticitatea cupoanelor, produsele oferite și serviciile prestate

dacă se încadrează în cele stabilite prin ordonanță, după care centralizau

cupoanele la sfârșit de săptămână, iar în ziua de luni a săptămânii următoare

solicitau Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, contravaloarea

cupoanelor.

Acest minister, în baza solicitării

unităților bancare va cere de la Ministerul Finanțelor deschiderea creditelor

necesare, pentru plata contravalorii cupoanelor agricole, iar în continuare

sumele se vor vira în conturi speciale deschise la bănci, de unde se făcea

plata către furnizorii de produse și servicii.

Potrivit celor arătate rezultă că

sistemul de cupoane agricole cu finanțare de la bugetul de stat era menit să

ajute deținătorii de terenuri agricole să-și procure produsele și serviciile

necesare efectuării lucrărilor agricole.

Acest scop nu s-a realizat însă, în

întregime, deoarece în circuitul de decontare și-au făcut apariția unele

persoane, administratori ai unor societăți comerciale, care folosind, în mod

nelegal calitatea de furnizori de produse și servicii agricole și efectuând

facturi false, care nu au la bază un suport real au reușit să încaseze de la

unitățile bancare contravaloarea cupoanelor agricole, încă acestea erau

cumpărate de pe piața liberă la prețuri mai mici decât valoarea lor nominală.

În acest mod a procedat și

inculpatul F.C., administrator al SC F.I. SRL, care a înființat societatea la 2

aprilie 1999 și în perioada 12 august 1999 a depus spre decontare, în mod

fraudulos, un număr de 26.080 cupoane agricole, în valoare de 4.564.000.000

lei.

Din cercetările efectuate în cauză,

rezultă că SC F.I. SRL și-a declarat sediul în incinta SC M.M., având ca

principal obiectiv de activitate comerțul, servicii și transportul, însă din

audierea martorului M.I., administrator al acestei societăți rezultă că prima

societate nu a funcționat niciodată la sediul declarat, iar inculpatul F.C. a

fost o singură dată aici, în data de 1 aprilie 1999, când a solicitat

închirierea unui spațiu în suprafață de 28 mp.

În această situație s-au întreprins

mai multe verificări în vederea identificării locului unde SC F.I. SRL, își

desfășoară activitatea, precum și găsirii inculpatului, însă până în prezent nu

s-a reușit acest fapt, motiv pentru care inculpatul F.C. a fost dat în urmărire

generală, prin ordinul S 123.580 din 14 iunie 2002.

Față de cele arătate, pentru

stabilirea modului concret în care au fost decontate cupoanele agricole,

organele de poliție au ridicat de la Agenția B.C.R. din Orșova, documentele

depuse de inculpat și au solicitat Gărzii Financiare Caraș Severin, efectuarea

unui control de specialitate, în acest sens.

În urma verificărilor făcute s-a

constatat că inculpatul F.C., în calitate de administrator al SC F.I. SRL a

depus, prin decontare, la agenția menționată, un număr de 26.080 cupoane

agricole, provenite din activități de comercializare a îngrășămintelor chimice.

Pe lângă cupoane, inculpatul a depus și un număr foarte mare de facturi de

vânzare, cuprinse în 22 centralizatoare. Sumele intrate în contul SC F.I. SRL,

ca urmare a decontării cupoanelor, au fost virate în conturile a 12 societăți,

unde au fost contabilizate în contul „clienți creditori”, pentru ca, ulterior,

pe baza unor dispoziții de plată în care era consemnat „restituire avans”, să

fie înapoiate societății administrate de inculpat.

În privința documentelor

justificative referitoare la vânzarea îngrășămintelor chimice se constată că

facturile fiscale, depuse la bancă, sunt false, în realitate facturile cu

numerele respective nu au fost ridicate de SC F.I. SRL și ele aparțin altor

societăți comerciale. Pe aceste facturi la rubrica cumpărător, în toate

cazurile era menționat „diverși cumpărători”, nefiind trecute datele de

identificare a acestora și nici mijloacele de transport, cu o singură excepție,

unde a fost menționat D.I. din localitatea Livezile, județul Mehedinți, dar în

urma verificărilor făcute s-a constatat că această persoană, nu există.

În ceea ce privește aprovizionarea

cu îngrășăminte chimice, se constată că nu există facturi în acest sens și nu

au fost identificate societăți de la care SC F.I. SRL să se fi aprovizionat cu

astfel de produse.

Pe baza acestor facturi false de

vânzare, precum și a cupoanelor agricole obținute de inculpat pe căi ilegale,

pe care acesta le-a depus la B.C.R., Agenția Orșova, în perioada aprilie-august

1999, a reușit decontarea contravalorii cupoanelor și a încasat efectiv din

bugetul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, suma de

4.106.275.000 lei.

Pentru a stabili cu certitudine că

inculpatul F.C. este persoana care a depus la B.C.R., Agenția Orșova cupoane

agricole în vederea decontării și a ridicat sume de bani de la societățile la

care au fost virate, s-a procedat la efectuarea unei recunoașteri după

fotografie, ocazie cu care martorii C.M., A.E.V. și A.F.G. l-au recunoscut pe

inculpat ca fiind persoana care a depus cupoanele și a ridicat banii. Acest

fapt este confirmat și de constatările tehnico-științifice efectuate în cauză

din care rezultă că semnăturile de pe centralizatoarele facturilor depuse în

bancă, de la rubrica „plătitor” de pe ordinele de plată emise către unele

societăți și de la rubrica „beneficiarul sumei” sau „casier”, emise de

societățile cărora i-au fost virați banii, aparțin inculpatului.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpatul F.C. și partea civilă Ministerul Agriculturii,

Alimentației și Pădurilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Partea civilă a solicitat admiterea

apelului și obligarea inculpatului la plata sumei de 15.154.504.000 lei, cu

titlu de despăgubiri, reprezentând penalități și comision bancar, referitor la

suma de 4.584.000.000 lei, ce reprezintă despăgubiri.

