ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4316/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 65/2004, Tribunalul Călărași, admițând excepția ridicată de inculpatul D.I.C., în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 174-176 lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., în art. 174-176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., în art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. după care:

- în baza art. 174 – 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 100 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.I.C. la 20 ani închisoare.

- în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 5 ani închisoare;

- în baza art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 3 ani, inculpatul având de executat, în total, 23 ani închisoare, din care s-a dedus prevenția de la 16 octombrie 2003, la zi și a fost menținută starea de arest.

S-a luat act că partea vătămată P.Ș. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Prin încheierea dată în camera de consiliu la 31 mai 2004, Tribunalul Călărași, în baza art. 196 C. proc. pen., din oficiu, a dispus ca în dispozitivul sus-menționatei sentințe să se dispună, în baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., confiscarea specială în folosul statului a sumei de 180.000 lei de la inculpat.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Călărași a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul minor D.I.C. s-a născut în orașul O., județul C., oraș în care a locuit cu părinții săi până în urmă cu aproximativ 10 ani, când s-a mutat cu toată familia în comuna C., județul I. De la vârsta de 14 ani minorul a ieșit de sub autoritatea părinților, ducând un trai parazitar, frecventând medii și persoane cu tendințe antisociale.

Cu aproximativ două săptămâni înainte de data comiterii faptei, inculpatul minor, la insistența mamei sale, s-a deplasat în locuința bunicului său D.N. din O., la care a rămas până în data de 9 octombrie 2003 când, acesta din urmă și-a dus nepotul în locuința victimei M.D. (ce locuia singur), pentru a-l ajuta la muncile gospodărești, contra cost.

În zilele de 9 și 10 (joi și vineri) octombrie 2003, inculpatul a muncit în curtea victimei, tăind lemne, iar în zilele de sâmbătă și duminică s-a reîntors la domiciliul bunicului său.

În ziua de luni, inculpatul minor a mers din nou la locuința victimei M.D., iar seara, la cererea acestuia din urmă, a rămas să doarmă în respectivul loc.

Marți dimineața (14 octombrie 2003), inculpatul minor s-a trezit, a tăiat o găină în curtea victimei și a gătit o cratiță cu ciorbă, după care s-a deplasat pe un teren aflat în apropierea casei lui M.D., de unde a tăiat cocenii până seara. În timpul zilei inculpatul s-a deplasat în repetate rânduri la locuința victimei, consumând mai mulți litri de vin și a intrat în stare de ebrietate.

Seara, în jurul orelor 18,00, victima l-a trimis pe inculpatul minor să cumpere pâine, ocazie cu care a scos o bancnotă de 100.000 lei de sub linoleumul din holul locuinței (inculpatul minor observând astfel locul unde victima își ținea banii). Inculpatul a cumpărat pâine aducându-i victimei restul de 80.000 lei, acesta punând suma respectivă la locul sub linoleum, unde mai avea o bancnotă de 100.000 lei.

Inculpatul minor a mers apoi în dormitorul victimei și s-a uitat la televizor, timp în care M.D. s-a deplasat în mod repetat în magazia cu butoaie, unde a consumat vin.

La un moment dat inculpatului minor i s-a făcut foame, motiv pentru care a mers în bucătărie și a pus ciorba la încălzit, într-un castron emailat, reîntorcându-se la televizor.

Captivat de emisiunile TV, inculpatul minor a uitat de ciorba de pe foc și care a ars, iar victima M.D., întorcându-se și văzând castronul care ardea pe foc, s-a enervat reproșându-i inculpatului că-i consumă degeaba gazul din butelie.

Inculpatul, deranjat de atitudinea victimei, a luat cuțitul cu care tăiase brânza (un cuțit metalic din aluminiu cu lama de 5-6 mm) ieșind în holul locuinței.

Victima văzându-l pe inculpat a aruncat cratița cu ciorbă carbonizată spre acest din urmă, însă cratița s-a lovit de ușa de acces în bucătărie.

