ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 351/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 351/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1117 30
august 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în
dosarul nr. 2708/2005, s-a hotărât:
Conform art. 211 alin. (2) lit. b)
și c) C. pen., și art. 2
1
lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.
a) C. pen., a condamnat pe inculpatul
P.G.C.
,
la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
Conform art. 7 din Legea nr. 543/2002
a revocat beneficiul grațierii pentru pedeapsa de un an închisoare aplicată
conform art. 217 C. pen. (cu aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen.) și a pedepsei
de un an și 6 luni închisoare aplicată pentru art. 192 C. pen. (cu aplicarea art.
81 – art. 82 C. pen.), pe care le-a contopit (art. 36 C. pen., un an și 6 luni
închisoare), adăugând la pedeapsa aplicată prin sentința penală, în final
inculpatul executând 8 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C.
pen.
Conform art. 65 C. pen., a interzis
inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o
perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 350 C. proc. pen., a
menținut starea de arest a inculpatului și a computat prevenția de la 14
aprilie 2005 la 30 august 2005.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc.
pen., a obligat inculpatul la plata către partea vătămată I.S., a sumei de
5.000.000 lei daune morale.
În baza art. 191 C. proc. pen., a
obligat inculpatul la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului din care
400.000 lei onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut următoarea situație de fapt:
În dimineața zilei de 14 aprilie 2005,
inculpatul P.G.C., a acostat partea vătămată I.S., pe o stradă în sectorul 4
București, i-a aplicat mai multe lovituri cu palma peste față, smulgându-i
telefonul mobil, a încercat să o urce cu forța într-un taxi și i-a sustras din
poșetă suma de 1.800.000 lei.
Organele de poliție, sesizate de
șoferii de taxi din preajmă, l-au imobilizat pe inculpat și i-au găsit, la
percheziția corporală, telefonul mobil al părții vătămate și suma de 1.890.000
lei.
Împotriva sentinței penale nr. 1117/2005
a Tribunalului București, secția a II-a penală, a declarat apel inculpatul,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând în principal,
achitarea, pentru că nu ar fi comis fapta, iar în subsidiar, reducerea
pedepsei, având în vedere circumstanțele sale personale.
Prin decizia penală nr. 769/ A din
11 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru
cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de
inculpatul P.G.C., a menținut starea de arest a inculpatului și l-a obligat la
plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea apelului.
Pentru a dispune astfel, instanța de
apel a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul se
face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, că pe timpul anchetei a
încercat să inducă în eroare organele de poliție, aruncând telefonul mobil al
victimei pe geamul de la toaleta secției de poliție, și că este recidivist.
Împotriva deciziei penale nr. 769/A/2005
a Curții de Apel București, inculpatul a declarat recurs, solicitând redozarea
pedepsei, deoarece circumstanțele sale personale n-au fost avute în vedere la
individualizarea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Examinând motivele de recurs
invocate de inculpat în raport cu actele și probatoriul aflate la dosarul
cauzei, Înalta Curte constată că soluțiile instanțelor anterioare sunt corecte.
Astfel, în raport cu gravitatea
faptei comise, cu modalitatea de săvârșire, prin amenințare cu un cuțit și
lovire a victimei, cu atitudinea nesinceră pe timpul procesului penal în fața
instanței de fond și cu starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla
inculpatul, pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare a fost judicios
individualizată, ținându-se cont de dispozițiile art. 72 C. pen.
Susținerile recurentului, potrivit
cărora nu a intenționat să tâlhărească victima pentru că nu a folosit bâta de
baseball și cuțitul pe care le avea asupra sa, nu infirmă atitudinea sa
violentă față de victimă; raportul de expertiză medico-legală arată că partea
vătămată I.S. a prezentat echimoze în zona buzei superioare, la nivelul
falangelui degetului de la mâna stângă și o excoriație pe față, leziuni ce au
necesitat două zile de îngrijiri medicale.
Așadar, față de gradul ridicat de
pericol social al faptei săvârșite, reflectat în modalitatea de realizare,
precum și având în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului, rezultă
că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei, astfel că
nu se impune reducerea acesteia.
Nefiind nici alte temeiuri de casare
care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca în baza art. 385
15
alin. (1) lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul inculpatului P.G.C.,
ca nefondat.
Potrivit art. 385
17
alin.
(4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va
deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la
14 aprilie 2005 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., se va obliga recurentul inculpat, la plata cheltuielilor judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul P.G.C. împotriva deciziei penale nr. 769/ A din 11
octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze
cu minori și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul
arestării preventive de la 14 aprilie 2005 la 20 ianuarie 2006.
Obligă pe recurent la plata sumei de
220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
20 ianuarie 2006.