ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5900/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 90 din 8

iulie 2004, Tribunalul Călărași, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul N.D.I., din art. 20 raportat

la art. 175 lit. i) – art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C.

pen., iar pentru inculpatul I.M., din art. 20 raportat la art. 175 lit. i) –

art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în art. 181

alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 181 alin. (1), cu

aplicarea

art. 37 lit.

b) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.D.I. la 4 luni închisoare.

În baza art. 20, raportat la art. 175

lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat

la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen.,

inculpatul va executa 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 181 alin. (1), cu

aplicarea

art. 37 lit.

b) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.M. la 5 ani închisoare cu aplicarea art.

71 – art. 64 C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpaților și a dedus prevențiile de la 07 septembrie 2003 la zi.

A obligat inculpatul I.M. la

20.000.000 lei către partea civilă Z.I., reprezentând 5.000.000 lei daune

materiale și 15.000.000 lei daune morale.

A obligat inculpatul N.D. la

15.000.000 lei către partea civilă Z.I., din care 5.000.000 lei daune materiale

și 10.000.000 lei daune morale, iar pentru partea civilă B.I. la 10.000.000

lei, din care 3.000.000 lei daune materiale și 7.000.000 lei daune morale.

A obligat pe inculpat în solidar la

3.291.070 lei către

Spitalul

Clinic de Urgență Bagdasar Arseni București, cheltuieli de spitalizare către

partea civilă Z.I., iar pe inculpatul N.D. la 667.900 lei către aceeași parte

civilă.

A obligat pe inculpatul I.M. la

4.000.000 lei și pe inculpatul N.D. la 3.200.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a arătat că prin rechizitoriu s-a stabilit următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 05 septembrie 2003,

inculpații s-au întâlnit întâmplător la barul SC V. SRL, din satul Clătești, județul

Călărași, unde împreună cu martorul I.V. au consumat mai multe beri. După un

timp, la bar a venit și partea vătămată Z.I., iar puțin mai târziu și partea

vătămată B.I., împreună cu fratele său B.N.F. și martorul N.M.

Întrucât între martorul N.M. și

inculpatul I.M. exista o stare conflictuală tensionată mai veche și întrucât

inculpatul se afla în stare avansată de ebrietate, aceștia au început să se

certe. Partea vătămată Z.I. deranjat de faptul că inculpatul vorbea tare, s-a

apropiat de acesta, cerându-i să se calmeze.

Inculpatul, supărat de intervenția

părții vătămate, a scos de la cureaua pantalonilor un cuțit, cu care l-a

înjunghiat în coapsa piciorului drept, apoi a dat cuțitul inculpatului N.D.I.,

spunându-i „ia-l și taie-i, omoară-i”.

Inculpatul N.D. a luat cuțitul, lovind

cu acesta circular în direcția părții vătămate Z.I., fără a-l atinge, apoi s-a

retras câțiva pași, deplasându-se pe stradă cu cuțitul în mână. Partea vătămată

Z.I. a plecat după inculpatul N.D.I., pentru a-i lua cuțitul, însă inculpatul

l-a înjunghiat de două ori în partea dreaptă a abdomenului și în partea stângă,

în zona subaxială. Imediat, din spate s-a apropiat partea vătămată B.I., care a

încercat să o ajute pe partea vătămată Z.I., dar în acest moment a fost tăiată

și ea de inculpatul N.D.I. în partea stângă a gâtului și înțepată cu cuțitul în

spate. În zonă a venit și martorul B.N.F., care împreună cu martorul B.I. au

început să-l lovească cu pumnii și picioarele, trântindu-l la pământ și

imobilizându-l.

Martorul N.M., împreună cu o parte

din persoanele care se aflau în fața barului, intrigați de faptele

inculpaților, s-au apropiat de aceștia, lovindu-i peste corp cu pumnii,

picioarele și un băț. Părțile vătămate au fost duse în fața barului, timp în

care inculpatul N.D.I. s-a ridicat și a plecat spre râul Argeș, în care a

aruncat cuțitul.

Inculpatul I.M., datorită stării

avansate de ebrietate și a loviturilor primite, a rămas căzut la pământ.

Atât părțile vătămate, cât și inculpatul

I.M. au fost transportați la Spitalul Oltenița, de unde au fost transferate la

Spitalul Prof. Dr. Bagdsar în aceeași seară.

Partea vătămată Z.I. a fost

internată și s-a intervenit chirurgical la nivelul plăgilor înjunghiate pentru

salvarea vieții acesteia, iar partea vătămată B.I. a fost externată a doua zi,

ca și inculpatul I.M.

Inculpatul N.D.I. nu a fost

spitalizat.

Instanța de fond a constatat că

faptele inculpaților s-au consumat într-o modalitate diferită de cea descrisă

în rechizitoriu.

Astfel, instanța de fond a reținut

că inculpatul I.M., după ce i-a aplicat lovitura cu cuțitul părții vătămate Z.I.,

a dat cuțitul inculpatului N.D.I. Astfel, cum a rezultat din toate declarațiile

celor prezenți, inculpatul N.D.I. nu a făcut nici o mișcare cu cuțitul, nu a

amenințat pe nimeni și nu a spus nici un cuvânt.

