ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6743/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 68

din 22 aprilie 2004 a Tribunalului Caraș-Severin, dată în dosar nr. 1898/P/2004

s-a hotărât:

„În baza art. 14 și art. 346

C. proc. pen., admite în parte cererea de despăgubiri formulată în cauză de

către partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

București și obligă condamnatul P.I. să plătească acestuia suma de

1.289.170.000 lei și dobânda legală aferentă acestei sume până la plata

integrală a prejudiciului.

Respinge celelalte pretenții

ale părții civile Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

București.

Respinge cererea de

despăgubiri formulată în cauză de Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P.

Caraș-Severin.

Cheltuielile judiciare

efectuate de stat rămân în sarcina acestuia”.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a avut în vedere următoarele considerente:

„Curtea de Apel Timișoara,

prin decizia penală nr. 421/ A din 6 noiembrie 2002, a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin împotriva sentinței penale nr.

106/2002, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în dosar nr. 3674/P/2002”.

S-a desființat sentința

penală a primei instanțe în latură penală privind pedeapsa aplicată și în

rejudecare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare,

aplicată inculpatului P.I., în pedepsele componente de 3 ani și 6 luni

închisoare, pentru art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., 4 luni închisoare, pentru art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și 8 luni închisoare, pentru art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a majorat pedeapsa pentru

art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 3 ani

și 6 luni, la 5 ani închisoare.

S-au contopit pedepsele în

cea mai grea, de 5 ani închisoare, care se execută.

S-a admis apelul declarat de

partea civilă Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor împotriva

aceleiași sentințe și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul

Caraș-Severin, potrivit considerentelor deciziei, în latura civilă.

S-a respins apelul declarat

de inculpatul P.I., împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Cauza a fost înregistrată la

Tribunalul Caraș-Severin sub nr. 1898/ P din 11 martie 2004.

Rejudecând, în latură

civilă, în limitele deciziei de casare, tribunalul reține că acțiunea formulată

de partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării rurale

București este în parte întemeiată, iar acțiunea civilă formulată de partea

civilă Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P. Caraș-Severin este neîntemeiată.

Astfel, tribunalul reține că

partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

București a solicitat obligarea inculpatului P.I. la plata prejudiciului în

valoare de 1.289.170.000 lei și a dobânzilor legale aferente acestui prejudiciu,

până la data achitării sale integrale, precum și la plata unor comisioane

bancare în sumă de 4.180.952.348 lei, iar partea civilă Ministerul Finanțelor

s-a constituit parte civilă cu aceeași sumă.

Având în vedere starea de

fapt pe baza căreia s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului P.I.,

tribunalul reține că prejudiciul aferent infracțiunilor săvârșite de către

inculpat a fost produs în dauna părții civile Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Totodată tribunalul reține că

prejudiciul efectiv produs prin săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor

pentru care a fost condamnat, prejudiciu a cărui valoare rezultă din expertiza

financiar contabilă efectuată în cauză, este în sumă de 1.289.170.000 lei, la

care se adaugă dobânda aferentă acestei sume.

Celelalte pretenții ale

părții civile nu sunt întemeiate, întrucât, nefiind vorba în speță despre

derularea vreunui contract în care să se prevadă vreo clauză de obligare la

plată de penalități de întârziere, nu poate fi vorba despre pretinderea unor

sume de bani cu acest titlu. De asemenea, în speță fiind vorba despre

răspunderea civilă rezultată în urma săvârșirii unei infracțiuni, tribunalul

apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile actelor normative enumerate de

către partea civilă și că valoarea prejudiciului efectiv produs prin săvârșirea

de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost condamnat, nu intră și

valoarea comisioanelor bancare pretinse către partea civilă.

Referitor la acțiunea civilă

formulată de către partea civilă Ministerul Finanțelor București, tribunalul

reține că aceasta este neîntemeiată, întrucât prejudiciul rezultat în urma

săvârșirii infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat nu s-a produs

în dauna acestui minister, ci în dauna Ministerului Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale.

Împotriva acestei sentințe

partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a

declarat apel, în care s-a cerut obligarea inculpatului, pe lângă despăgubirile

la care a fost obligat prin sentința apelată, și la plata dobânzilor legale

aferente, calculate de la data însușirii sumelor și până la data achitării

integrale a prejudiciului.

Prin decizia penală nr. 331

din 4 octombrie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul

declarat de partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța

de fond.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale, reiterând motivele formulate în apel, în sensul că a solicitat

obligarea inculpatului și la plata dobânzilor legale aferente, calculate de la

data însușirii sumelor și până la data achitării integrale a prejudiciului,

precum și a unor comisioane bancare.

Verificând actele dosarului

cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Așa cum s-a stabilit în

cauză, prejudiciul cauzat prin infracțiunile săvârșite de inculpat s-a produs

în dauna Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, având o

valoare stabilită în baza unei expertize financiar contabile efectuate care

include atât valoarea propriu-zisă a pagubei cât și beneficiul nerealizat, ceea

ce nu justifică acordarea dobânzilor solicitate.

Cu privire la solicitarea de

obligare a inculpatului la plata unor comisioane bancare, se constată că, în

speță, nu sunt aplicabile actele normative enumerate de recurenta parte civilă

și că, în valoarea prejudiciului cauzat, nu intră și valoarea comisioanelor

bancare pretinse întrucât este o răspundere civilă cauzată de săvârșirea unei

infracțiuni.

Față de aceste considerente,

urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de partea civilă, ca

nefondat.

Potrivit dispozițiilor art.

192 alin. (2), recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat, iar în baza art. 189 C. proc. pen., onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

respinge,

ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării împotriva deciziei penale nr. 331 din 4 octombrie 2004

a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul P.I.

Conform dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta parte civilă la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

În baza art. 189 alin. (1)

C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de

400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 decembrie 2004.