ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 339/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1129 din 1 septembrie 2005, ce a fost pronunțată în dosarul nr. 6399/2004 al Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul D.G. a fost condamnat după cum urmează:

- la 4 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., cu reținerea art. 37 lit. b) C. pen.;

- la 4 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., cu reținerea art. 37 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite, rămânând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă prevenția de la 26 octombrie 2004 la zi.

A fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri materiale în sumă de 2.000.000 lei către partea civilă B.C.

S-a luat act că partea vătămată P.M. nu s-a constituit parte civilă, fiind acoperit prejudiciul prin restituire.

A fost confiscată de la inculpat, ca fiind obiect utilizat la săvârșirea infracțiunii, o pontoarcă.

În final, s-a hotărât obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de fond, analizând materialul probator ce a fost administrat în cauză, a reținut vinovăția inculpatului referitor la următoarea situație de fapt:

În noaptea de 25 octombrie 2004, inculpatul a fost reținut după ce spărsese un autoturism al firmei SC G. (de unde sustrăsese un radiocasetofon, găsit asupra inculpatului și restituit) și după ce spărgând autoturismul părții civile B.G. și a fost surprins de proprietar, a încercat să scape, lovind pe victimă cu o șurubelniță în torace și în brațul drept.

Prin decizia penală nr. 800/ A din 20 octombrie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, reținându-se că încadrarea juridică dată faptei este corectă, cât și individualizarea pedepsei.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei.

Examinând cauza în raport de motivul invocat cât și din oficiu se constată că, recursul este nefondat.

Individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., dându-se eficiență tuturor criteriilor; pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru o faptă de tâlhărie și pentru o alta în fază de tentativă, în condițiile în care inculpatul este recidivist postexecutoriu, nu se impune a fi redusă.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 octombrie 2004 la 19 ianuarie 2006.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 800/ A din 20 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 octombrie 2004 la 19 ianuarie 2006.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2006.