ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5900/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 90 din 8 iulie 2004, Tribunalul Călărași, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul N.D.I., din art. 20 raportat la art. 175 lit. i) – art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., iar pentru inculpatul I.M., din art. 20 raportat la art. 175 lit. i) – art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în art. 181 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 181 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.D.I.

la 4 luni închisoare. În baza art. 20, raportat la art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 5 ani închisoare. În baza art. 33 – art. 34 C. pen., inculpatul va executa 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 181 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.M. la 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpaților și a dedus prevențiile de la 07 septembrie 2003 la zi. A obligat inculpatul I.M. la 20.000.000 lei către partea civilă Z.I., reprezentând 5.000.000 lei daune materiale și 15.000.000 lei daune morale. A obligat inculpatul N.D. la 15.000.000 lei către partea civilă Z.I., din care 5.000.000 lei daune materiale și 10.000.000 lei daune morale, iar pentru partea civilă B.I.

la 10.000.000 lei, din care 3.000.000 lei daune materiale și 7.000.000 lei daune morale. A obligat pe inculpat în solidar la 3.291.070 lei către Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni București, cheltuieli de spitalizare către partea civilă Z.I., iar pe inculpatul N.D. la 667.900 lei către aceeași parte civilă. A obligat pe inculpatul I.M. la 4.000.000 lei și pe inculpatul N.D. la 3.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a arătat că prin rechizitoriu s-a stabilit următoarea situație de fapt: În seara zilei de 05 septembrie 2003, inculpații s-au întâlnit întâmplător la barul SC V. SRL, din satul Clătești, județul Călărași, unde împreună cu martorul I.V.

au consumat mai multe beri. După un timp, la bar a venit și partea vătămată Z.I., iar puțin mai târziu și partea vătămată B.I., împreună cu fratele său B.N.F. și martorul N.M. Întrucât între martorul N.M. și inculpatul I.M. exista o stare conflictuală tensionată mai veche și întrucât inculpatul se afla în stare avansată de ebrietate, aceștia au început să se certe. Partea vătămată Z.I. deranjat de faptul că inculpatul vorbea tare, s-a apropiat de acesta, cerându-i să se calmeze. Inculpatul, supărat de intervenția părții vătămate, a scos de la cureaua pantalonilor un cuțit, cu care l-a înjunghiat în coapsa piciorului drept, apoi a dat cuțitul inculpatului N.D.I., spunându-i „ia-l și taie-i, omoară-i”.

Inculpatul N.D. a luat cuțitul, lovind cu acesta circular în direcția părții vătămate Z.I., fără a-l atinge, apoi s-a retras câțiva pași, deplasându-se pe stradă cu cuțitul în mână. Partea vătămată Z.I. a plecat după inculpatul N.D.I., pentru a-i lua cuțitul, însă inculpatul l-a înjunghiat de două ori în partea dreaptă a abdomenului și în partea stângă, în zona subaxială. Imediat, din spate s-a apropiat partea vătămată B.I., care a încercat să o ajute pe partea vătămată Z.I., dar în acest moment a fost tăiată și ea de inculpatul N.D.I. în partea stângă a gâtului și înțepată cu cuțitul în spate. În zonă a venit și martorul B.N.F., care împreună cu martorul B.I. au început să-l lovească cu pumnii și picioarele, trântindu-l la pământ și imobilizându-l.

Martorul N.M., împreună cu o parte din persoanele care se aflau în fața barului, intrigați de faptele inculpaților, s-au apropiat de aceștia, lovindu-i peste corp cu pumnii, picioarele și un băț. Părțile vătămate au fost duse în fața barului, timp în care inculpatul N.D.I. s-a ridicat și a plecat spre râul Argeș, în care a aruncat cuțitul. Inculpatul I.M., datorită stării avansate de ebrietate și a loviturilor primite, a rămas căzut la pământ. Atât părțile vătămate, cât și inculpatul I.M. au fost transportați la Spitalul Oltenița, de unde au fost transferate la Spitalul Prof. Dr. Bagdsar în aceeași seară. Partea vătămată Z.I. a fost internată și s-a intervenit chirurgical la nivelul plăgilor înjunghiate pentru salvarea vieții acesteia, iar partea vătămată B.I.

a fost externată a doua zi, ca și inculpatul I.M. Inculpatul N.D.I. nu a fost spitalizat. Instanța de fond a constatat că faptele inculpaților s-au consumat într-o modalitate diferită de cea descrisă în rechizitoriu. Astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul I.M., după ce i-a aplicat lovitura cu cuțitul părții vătămate Z.I., a dat cuțitul inculpatului N.D.I. Astfel, cum a rezultat din toate declarațiile celor prezenți, inculpatul N.D.I. nu a făcut nici o mișcare cu cuțitul, nu a amenințat pe nimeni și nu a spus nici un cuvânt. Având asupra sa cuțitul primit de la inculpatul I.M., inculpatul N.D.I. a părăsit zona conflictuală în fugă, tocmai în ideea de a pune capăt conflictului deoarece nu cunoștea pe nici una din părțile vătămate, fiind din altă localitate.

