ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1195/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 95 din 12 august 2004, Tribunalul Călărași, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul M.M. la 5 ani închisoare. În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei de un an și 6 luni închisoare, pronunțată prin sentința penală nr. 195 din 15 aprilie 2004 a Judecătoriei Călărași și, în baza art. 85 alin. (3) C. pen., contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de un an închisoare, pronunțată prin sentința penală nr. 213 din 22 aprilie 2004 a aceleiași instanțe, urmând ca inculpatul să execute în total un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen.

și art. 110 C. pen., pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat pedeapsa de un an și 6 luni închisoare rezultată în urma contopirii, inculpatul având de executat 6 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție. S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză. S-a admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă V.C. și a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente M.F. și M.C. la plata sumei de 550.000 lei, cu acest titlu, către menționata parte civilă. S-a luat act că prejudiciul de 450.000 lei a fost restituit și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt, s-a reținut că, în noaptea de 22 mai 2004, mascat, prin amenințare, inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate V.C., despre care cunoștea că este în vârstă și locuiește singură, pentru a-i lua banii.

Prin escaladarea gardului locuinței, a pătruns în curte, și-a pus ciorapul pe față pentru a nu fi recunoscut și a bătut în geamul părții vătămate. Partea vătămată, trezită din somn, a întrebat cine este, însă inculpatul nu a răspuns și a continuat să bată în geam. În aceste condiții, partea vătămată a deschis ușa și a ieșit din casă, unde l-a întâlnit pe inculpat, care, pe un ton amenințător, i-a cerut să-i dea banii. De teamă, partea vătămată a intrat în casă urmată de inculpat care continua să-i ceară bani și de frică a mers în camera unde ținea banii ascunși și de sub preș a scos toți banii pe care-i avea, respectiv suma de 1.000.000 lei, în bancnote de 100.000 lei. Din acești bani, partea vătămată a intenționat să-i dea inculpatului o bancnotă de 100.000 lei, dar acesta i-a smuls toți banii din mână apoi a părăsit în fugă locuința părții vătămate și a mers la domiciliul său.

Partea vătămată s-a uitat după inculpat, l-a văzut cum a sărit gardul într-o curte la trei case de locuința sa și atunci și-a dat seama că era M.M. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul care a criticat hotărârea pentru greșita individualizare a pedepsei și a solicitat reducerea acesteia, considerând-o prea severă în raport de circumstanțele sale personale. Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, critica inculpatului referitoare la individualizarea pedepsei, constatând că nu se justifică reducerea pedepsei stabilite de prima instanță întrucât infracțiunea comisă prezintă un grad ridicat de pericol, iar inculpatul care a abandonat școala este și cunoscut cu antecedente penale.

Apelul însă a fost admis numai sub aspectul laturii civile a cauzei, dispunându-se reducerea cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente de la 550.000 lei la 450.000 lei, constatându-se că restul prejudiciului a fost acoperit. S-a reținut sub acest aspect că devreme ce părții vătămate i-a fost restituită suma de 550.000 lei, prima instanță trebuie să-l oblige pe inculpat doar la plata sumei de 450.000 lei reprezentând diferența până la suma de un milion de care a fost deposedată victima. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul care a reiterat, în esență, criticile din apel și a cerut redozarea pedepsei pe care o apreciază exagerată.

Recursul inculpatului este nefondat. În concordanță cu probele administrate instanțele au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită. La stabilirea pedepsei au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, s-a ținut cont de faptul că inculpatul a comis o infracțiune cu grad ridicat de pericol social, a premeditat fapta, s-a mascat pentru a nu fi recunoscut, iar în ce privește antecedentele sale penale s-a ținut cont de faptul că a mai fost condamnat pentru infracțiuni de furt calificat, iar în prezent este arestat preventiv într-o altă cauză, tot pentru o infracțiune de același gen.

În aceste împrejurări nu se justifică reducerea pedepsei aplicate inculpatului, just individualizată de instanță și în măsură să servească scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 683/ A din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2005.