Inculpatul s-a apropiat de victimă și l-a lovit cu piciorul în piept, acesta căzând pe spate în urma loviturii, după care s-a repezit la acesta, aplicându-i mai multe lovituri de cuțit în zona feței, gâtului, toracelui și abdomenului. În urma uneia dintre loviturile date în abdomen, victimei i-au ieșit intestinele, după care a reușit să prindă cu mâna stângă lama cuțitului, care s-a rupt.

După ruperea lamei cuțitului, văzând că victima încerca să se ridice, inculpatul a luat alt cuțit (cu mâner din lemn și cu lama lată de aproximativ 12 cm. la bază) s-a întors lângă victimă și a lovit-o din nou, puternic, de mai multe ori cu piciorul în zona coastelor (încălțat fiind cu pantofi din piele maro, aparținând victimei) s-a aruncat apoi cu genunchiul pe acesta și a fixat-o la pământ, continuând să-i aplice lovituri cu respectivul cuțit.

După aplicarea unui număr de 17 lovituri, inculpatul minor s-a ridicat de pe victimă, a șters cuțitul cu mâner din lemn pe pantaloni, ascunzându-l apoi într-un sertar din dulapul de pe hol al victimei, printre alte obiecte (linguri și furculițe).

Inculpatul a aprins apoi, murdar fiind de sânge pe mâini, lumina din hol de la întrerupătorul din stânga ușa de acces (ocazie cu care a lăsat o urmă de sânge pe perete, sub întrerupător), s-a descălțat de pantofii din piele maro și a intrat în dormitor, ștergându-se pe mâini de sânge cu un ștergar de culoare albă.

Instanța a reținut ca certă săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, în modalitatea prevăzută de art. 174-176 lit. a) C. pen., prin cruzimi, dar nu și pe cea prevăzută de lit. d) a art. 176 C. pen., pentru a săvârși sau a ascunde săvârșirea unei tâlhării, în concurs cu infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (2

1

) lit. c) C. pen., aceasta din urmă infracțiune fiind un furt calificat și nu tâlhărie.

Această concluzie a instanței are la bază materialul probator de la urmărirea penală, coroborat cu cel de la cercetarea judecătorească, reținând că faptele s-au derulat altfel decât în modalitatea descrisă de rechizitor.

Astfel, instanța reține că, după momentul în care inculpatul s-a descălțat de pantofii maro ai victimei și s-a șters pe mâini de sânge cu un ștergar alb, a intrat în dormitor unde s-a întins pe pat. Datorită stării de ebrietate, inculpatul a ațipit, s-a trezit după cca. 20 minute, s-a încălțat cu adidașii săi, apoi a mers în bucătărie unde se afla victima. Întrucât acesta nu mai mișca, inculpatul, dorind să se convingă că a murit, a împins-o cu piciorul, constatând că, într-adevăr, acesta decedase.

Întrucât era luna octombrie, noapte și frig, iar inculpatul era îmbrăcat doar cu un tricou, s-a gândit să ia din dulapul victimei o geacă, motiv pentru care a intrat din nou în dormitor, a căutat într-un dulap dar, negăsind o geacă și dând doar peste o pereche de mânuși negre, le-a furat, a ieșit în hol și de sub linoleum a luat suma de 180.000 lei și a plecat.

Atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași cât și inculpatul D.I.C., au declarat apel împotriva acestei sentințe.

Parchetul a criticat hotărârea pronunțată cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor concurente, cu înlăturarea agravantei, prevăzute de art. 176 lit. d) C. pen., în ceea ce privește infracțiunea de omor și referitor la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, nereținându-se că scopul omorului a fost sustragerea sumei de 180.000 lei, de la victimă.

În fine, a treia critică viza aplicarea art. 180 lit. d) C. pen., în ceea ce privește suma de 180.000 lei.

