ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5923/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Caraș Severin, prin sentința penală nr. 55 din 1 aprilie 2004, pronunțată în dosar nr. 1862/P/2004, în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), 74 lit. a) și c) și 76 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.I. la 6 ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. și art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a prelungit și a menținut starea de arest a inculpatului pe o durată de 30 de zile, până la 30 aprilie 2004.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive, începând cu 19 noiembrie 2003 până la zi.

A interzis inculpatului, pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea corpului delict – lopată (aflată la camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș Severin).

În baza art. 346 alin. (1) și art. 15 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat față de partea civilă S.E. la plata sumei de 50.000.000 lei daune morale. A respins ca nedovedite celelalte pretenții.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 6.500.000 lei cheltuieli judiciare față de stat, din care suma de 738.000 lei s-a dispus să fie virată în contul I.M.L. Timișoara deschis la Trezoreria Timișoara, iar suma de 2.270.000 lei s-a dispus să fie virată în contul Spitalului Județean Reșița, deschis la Trezoreria Municipiului Reșița.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În data de 18 noiembrie 2003, în jurul orelor 11,30, victima C.A. și inculpatul C.I. s-au deplasat la sălașul lui S.C. (cumnatul inculpatului), situat la marginea satului Poiana, pentru a încărca fân în căruță. Victima C.A., efectuând diferite munci la acest sălaș pentru S.C., l-a ajutat pe inculpat la încărcatul fânului în căruță.

Victima, având, din sat, o sticlă din plastic de un litru cu țuică, i-a oferit să consume țuică și inculpatului, care, la un moment dat, a refuzat să mai consume.

Victima a intrat în camera sălașului unde se retrăsese inculpatul, insistând să consume împreună țuică. Inculpatul a refuzat, reproșându-i victimei că, în seara zilei anterioare a lăsat lumânarea aprinsă și a luat foc fața de masă, putând să producă un incendiu.

Pentru a evita scandalul cu victima, inculpatul a încercat să iasă din camera sălașului, însă a fost prins de aceasta cu mâinile de geacă și împins în ușa de la ieșire.

Inculpatul a ieșit din camera sălașului, însă victima a venit în urma lui, situație în care inculpatul a luat o lopată și, cu partea metalică, rotundă, a lovit victima în zona capului.

În urma loviturii primite, victima a căzut, iar inculpatul a ieșit în afara sălașului. După ce victima s-a ridicat, inculpatul a scos-o afară din sălaș, aruncându-i sticla cu țuică, apoi a plecat în satul Poiana, la locuința sa.

Dimineață, împreună cu soția sa, inculpatul a revenit la sălaș, constatând că victima se găsea pe patul din interiorul sălașului, decedată.

Văzând că victima a decedat, inculpatul a plecat spre localitatea Buchin, spre a se prezenta organelor de poliție. Pe drum, s-a întâlnit cu organele de poliție, cărora le-a relatat fapta săvârșită.

Potrivit raportului medico-legal nr. 253/ D din 19 noiembrie 2003, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat traumatismului cranio-cerebral acut (fractură intruzivă craniană, hematom extradural masiv, contuzie cerebrală și de trunchi cerebral).

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei penale, iar la reconstituirea efectuată a arătat modul de săvârșire a faptei.

Sub aspectul învederat instanței de partea civilă, prin cererea de la dosar, prin care susține că ar avea un copil minor și, în această situație, inculpatul ar trebui obligat la pensie de întreținere până la majoratul sau până la terminarea studiilor acestuia, dar nu mai târziu de 25 de ani, prima instanță a respins pretențiile formulate în acest sens, ca fiind nedovedite. S-a motivat că partea civilă nu a produs nici un fel de probe în acest sens (acte de stare civilă și înscrisuri din care să rezulte cui i-a fost încredințat minorul și care era contribuția victimei la întreținerea acestuia).

Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, solicitând desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare, referitor la latura civilă, în vederea stabilirii unei prestații lunare în favoarea minorului C.E.

Prin decizia penală nr. 161/ A din 13 mai 2004, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de parchet și a desființat sentința privitor la latura civilă, pentru nerezolvarea acțiunii civile exercitată pentru minorul C.V., fiul victimei și a trimis cauza pentru rejudecare la prima instanță, sub acest aspect.

Restul dispozițiilor sentinței au fost menținute.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 1 aprilie 2004, la zi.

Tribunalul Caraș Severin, rejudecând cauza, în limitele deciziei de casare, prin sentința penală nr. 135 din 22 iulie 2004, în baza art. 17 și art. 347 C. proc. pen., raportate la art. 998 și art. 999 C. civ., l-a obligat pe inculpatul C.I. să plătească părții civile M.R., pe seama minorului C.E. o despăgubire periodică sub forma unei rente lunare de 1.500.000 lei, de la data rămânerii definitive a acestei sentințe și până la majoratul minorului sau noi dispoziții.

Totodată, l-a obligat pe inculpat, să plătească minorului C.E. suma de 50.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

S-a reținut că victima infracțiunii de omor săvârșită de inculpat, avea un copil minor C.E., care a fost încredințat mamei, M.R., spre creștere și educare, prin sentința civilă nr. 1002 din 25 iunie 1997 a Judecătoriei Vaslui și că victima avea obligație de întreținere față de acest minor.

Sentința penală nr. 135 din 22 iulie 2004 a Tribunalului Caraș Severin a fost apelată de inculpatul C.I. și de partea civilă S.V.E. (mama victimei).

Inculpatul a susținut că sumele acordate ca despăgubiri sunt prea mari, iar partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor morale cum au fost solicitate.

Prin decizia penală nr. 305/ A din 15 septembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat și, ca inadmisibil, apelul declarat de partea civilă S.V.E.

Cu privire la apelul declarat de inculpat, s-a motivat că despăgubirile acordate au fost corect stabilite și că deci critica este nefondată, iar referitor la apelul declarat de partea civilă S.V.E. că este inadmisibil, întrucât prima sentință a rămas definitivă sub aspectul laturii penale, iar sub aspectul laturii civile, rejudecarea, s-a dispus numai cu privire la despăgubirile materiale și morale cuvenite copilului minor, rămas de pe urma victimei C.A.

Împotriva acestei din urmă decizii, partea civilă S.V.E. a declarat recurs, referindu-se la modul în care s-a soluționat latura civilă.

Recursul este nefondat.

Din verificarea actelor și lucrările dosarului, se constată că, în mod corect instanța de apel a constatat că apelul declarat de partea civilă S.V.E. (mama victimei) este inadmisibil, întrucât față de ea, prima sentință a rămas, definitivă (rejudecarea cauzei s-a dispus numai în privința despăgubirilor cuvenite minorului C.V., fiul victimei, prin reprezentantul legal).

Pentru aceste considerente, soluția de respingere a apelului acestei părți, ca inadmisibil, este legală și deci recursul apare ca nefondat.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă S.V.E., împotriva deciziei penale nr. 305/ A din 15 septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara și a obliga pe recurentă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul de avocat oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă S.V.E., împotriva deciziei penale nr. 305/ A din 15 septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul C.I.

Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2004.