Având asupra sa cuțitul primit de la

inculpatul I.M., inculpatul N.D.I. a părăsit zona conflictuală în fugă, tocmai

în ideea de a pune capăt conflictului deoarece nu cunoștea pe nici una din părțile

vătămate, fiind din altă localitate.

A constatat instanța de fond că

inculpatul N.D.I. nu s-a implicat în nici un fel în starea conflictuală

intervenită între martorul N.M. și inculpatul I.M., mai întâi și nici în

agresiunea inculpatului I.M. asupra părții vătămate Z.I.

Partea vătămată Z.I. a asociat

agresiunea inculpatului I.M. cu prezența pur întâmplătoare a inculpatului N.D.I.

și, din acest motiv, l-a urmărit pe inculpatul N.D.I., împreună cu partea

vătămată B.I. și fratele acestuia. Ajungându-l din spate pe inculpatul N.D.I.,

partea vătămată Z.I. l-a prins de geacă și când inculpatul a întors capul, a

fost lovit cu un băț. Pentru a se apăra inculpatul N.D.I. a lovit la întâmplare

cu cuțitul, rănindu-l pe Z.I. și B.I. și provocându-le leziunile constatate.

Față de această situație, instanța

de fond a reținut că între acțiunea inculpatului I.M. și cea a inculpatului N.D.I.

nu există unitate legală infracțională.

Analizând critic întregul material

probator administrat, în raport de implicarea și interesul fiecărei părți în

stabilirea corectă a împrejurărilor în care s-au consumat faptele, instanța de

fond a constatat că încadrarea juridică corectă a acestora nu este cea dată

prin rechizitoriul parchetului, dispunând conform dispozitivului.

Pentru inculpatul N.D.I. au fost

reținute dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., în cauză rezultând fără dubiu că

acest inculpat a fost atacat de părțile vătămate și a acționat pentru a se

apăra.

La soluționarea laturii civile a

cauzei, instanța de fond a avut în vedere, că la termenul din 12 februarie 2004,

partea vătămată B.I. a solicitat suma de 20.000.000 lei (10.000.000 lei daune

materiale și 10.000.000 lei daune morale), însă acesta nu a administrat nici un

fel de probe în dovedirea daunelor materiale, astfel că, reținând numărul de

zile de îngrijiri medicale, cât și aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., pentru

inculpatul N.D.I., pretențiile părții vătămate au fost admise în parte.

La fel și pentru partea civilă Z.I.,

victimă a două acte de violență distincte din partea celor doi inculpați și

pretențiile acestei părți civile, acestea au fost admise, în raport și de

încadrarea juridică reținută și probele administrate.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și cei doi inculpați.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 574/ A din 18 iulie 2005, a admis apelurile declarate

de inculpații N.D.I. și I.M., a desființat parțial sentința și i-a condamnat pe

aceștia pentru infracțiunile menționate în actul de sesizare a instanței.

Astfel, inculpatul I.M. a fost

condamnat, la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor, drepturi pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) și art.

176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și, la un an

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din

Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., iar inculpatul N.D.I.

a fost condamnat la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea unor

drepturi pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175

lit. i) și art. 176 lit. b) din C. pen.

Totodată, s-a înlăturat obligarea

inculpaților la plata unor daune morale și materiale către părțile civile.

S-a motivat în esență, că faptele

inculpaților care au acționat cu intenția de a ucide, constituie tentativă la

infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav cum s-a reținut prin

rechizitoriu, iar circumstanța atenuantă a provocării reținută în favoarea

inculpatului N.D.I. nu este justificată de probele administrate în cauză.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs ambii inculpați invocând motive de nelegalitate și

netemeinicie.

Procurorul a solicitat casarea

hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel întrucât există

neconcordanță între minută și dispozitivul hotărârii, inculpații achiesând la

această susținere.

Recursurile inculpaților sunt

întemeiate în sensul temeiului de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 9 C. proc. pen. (motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii).

Din actele dosarului rezultă că

hotărârea instanței de fond a fost apelată de procuror și inculpați, instanța

de apel justificând soluția adoptată numai pe motivele de casare formulate de

procuror.

Deși în minuta hotărârii s-a menționat

că sunt admise apelurile declarate de parchet și inculpați, în dispozitivul

hotărârii s-a menționat numai admiterea apelurilor declarate de inculpații N.D.I.

și I.M.

În acest mod au fost încălcate

dispozițiile procesual penale care reglementează judecarea apelului și s-a

produs o neconcordanță evidentă între motivarea soluției și dispozitivul

deciziei, creându-se falsa concluzie a agravării situației inculpaților în

propria cale de atac.

Ca atare, recursurile inculpaților

vor fi admise și în temeiul art. 385

9

pct. 2 lit. c) C. proc. pen.,

se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța

de apel.

Totodată, se va menține starea de

arest a inculpaților, subzistând motivele care au determinat luarea acestei

măsuri preventive.

Onorariul cuvenit avocatului

desemnat din oficiu pentru inculpatul I.M., se va plăti din fondul Ministerului

Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații I.M. și N.D.I. împotriva deciziei penale nr. 574 din 18 iulie 2005 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Casează hotărârea atacată și trimite

cauza la Curtea de Apel București pentru rejudecarea apelurilor.

Menține arestarea preventivă a

inculpaților.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpatului I.M., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 octombrie 2005.