ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5664/2004

Deliberând asupra recursului

de față constată:

Prin sentința penală nr. 19

din 4 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Călărași inculpatul R.D.I. a fost

condamnat după cum urmează:

- în baza art. 211 alin. (1),

(2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., la 15 ani închisoare;

- în baza art. 182 C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a), la 5 ani închisoare;

- în baza art. 192 alin. (2)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., la

5 ani închisoare;

- în baza art. 193 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) la 3 pedepse

de câte 2 ani și 6 luni închisoare;

- în baza art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la un an

închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a

revocat liberarea condiționată pentru restul de 484 zile rămas neexecutat din

pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 66/1999 a

Tribunalului Călărași și s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată urmând ca

în final inculpatul să execute 15 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest

și conform art. 88 C. pen., s-a dedus detenția preventivă de la 28 martie 2003

la zi.

Inculpatul a fost obligat la

32.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă M.S.

S-a respins cererea de

despăgubiri formulată de partea civilă M.D.I.

Inculpatul a fost obligat la

2.491.463 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Județean Călărași prin C.A.S.

Călărași.

S-a dispus confiscarea unui

cuțit sau contravaloarea acestuia.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut

următoarele:

În noaptea de 16 iunie 2003,

în baza unei înțelegeri prealabile, inculpatul R.D.I. și numitul M.M. i-au

urmărit pe M.S. și M.I. și i-au atacat în holul blocului, partea vătămată M.D.I.

fiind tăiat pe față și pe brațul drept.

Părțile vătămate au fugit în

direcție diferită iar M.S. a fost ajuns din urmă de agresori, a căzut la pământ

cu fața în jos și a fost tăiat în diferite zone ale corpului cu cuțitul și un

cutler, după care i-a fost smuls lănțișorul de aur de la gât.

În aceiași noapte inculpatul

și numitul M.M. au pătruns fără drept în apartamentul părții vătămate D.V. și

au amenințat-o cu cuțitul pe aceasta, pe fiul său D.S. și pe fiica sa D.A.,

pentru ca aceasta să-i însoțească pentru a întreține raporturi sexuale.

Cu acea ocazie inculpatul R.D.I.

a afirmat că îl va tăia așa cum l-a tăiat pe “țiganul C.” (parte vătămată M.S.).

Cauza a fost disjunsă cu

privire la numitul M.M., care s-a sustras urmăririi penale.

Prin decizia penală nr. 561/

A din 27 iulie 2004, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpat, a menținut starea de arest și a dedus la zi detenția

preventivă.

Instanța de apel a reținut

că din probele administrate rezultă că inculpatul a comis faptele deduse

judecății așa încât solicitarea sa de a fi achitat este neîntemeiată.

S-a mai reținut că pedepsele

au fost just individualizate.

Inculpatul a declarat recurs

susținând că se impune a fi achitat, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 lit. c) C. pen., întrucât nu este autorul faptelor. În subsidiar a

solicitat reducerea pedepsei.

Recursul își găsește temeiul

în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și respectiv 14 dar nu

este fondat.

Astfel, din coroborarea

declarațiilor părților vătămate M.S. și M.I. rezultă că inculpatul este unul

dintre cei care i-au agresat în noaptea de 16 iunie 2003 și l-au deposedat prin

violență pe M.S. de lanțul din aur.

Tot astfel din coroborarea

declarațiilor părților vătămate D.V., D.S. și D.A., rezultă că inculpatul este

una dintre persoanele care în noaptea de 16 iunie 2003 au pătruns fără drept în

locuința lor și le-au amenințat cu cuțitul afirmând că le „va tăia așa cum l-a

tăiat pe țiganul C.”.

Așa fiind se reține că

situația de fapt a fost corect stabilită, probele administrate fiind de natură

să dovedească fără putință de tăgadă comiterea faptelor de către inculpat.

Curtea apreciază că nici motivul

de recurs vizând greșita individualizare a pedepselor nu este fondat acestea

fiind corespunzătoare pericolului social ridicat al faptelor determinat de

împrejurările și modalitatea în care au fost comise, de urmările produse și de

persoana inculpatului.

Astfel este de reținut că

inculpatul și o altă persoană au acționat pe baza unei înțelegeri prealabile,

în timpul nopții și într-un loc public, având asupra lor obiecte tăietoare, că

agresiunea a avut drept consecință producerea unor leziuni care au necesitat,

în cazul lui M.S., 45 zile de îngrijiri medicale iar în cazul lui M.I. 17 – 18

zile de îngrijiri medicale și au dus la sluțirea acestei părți vătămate care a

rămas cu o cicatrice de 14 cm. pe obrazul drept.

Aceste împrejurări precum și

faptul că inculpatul a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie

față de o pedeapsă de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de

tâlhărie, sunt de natură că confere faptelor o gravitate deosebită.

Reținând din examinarea

cauzei că nu există nici motive de recurs care să poată fi luate în considerare

din oficiu în condițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea

va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen.

Se va deduce la zi arestarea

preventivă.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul R.D.I., împotriva deciziei penale nr. 561/ A

din 27 iulie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă

reținerea și arestarea preventivă de la 28 iunie 2003 la 2 noiembrie 2004.

Obligă pe inculpat la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 noiembrie 2004.