ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 84/2004

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.1210 din 19 decembrie 2002, Tribunalul București, secția I

penală a condamnat pe inculpatul T.V.C. la 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani

interzicerea unor drepturi, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211

alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza

art. 61 C. pen., instanța a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 4

ani și 2 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 2137/2001 a

Judecătoriei Sectorului 4 București și a contopit restul neexecutat, de 329

zile închisoare, cu pedeapsa pronunțată în cauză, inculpatul urmând să execute

pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea unor

drepturi, cu aplicarea art .71-64 C. pen.

S-a

interzis inculpatului prezența în București, pe o perioadă de 5 ani, după

executarea pedepsei.

S-a

dispus confiscarea specială a sumei de 700.000 lei.

S-a

menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 29 august

2002.

Prin

aceeași sentință, instanța l-a condamnat pe inculpatul N.M. la pedeapsa de 3

ani închisoare și 1 an închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art.221

alin.1 C. pen. și, respectiv, art.264 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din art.37 lit.a C.

pen.

În baza

art. 33 lit.a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N.M. să

execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, din care a dedus reținerea

din data de 29 august 2002.

Inculpatul

a fost obligat la plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de confiscare specială

și a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate Simion Elena a fost

acoperit prin restituire.

S-a

reținut pentru a pronunța această sentință că, la 31 iulie 2002, inculpatul T.V.C.,

aflându-se pe strada Râmnicu Vâlcea, împreună cu inculpatul N.M. , a smuls de

la gâtul părții vătămate S.E.două lănțișoare de aur, din care unul s-a rupt,

iar jumătate a rămas asupra victimei.

Inculpatul

T.V.C., pentru a nu fi  recunoscut a fugit la locuința inculpatului N.M., unde

și-a schimbat hainele purtate în timpul agresiunii, cu alte haine, împrumutate

de celălalt inculpat.

Inculpatul

N.M.a vândut lănțișorul intact, martorei P.M. și a împărțit suma obținută, de

700.000 lei, cu autorul sustragerii.

Inculpatul

T.V.C. a vândut apoi fragmentul de lănțișor, une persoane neidentificate, cu

suma de 100.000 lei.

Organele

de poliție au recuperat lănțișorul intact de la martoră și l-au restituit

părții vătămate care nu a emis pretenții bănești.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul T.V.C.

Parchetul

a solicitat în recurs aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., calcularea corectă a

restului de pedeapsă rămas neexecutat, care este de 354 de zile închisoare și

nu de 329 zile închisoare și majorarea pedepsei aplicate inculpatului.

Inculpatul

a solicitat, prin apărătorul său reducerea pedepsei aplicate.

Recursul

parchetului este fondat, dar numai cu privire la cuantumul pedepsei principale

aplicate și la restul de pedeapsă rămas neexecutat.

Verificându-se

hotărârile atacate sub aspectul criticilor formulate, se constată că în ce

privește pedeapsa aplicată inculpatului, instanțele nu au avut în vedere toate

împrejurările concrete ale cauzei și datele ce caracterizează persoana acestuia

și, în acest mod să pronunțe o sancțiune corect individualizată.

Astfel,

referitor la inculpat, se impune să se aibă în vedere că el a săvârșit o

infracțiune deosebit de gravă, în raport de condițiile concrete în care a

acționat, că a mai fost condamnat anterior, în repetate rânduri la pedepse cu

închisoarea și că a săvârșit fapta dedusă judecății la un interval de 2 luni

după ce fusese liberat condiționat.

Toate

aceste elemente duc la concluzia că îndreptarea inculpatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni nu se va putea realiza prin aplicarea pedepsei de

6 ani închisoare, aceasta fiind prea ușoară în raport de gradul de pericol

social al faptei comise.

Ca

atare, Curtea va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. de la 6 ani închisoare la 8 ani

închisoare.

Instanța

de fond a dispus în baza art. 61 C. pen., revocarea beneficiului liberării

condiționate din pedeapsa de 4 ani și 2 luni, aplicată prin sentința penală

nr.2137 din 13 august 2001 a Judecătoriei sectorului 4 București și a contopit

restul rămas neexecutat de 329 de zile cu pedeapsa aplicată în cauză.

Se

constată însă că, restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa anterioară

este de 354 de zile închisoare și nu de 329 de zile închisoare, cum greșit au

stabilit instanțele de fond și de apel.

Deci,

după descontopirea pedepselor se va majora pedeapsa principală de la 6 ani

închisoare la 8 ani închisoare, iar în urma recontopirii, acesteia, cu restul

rămas neexecutat de 354 de zile din pedeapsa anterioară, inculpatul va executa

pedeapsa de 8 ani închisoare.

Trecând

la examinarea recursului declarat de inculpat și care vizează reducerea

pedepsei aplicate, față de cele analizate în cadrul recursului parchetului,

urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct.1 lit. b) C.

proc. pen.

Se vor

aplica prevederile art. 192 C. proc. pen. față de recurentul inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București  împotriva

deciziei penale nr. 357 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Casează

decizia atacată și sentința penală nr. 1210 din 19 decembrie 2002 a

Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei

principale aplicate și la restul de pedeapsă rămas neexecutat.

După

descontopirea pedepselor, majorează pedeapsa principală de la 6 ani închisoare

la 8 ani închisoare, iar în urma recontopirii acesteia cu restul rămas

neexecutat de 354 de zile din pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 2137 din 13 august 2001 a Judecătoriei sectorului 1

București, inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare.

Menține

restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V.C. împotriva aceleiași

decizii.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 29 august

2002 la 8 ianuarie 2004.

Obligă

pe recurentul inculpat  să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli

judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 8 ianuarie 2004.