A constatat instanța de fond că inculpatul N.D.I. nu s-a implicat în nici un fel în starea conflictuală intervenită între martorul N.M. și inculpatul I.M., mai întâi și nici în agresiunea inculpatului I.M. asupra părții vătămate Z.I. Partea vătămată Z.I. a asociat agresiunea inculpatului I.M. cu prezența pur întâmplătoare a inculpatului N.D.I. și, din acest motiv, l-a urmărit pe inculpatul N.D.I., împreună cu partea vătămată B.I. și fratele acestuia. Ajungându-l din spate pe inculpatul N.D.I., partea vătămată Z.I. l-a prins de geacă și când inculpatul a întors capul, a fost lovit cu un băț. Pentru a se apăra inculpatul N.D.I. a lovit la întâmplare cu cuțitul, rănindu-l pe Z.I. și B.I. și provocându-le leziunile constatate.

Față de această situație, instanța de fond a reținut că între acțiunea inculpatului I.M. și cea a inculpatului N.D.I. nu există unitate legală infracțională. Analizând critic întregul material probator administrat, în raport de implicarea și interesul fiecărei părți în stabilirea corectă a împrejurărilor în care s-au consumat faptele, instanța de fond a constatat că încadrarea juridică corectă a acestora nu este cea dată prin rechizitoriul parchetului, dispunând conform dispozitivului. Pentru inculpatul N.D.I. au fost reținute dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., în cauză rezultând fără dubiu că acest inculpat a fost atacat de părțile vătămate și a acționat pentru a se apăra. La soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a avut în vedere, că la termenul din 12 februarie 2004, partea vătămată B.I.

a solicitat suma de 20.000.000 lei (10.000.000 lei daune materiale și 10.000.000 lei daune morale), însă acesta nu a administrat nici un fel de probe în dovedirea daunelor materiale, astfel că, reținând numărul de zile de îngrijiri medicale, cât și aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., pentru inculpatul N.D.I., pretențiile părții vătămate au fost admise în parte. La fel și pentru partea civilă Z.I., victimă a două acte de violență distincte din partea celor doi inculpați și pretențiile acestei părți civile, acestea au fost admise, în raport și de încadrarea juridică reținută și probele administrate. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și cei doi inculpați.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 574/ A din 18 iulie 2005, a admis apelurile declarate de inculpații N.D.I. și I.M., a desființat parțial sentința și i-a condamnat pe aceștia pentru infracțiunile menționate în actul de sesizare a instanței. Astfel, inculpatul I.M. a fost condamnat, la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor, drepturi pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și, la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., iar inculpatul N.D.I. a fost condamnat la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) din C. pen.

Totodată, s-a înlăturat obligarea inculpaților la plata unor daune morale și materiale către părțile civile. S-a motivat în esență, că faptele inculpaților care au acționat cu intenția de a ucide, constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav cum s-a reținut prin rechizitoriu, iar circumstanța atenuantă a provocării reținută în favoarea inculpatului N.D.I. nu este justificată de probele administrate în cauză. Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambii inculpați invocând motive de nelegalitate și netemeinicie. Procurorul a solicitat casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel întrucât există neconcordanță între minută și dispozitivul hotărârii, inculpații achiesând la această susținere.

Recursurile inculpaților sunt întemeiate în sensul temeiului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. (motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii). Din actele dosarului rezultă că hotărârea instanței de fond a fost apelată de procuror și inculpați, instanța de apel justificând soluția adoptată numai pe motivele de casare formulate de procuror. Deși în minuta hotărârii s-a menționat că sunt admise apelurile declarate de parchet și inculpați, în dispozitivul hotărârii s-a menționat numai admiterea apelurilor declarate de inculpații N.D.I. și I.M. În acest mod au fost încălcate dispozițiile procesual penale care reglementează judecarea apelului și s-a produs o neconcordanță evidentă între motivarea soluției și dispozitivul deciziei, creându-se falsa concluzie a agravării situației inculpaților în propria cale de atac.

Ca atare, recursurile inculpaților vor fi admise și în temeiul art. 385 9 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel. Totodată, se va menține starea de arest a inculpaților, subzistând motivele care au determinat luarea acestei măsuri preventive. Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul I.M., se va plăti din fondul Ministerului Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații I.M. și N.D.I. împotriva deciziei penale nr. 574 din 18 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează hotărârea atacată și trimite cauza la Curtea de Apel București pentru rejudecarea apelurilor. Menține arestarea preventivă a inculpaților. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului I.M., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2005.