ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5664/2004

Deliberând asupra recursului de față constată: Prin sentința penală nr. 19 din 4 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Călărași inculpatul R.D.I. a fost condamnat după cum urmează: - în baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 15 ani închisoare; - în baza art. 182 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), la 5 ani închisoare; - în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare; - în baza art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) la 3 pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare; - în baza art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la un an închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 15 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 484 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 66/1999 a Tribunalului Călărași și s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată urmând ca în final inculpatul să execute 15 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a dedus detenția preventivă de la 28 martie 2003 la zi. Inculpatul a fost obligat la 32.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă M.S. S-a respins cererea de despăgubiri formulată de partea civilă M.D.I.

Inculpatul a fost obligat la 2.491.463 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Județean Călărași prin C.A.S. Călărași. S-a dispus confiscarea unui cuțit sau contravaloarea acestuia. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt s-au reținut următoarele: În noaptea de 16 iunie 2003, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpatul R.D.I. și numitul M.M. i-au urmărit pe M.S. și M.I. și i-au atacat în holul blocului, partea vătămată M.D.I. fiind tăiat pe față și pe brațul drept. Părțile vătămate au fugit în direcție diferită iar M.S. a fost ajuns din urmă de agresori, a căzut la pământ cu fața în jos și a fost tăiat în diferite zone ale corpului cu cuțitul și un cutler, după care i-a fost smuls lănțișorul de aur de la gât.

În aceiași noapte inculpatul și numitul M.M. au pătruns fără drept în apartamentul părții vătămate D.V. și au amenințat-o cu cuțitul pe aceasta, pe fiul său D.S. și pe fiica sa D.A., pentru ca aceasta să-i însoțească pentru a întreține raporturi sexuale. Cu acea ocazie inculpatul R.D.I. a afirmat că îl va tăia așa cum l-a tăiat pe “țiganul C.” (parte vătămată M.S.). Cauza a fost disjunsă cu privire la numitul M.M., care s-a sustras urmăririi penale. Prin decizia penală nr. 561/ A din 27 iulie 2004, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, a menținut starea de arest și a dedus la zi detenția preventivă. Instanța de apel a reținut că din probele administrate rezultă că inculpatul a comis faptele deduse judecății așa încât solicitarea sa de a fi achitat este neîntemeiată.

S-a mai reținut că pedepsele au fost just individualizate. Inculpatul a declarat recurs susținând că se impune a fi achitat, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. pen., întrucât nu este autorul faptelor. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei. Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și respectiv 14 dar nu este fondat. Astfel, din coroborarea declarațiilor părților vătămate M.S. și M.I. rezultă că inculpatul este unul dintre cei care i-au agresat în noaptea de 16 iunie 2003 și l-au deposedat prin violență pe M.S. de lanțul din aur. Tot astfel din coroborarea declarațiilor părților vătămate D.V., D.S. și D.A., rezultă că inculpatul este una dintre persoanele care în noaptea de 16 iunie 2003 au pătruns fără drept în locuința lor și le-au amenințat cu cuțitul afirmând că le „va tăia așa cum l-a tăiat pe țiganul C.”.

Așa fiind se reține că situația de fapt a fost corect stabilită, probele administrate fiind de natură să dovedească fără putință de tăgadă comiterea faptelor de către inculpat. Curtea apreciază că nici motivul de recurs vizând greșita individualizare a pedepselor nu este fondat acestea fiind corespunzătoare pericolului social ridicat al faptelor determinat de împrejurările și modalitatea în care au fost comise, de urmările produse și de persoana inculpatului. Astfel este de reținut că inculpatul și o altă persoană au acționat pe baza unei înțelegeri prealabile, în timpul nopții și într-un loc public, având asupra lor obiecte tăietoare, că agresiunea a avut drept consecință producerea unor leziuni care au necesitat, în cazul lui M.S., 45 zile de îngrijiri medicale iar în cazul lui M.I.

17 – 18 zile de îngrijiri medicale și au dus la sluțirea acestei părți vătămate care a rămas cu o cicatrice de 14 cm. pe obrazul drept. Aceste împrejurări precum și faptul că inculpatul a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie față de o pedeapsă de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie, sunt de natură că confere faptelor o gravitate deosebită. Reținând din examinarea cauzei că nu există nici motive de recurs care să poată fi luate în considerare din oficiu în condițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce la zi arestarea preventivă. Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.D.I., împotriva deciziei penale nr. 561/ A din 27 iulie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 28 iunie 2003 la 2 noiembrie 2004. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2004.