Inculpatul, în apel, a solicitat

achitarea în condițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., întrucât nu a săvârșit fapta, iar, în subsidiar, în condițiile art.

333 C. proc. pen., restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi

penale și revocarea mandatului de arestare, emis de prima instanță.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 383/ A din 22 octombrie 2003 a respins ca nefondate

apelurile părții civile și inculpatului, obligându-i la plata cheltuielilor

judiciare.

Împotriva acestei decizii au

declarat recursuri partea civilă Ministerul Agriculturii, Alimentației și

Pădurilor și inculpatul F.C.

Reprezentantul părții civile a

solicitat admiterea recursului, rejudecarea laturii civile a cauzei și

obligarea inculpatului la plata sumei de 15.154.504.134 lei, din care

4.593.366.000 lei, reprezentând prețul cupoanelor și 10.560.838.134 lei

penalități.

Inculpatul, în recurs, a solicitat,

în principal trimiterea cauzei la parchet sau, spre rejudecare, la instanța de

fond și, în subsidiar, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Recursurile sunt fondate.

Verificând actele și lucrările

dosarului atât cu privire la motivele invocate în recurs cu care instanța a

fost legal investită, cât și din oficiu, prin prisma prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că atât prima instanță, cât și cea de

apel, nu au manifestat un rol activ în administrarea și analizarea probelor și,

ca urmare, au pronunțat hotărâri care nu sunt suficient de convingătoare,

pentru a justifica reținerea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură

privată și înșelăciune.

În această privință, este de arătat

că materialul probator administrat în cauză nu este în măsură să conducă la

concluzia certă că, inculpatul F.C. a săvârșit infracțiunile sus-menționate.

Astfel expertizele grafice, dispuse

în cauză și care trebuiau să stabilească dacă semnăturile depuse pe ordinele de

plată din 18 mai 1999, pe actul constitutiv al SC F.I. SRL, pe cererea de

autorizare și/ sau înmatriculare și declarația dată la O.R.C. Caraș Severin,

Hotărârea nr. 1 din 31 martie 1999, fișa de specimen de semnătură datată 2

aprilie 1999 și contractul de credit din 8 aprilie 1999 au fost executate de

către F.C. și dacă semnăturile inculpatului, aflate pe înscrisurile ce se

regăsesc în dosarul de urmărire penală al I.P.J. Caraș Severin, sunt aceleași

cu semnăturile depuse la dosarul Tribunalului Caraș Severin, au fost întocmite

de către același expert, P.V.

Pe de altă parte, concluziile din

ambele expertize au evidențiat că „probabil” semnăturile sunt ale inculpatului.

Se mai constată faptul că modelele

de comparație au reprezentat acte contestate de inculpat, ca fiind semnate de

el.

În aceste condiții era necesar a se

efectua o nouă expertiză de către alt expert, care să stabilească dacă

semnăturile sunt ale inculpatului, folosindu-se ca modele de comparație

semnăturile de pe actele aflate la dosarul de apel, pe un contract de

vânzare-cumpărare încheiat în septembrie 1995 și două procese-verbale de

contravenție semnate de inculpat, în calitate de contravenient.

Instanța nu a manifestat un rol activ

și nici stăruință pentru a asigura prezența inculpatului, căruia să-i ceară

explicații în legătură cu eventualele contradicții dintre susținerile lui și

relatările martorilor, cu efectuarea de confruntări între el și aceștia, cu

privire la aspectele în care declarațiile ar fi avut conținut diferit. Este de

reținut și poziția constantă a inculpatului F.C., care nu a recunoscut

acuzațiile care i s-au adus, negând continuu săvârșirea infracțiunilor.

În plus nu s-au avut în vedere cele

două certificate, privind declararea șederii inculpatului în Iugoslavia în

perioada 24 iulie 1999 – 1 septembrie 1999, când anumite ordine de plată se

pretinde a fi semnate de inculpat.

Instanțele nu au acordat atenție

nici apărărilor referitoare la necesitatea audierii martorilor E.G.M., P.I., N.L.

și N.C., cu privire la care inculpatul a susținut că ar cunoaște împrejurări

importante, cu care poate dovedi nevinovăția sa.

Instanțele nu au clarificat nici

contradicțiile dintre declarațiile martorilor A.E. și A.F.G., care au descris

persoana care a ridicat banii de la bancă, unul menționând că era „un cetățean

brunet, solid, chiar gras”, iar celălalt arătând că era „un tânăr slăbuț”.

Din coroborarea probelor ce urmează

a fi administrate de instanța de trimitere, se va aprecia dacă se impune

efectuarea unei expertize contabile, cu privire la existența și întinderea

prejudiciului pentru care, eventual, este atrasă răspunderea civilă a

inculpatului.

Pentru aceste considerente,

recursurile declarate de inculpat și partea civilă, urmează a fi admise, în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., casate ambele hotărâri

și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Caraș Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului și

inculpatul F.C., împotriva deciziei penale nr. 383/ A din 22 octombrie 2003 a

Curții de Apel Timișoara.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 112 din 3 iulie 2003 a Tribunalului Caraș Severin și trimite cauza,

pentru rejudecare, la Tribunalul Caraș Severin.

Menține dispoziția de arestare

preventivă a inculpatului F.C., luată prin încheierea din 25 noiembrie 2002 a

Tribunalului Caraș Severin în dosarul nr. 5398/P/2002.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

octombrie 2004.