ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 84/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.1210 din 19 decembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală a condamnat pe inculpatul T.V.C. la 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., instanța a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 2137/2001 a Judecătoriei Sectorului 4 București și a contopit restul neexecutat, de 329 zile închisoare, cu pedeapsa pronunțată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi, cu aplicarea art .71-64 C. pen.

S-a interzis inculpatului prezența în București, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei. S-a dispus confiscarea specială a sumei de 700.000 lei. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 29 august 2002. Prin aceeași sentință, instanța l-a condamnat pe inculpatul N.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art.221 alin.1 C. pen. și, respectiv, art.264 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din art.37 lit.a C. pen. În baza art. 33 lit.a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, din care a dedus reținerea din data de 29 august 2002. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de confiscare specială și a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate Simion Elena a fost acoperit prin restituire.

S-a reținut pentru a pronunța această sentință că, la 31 iulie 2002, inculpatul T.V.C., aflându-se pe strada Râmnicu Vâlcea, împreună cu inculpatul N.M. , a smuls de la gâtul părții vătămate S.E.două lănțișoare de aur, din care unul s-a rupt, iar jumătate a rămas asupra victimei. Inculpatul T.V.C., pentru a nu fi recunoscut a fugit la locuința inculpatului N.M., unde și-a schimbat hainele purtate în timpul agresiunii, cu alte haine, împrumutate de celălalt inculpat. Inculpatul N.M.a vândut lănțișorul intact, martorei P.M. și a împărțit suma obținută, de 700.000 lei, cu autorul sustragerii. Inculpatul T.V.C. a vândut apoi fragmentul de lănțișor, une persoane neidentificate, cu suma de 100.000 lei.

Organele de poliție au recuperat lănțișorul intact de la martoră și l-au restituit părții vătămate care nu a emis pretenții bănești. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul T.V.C. Parchetul a solicitat în recurs aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., calcularea corectă a restului de pedeapsă rămas neexecutat, care este de 354 de zile închisoare și nu de 329 zile închisoare și majorarea pedepsei aplicate inculpatului. Inculpatul a solicitat, prin apărătorul său reducerea pedepsei aplicate. Recursul parchetului este fondat, dar numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate și la restul de pedeapsă rămas neexecutat.

Verificându-se hotărârile atacate sub aspectul criticilor formulate, se constată că în ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, instanțele nu au avut în vedere toate împrejurările concrete ale cauzei și datele ce caracterizează persoana acestuia și, în acest mod să pronunțe o sancțiune corect individualizată. Astfel, referitor la inculpat, se impune să se aibă în vedere că el a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă, în raport de condițiile concrete în care a acționat, că a mai fost condamnat anterior, în repetate rânduri la pedepse cu închisoarea și că a săvârșit fapta dedusă judecății la un interval de 2 luni după ce fusese liberat condiționat. Toate aceste elemente duc la concluzia că îndreptarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se va putea realiza prin aplicarea pedepsei de 6 ani închisoare, aceasta fiind prea ușoară în raport de gradul de pericol social al faptei comise.

Ca atare, Curtea va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare. Instanța de fond a dispus în baza art. 61 C. pen., revocarea beneficiului liberării condiționate din pedeapsa de 4 ani și 2 luni, aplicată prin sentința penală nr.2137 din 13 august 2001 a Judecătoriei sectorului 4 București și a contopit restul rămas neexecutat de 329 de zile cu pedeapsa aplicată în cauză. Se constată însă că, restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa anterioară este de 354 de zile închisoare și nu de 329 de zile închisoare, cum greșit au stabilit instanțele de fond și de apel. Deci, după descontopirea pedepselor se va majora pedeapsa principală de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare, iar în urma recontopirii, acesteia, cu restul rămas neexecutat de 354 de zile din pedeapsa anterioară, inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare.

Trecând la examinarea recursului declarat de inculpat și care vizează reducerea pedepsei aplicate, față de cele analizate în cadrul recursului parchetului, urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct.1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica prevederile art. 192 C. proc. pen. față de recurentul inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 357 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 1210 din 19 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate și la restul de pedeapsă rămas neexecutat. După descontopirea pedepselor, majorează pedeapsa principală de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare, iar în urma recontopirii acesteia cu restul rămas neexecutat de 354 de zile din pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2137 din 13 august 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București, inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V.C. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 29 august 2002 la 8 ianuarie 2004. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 ianuarie 2004.