ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 351/2006

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1117 30 august 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 2708/2005, s-a hotărât: Conform art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., și art. 2 1 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.G.C. , la o pedeapsă de 7 ani închisoare. Conform art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul grațierii pentru pedeapsa de un an închisoare aplicată conform art. 217 C. pen. (cu aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen.) și a pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată pentru art. 192 C. pen. (cu aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen.), pe care le-a contopit (art. 36 C. pen., un an și 6 luni închisoare), adăugând la pedeapsa aplicată prin sentința penală, în final inculpatul executând 8 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. Conform art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și a computat prevenția de la 14 aprilie 2005 la 30 august 2005. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata către partea vătămată I.S., a sumei de 5.000.000 lei daune morale. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului din care 400.000 lei onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În dimineața zilei de 14 aprilie 2005, inculpatul P.G.C., a acostat partea vătămată I.S., pe o stradă în sectorul 4 București, i-a aplicat mai multe lovituri cu palma peste față, smulgându-i telefonul mobil, a încercat să o urce cu forța într-un taxi și i-a sustras din poșetă suma de 1.800.000 lei. Organele de poliție, sesizate de șoferii de taxi din preajmă, l-au imobilizat pe inculpat și i-au găsit, la percheziția corporală, telefonul mobil al părții vătămate și suma de 1.890.000 lei. Împotriva sentinței penale nr. 1117/2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând în principal, achitarea, pentru că nu ar fi comis fapta, iar în subsidiar, reducerea pedepsei, având în vedere circumstanțele sale personale.

Prin decizia penală nr. 769/ A din 11 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.G.C., a menținut starea de arest a inculpatului și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea apelului. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, că pe timpul anchetei a încercat să inducă în eroare organele de poliție, aruncând telefonul mobil al victimei pe geamul de la toaleta secției de poliție, și că este recidivist. Împotriva deciziei penale nr. 769/A/2005 a Curții de Apel București, inculpatul a declarat recurs, solicitând redozarea pedepsei, deoarece circumstanțele sale personale n-au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei.

Recursul este nefondat. Examinând motivele de recurs invocate de inculpat în raport cu actele și probatoriul aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că soluțiile instanțelor anterioare sunt corecte. Astfel, în raport cu gravitatea faptei comise, cu modalitatea de săvârșire, prin amenințare cu un cuțit și lovire a victimei, cu atitudinea nesinceră pe timpul procesului penal în fața instanței de fond și cu starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla inculpatul, pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare a fost judicios individualizată, ținându-se cont de dispozițiile art. 72 C. pen. Susținerile recurentului, potrivit cărora nu a intenționat să tâlhărească victima pentru că nu a folosit bâta de baseball și cuțitul pe care le avea asupra sa, nu infirmă atitudinea sa violentă față de victimă; raportul de expertiză medico-legală arată că partea vătămată I.S.

a prezentat echimoze în zona buzei superioare, la nivelul falangelui degetului de la mâna stângă și o excoriație pe față, leziuni ce au necesitat două zile de îngrijiri medicale. Așadar, față de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat în modalitatea de realizare, precum și având în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului, rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei, astfel că nu se impune reducerea acesteia. Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul inculpatului P.G.C., ca nefondat. Potrivit art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc.

pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 14 aprilie 2005 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G.C. împotriva deciziei penale nr. 769/ A din 11 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 14 aprilie 2005 la 20 ianuarie 2006. Obligă pe recurent la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2006.