ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4010/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4010/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 136 pronunțată
la data de 25 noiembrie 2002, în dosarul nr. 492/P/2002 al Tribunalului
Călărași s-au dispus: în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu
aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.N. la 5 ani
închisoare.
În baza art. 208 alin. (1) – art.
209 alin. (1) lit. d), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,
același inculpat a fost condamnat la 4 ani închisoare.
În baza art. 208 alin. (1) – art.
209 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a
condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen.,
inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare, cu
aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.
A menținut liberarea condiționată
privind restul de pedeapsă de 377 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 844 din 15 august 2000 a
Judecătoriei sectorului 3 București, definitivă.
A menținut starea de arest a
inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 12
septembrie 2002 la zi.
A luat act că părțile vătămate P.V.,
D.V., C.G., S.C. și H.F. nu s-au constituit părți civile în cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata
sumei de 600.000 lei către partea civilă T.M.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a
dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat, a sumelor de
125.000 lei dobândită de la martorul S.C. și 160.000 lei sumă dobândită de
inculpat de la cumpărătorul de bună credință H.F.
Inculpatul a fost obligat la
cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța fondului a reținut că inculpatul I.N. în ziua de 6 septembrie 2002 a
săvârșit mai multe infracțiuni astfel: prin escaladare și folosire fără drept a
unei chei adevărate a sustras din locuința părții vătămate P.M. un
radiocasetofon în valoare de 800.000 lei; apoi, a sustras o bicicletă în
valoare de un milion lei aparținând părții vătămate C.G., profitând de faptul
că acesta se afla în stare de ebrietate și dormea pe marginea șanțului, iar în
aceeași dată, în halta C.F.R. Luica, a deposedat-o pe partea vătămată T.M. de
13 ani de o bicicletă în valoare de un milion lei și de suma de 20.000 lei după
ce i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul, provocându-i leziuni pentru a
căror vindecare au fost necesare 3-4 zile îngrijiri medicale.
Împotriva hotărârii pronunțate au
declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, cât și
inculpatul, considerând-o nelegală și netemeinică cu privire la greșita
individualizare a pedepsei.
Prin decizia penală nr. 144 din 18
martie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul
procurorului și s-a dispus casarea hotărârii atacate, majorându-se pedeapsa
aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2)
lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 5 ani la 6 ani și
6 luni închisoare.
S-au menținut celelalte dispoziții.
Recursul inculpatului a fost respins
ca nefondat.
Împotriva deciziei penale
sus-menționate, inculpatul a declarat recurs reiterând motivele formulate în
cererea introductivă.
Recursul declarat este nefondat.
Din examinarea probelor și
lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel a reținut corect situația
de fapt pe baza probelor administrate în cauză, dealtfel necontestată de către
inculpat și a făcut, de asemenea, o corectă încadrare juridică a faptei
reținută.
Totodată, instanța a individualizat
în mod just pedeapsa în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,
evaluând corect gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și al
persoanei inculpatului, astfel că pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare
aplicată este corespunzătoare criteriilor enumerate și nu sunt temeiuri de
reducere.
În consecință, recursul va fi
respins ca nefondat, conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea
preventivă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de inculpatul I.N. împotriva deciziei penale nr. 144 din 18 martie
2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, perioada arestării preventive de la 12 septembrie 2003 la 25
septembrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească
statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
25 septembrie 2003.