ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6743/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 68 din 22 aprilie 2004 a Tribunalului Caraș-Severin, dată în dosar nr. 1898/P/2004 s-a hotărât: „În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., admite în parte cererea de despăgubiri formulată în cauză de către partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale București și obligă condamnatul P.I. să plătească acestuia suma de 1.289.170.000 lei și dobânda legală aferentă acestei sume până la plata integrală a prejudiciului. Respinge celelalte pretenții ale părții civile Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale București. Respinge cererea de despăgubiri formulată în cauză de Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P.

Caraș-Severin. Cheltuielile judiciare efectuate de stat rămân în sarcina acestuia”. Pentru a pronunța această sentință, instanța a avut în vedere următoarele considerente: „Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 421/ A din 6 noiembrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin împotriva sentinței penale nr. 106/2002, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în dosar nr. 3674/P/2002”. S-a desființat sentința penală a primei instanțe în latură penală privind pedeapsa aplicată și în rejudecare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului P.I., în pedepsele componente de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 4 luni închisoare, pentru art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și 8 luni închisoare, pentru art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a majorat pedeapsa pentru art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 3 ani și 6 luni, la 5 ani închisoare. S-au contopit pedepsele în cea mai grea, de 5 ani închisoare, care se execută. S-a admis apelul declarat de partea civilă Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor împotriva aceleiași sentințe și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Caraș-Severin, potrivit considerentelor deciziei, în latura civilă. S-a respins apelul declarat de inculpatul P.I., împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin sub nr. 1898/ P din 11 martie 2004. Rejudecând, în latură civilă, în limitele deciziei de casare, tribunalul reține că acțiunea formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării rurale București este în parte întemeiată, iar acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P. Caraș-Severin este neîntemeiată. Astfel, tribunalul reține că partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale București a solicitat obligarea inculpatului P.I. la plata prejudiciului în valoare de 1.289.170.000 lei și a dobânzilor legale aferente acestui prejudiciu, până la data achitării sale integrale, precum și la plata unor comisioane bancare în sumă de 4.180.952.348 lei, iar partea civilă Ministerul Finanțelor s-a constituit parte civilă cu aceeași sumă.

Având în vedere starea de fapt pe baza căreia s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului P.I., tribunalul reține că prejudiciul aferent infracțiunilor săvârșite de către inculpat a fost produs în dauna părții civile Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Totodată tribunalul reține că prejudiciul efectiv produs prin săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost condamnat, prejudiciu a cărui valoare rezultă din expertiza financiar contabilă efectuată în cauză, este în sumă de 1.289.170.000 lei, la care se adaugă dobânda aferentă acestei sume. Celelalte pretenții ale părții civile nu sunt întemeiate, întrucât, nefiind vorba în speță despre derularea vreunui contract în care să se prevadă vreo clauză de obligare la plată de penalități de întârziere, nu poate fi vorba despre pretinderea unor sume de bani cu acest titlu.

De asemenea, în speță fiind vorba despre răspunderea civilă rezultată în urma săvârșirii unei infracțiuni, tribunalul apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile actelor normative enumerate de către partea civilă și că valoarea prejudiciului efectiv produs prin săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost condamnat, nu intră și valoarea comisioanelor bancare pretinse către partea civilă. Referitor la acțiunea civilă formulată de către partea civilă Ministerul Finanțelor București, tribunalul reține că aceasta este neîntemeiată, întrucât prejudiciul rezultat în urma săvârșirii infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat nu s-a produs în dauna acestui minister, ci în dauna Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Împotriva acestei sentințe partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a declarat apel, în care s-a cerut obligarea inculpatului, pe lângă despăgubirile la care a fost obligat prin sentința apelată, și la plata dobânzilor legale aferente, calculate de la data însușirii sumelor și până la data achitării integrale a prejudiciului. Prin decizia penală nr. 331 din 4 octombrie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, reiterând motivele formulate în apel, în sensul că a solicitat obligarea inculpatului și la plata dobânzilor legale aferente, calculate de la data însușirii sumelor și până la data achitării integrale a prejudiciului, precum și a unor comisioane bancare. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Așa cum s-a stabilit în cauză, prejudiciul cauzat prin infracțiunile săvârșite de inculpat s-a produs în dauna Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, având o valoare stabilită în baza unei expertize financiar contabile efectuate care include atât valoarea propriu-zisă a pagubei cât și beneficiul nerealizat, ceea ce nu justifică acordarea dobânzilor solicitate.

Cu privire la solicitarea de obligare a inculpatului la plata unor comisioane bancare, se constată că, în speță, nu sunt aplicabile actele normative enumerate de recurenta parte civilă și că, în valoarea prejudiciului cauzat, nu intră și valoarea comisioanelor bancare pretinse întrucât este o răspundere civilă cauzată de săvârșirea unei infracțiuni. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de partea civilă, ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2), recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în baza art. 189 C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării împotriva deciziei penale nr. 331 din 4 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul P.I. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei. În baza art. 189 alin. (1) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2004.