Inculpatul a criticat greșita individualizare a pedepsei pe care a apreciat-o ca fiind mult prea aspră în raport de vârsta lui, având în vedere că nu are antecedente penale și că a avut atitudine sinceră în cursul cercetărilor.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 554/ A din 28 iulie 2004, a respins ca nefondat apelul inculpatului, dar a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași. Sentința a fost parțial casată în sensul că s-a dispus confiscarea specială a sumei de 180.000 lei de la inculpat, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Curtea de Apel a reținut că numai critica referitoare la aplicarea dispozițiilor, privind confiscarea specială din apelul Parchetului este întemeiată, apreciind totodată că apelul inculpatului nu este fondat, întrucât pedeapsa ce i-a fost aplicată reflectă atitudinea infracțională de o violență ieșită din comun și demonstrează existența unui grad extrem de ridicat de pericol social.

Împotriva hotărârilor penale sus-arătate, în termen legal a declarat recurs inculpatul, reiterând practic motivul de apel și susținând că pedeapsa ce i-a fost aplicată, de 23 ani închisoare, este prea mare față de faptul că a avut o atitudine constant sinceră pe parcursul procesului și că nu are antecedente penale.

Critica formulată de inculpatul recurent D.I.C. își găsește temeiul și se încadrează în cazul de casare, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat urmează a fi admis, fiind însă reținute motivele de nelegalitate a hotărârilor penale atacate, examinate din oficiu de către Înalta Curte, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. și care conduc la casarea acestora numai sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante aplicate, pentru următoarele considerațiuni:

Cu privire la minorii care răspund penal, C. pen. prevede un regim sancționator special, ce corespunde specificului pe care trebuie să îl capete combaterea criminalității juvenile și care impune recurgerea la alte mijloace de constrângere juridică, decât cele destinate infractorilor adulți.

Pornind de la această concepție, conform art. 109 C. pen., pedepsele ce se pot aplica minorilor sunt închisoarea și amenda, limitele pedepselor urmând a fi reduse la jumătate.

Articolul 109 alin. (2) C. pen., prevede în mod expres că atunci când legea prevede pentru o infracțiune săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață, se aplică minorului pedeapsa închisorii de la 5 la 20 ani, înțelegându-se prin aceasta că intenția legiuitorului a fost aceea de a stabili o limită maximă cuantumului pedepsei cu închisoarea, ce poate fi aplicată unui infractor minor, în chiar cele mai grave situații, la 20 de ani.

Astfel fiind Înalta Curte apreciază că instanțele nu puteau anihila efectele acestui text de lege special prin aplicarea prevederilor unui alt text, și anume art. 33 și art. 34 C. pen., referitor la pedeapsa aplicată în cazul săvârșirii mai multe infracțiuni, cum este cazul în speță, potrivit cu care se poate aplica un spor de pedeapsă.

Astfel fiind, considerând că inculpatul minor D.I.C., independent de gravitatea cu totul neobișnuită a faptelor comise și care nu poate fi contestată, nu poate fi în mod legal condamnat la o pedeapsă mai mare de 20 ani închisoare, pentru faptele comise și care cad sub incidența prevederilor art. 109 alin. (2) C. pen., Înalta Curte va admite recursul și casând ambele hotărâri va înlătura sporul de 3 ani închisoare, aplicat la pedeapsa rezultantă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 20 ani închisoare, ceea ce reprezintă limita maximă a regimului sancționator, ce poate fi aplicat unui infractor minor.

Se mențin celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate și în temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 16 octombrie 2003, la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul D.I.C., împotriva deciziei penale nr. 554/ A din 28 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 65 din 13 mai 2004 a Tribunalului Călărași, numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei rezultante.

Rejudecând înlătură sporul de 3 ani închisoare aplicat la pedeapsa rezultantă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 20 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 octombrie 2003, la 1 septembrie 2004.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 septembrie 2004.