ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1395/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 596 din 25 octombrie 2006, Tribunalul Satu Mare a dispus, în baza art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului B.M. , la o pedeapsă de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., potrivit art. 65 C. pen., pe o durată de 5 ani. În baza art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de un an închisoare. În baza art. 33 și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în baza art. 65 C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata pedepsei. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă, perioada reținerii și arestului preventiv, de la 1 aprilie 2005, la zi. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., coroborat cu dispozițiile art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de daune materiale și a sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale cuvenite părții civile B.M. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în fapt, că, pe fondul unui consum exagerat de băuturi alcoolice, în seara zilei de 1 aprilie 2005, între inculpat și victima B.M., au avut loc discuții contradictorii, aceștia, începând să se certe, inculpatul aplicându-i victimei o lovitură cu un cuțit pe care îl luase, cu câteva ore înainte, de la martorul H.I.

După ce cuțitul s-a rupt în brațul stâng al victimei, inculpatul a continuat să o lovească cu pumnii și picioarele, cauzându-i, în final, decesul. După comiterea faptei, respectiv, după lovirea repetată a victimei, pe care a lăsat-o în agonie, căzută la pământ, inculpatul s-a deplasat la domiciliul său, de unde a plecat la casa la care locuiesc martorii R.C. și B.G., care au văzut că inculpatul avea pete de sânge pe haine și încălțăminte și care, întrebându-l, au aflat de la el că s-a bătut, cu victima.

Din cuprinsul raportului medico-legal de autopsie, efectuat în cauză, s-a reținut că moartea victimei a fost violentă, datorându-se șocului traumatic și hemoragic consecutiv multiplelor echimoze, hematoame, excoriații, plăgi contuze și tăiate, fracturi piramido-nazale și traumatismului forte toracic, cu fracturi multiple costale, unele dislocate, rupturi pleuro-pulmonare și hemitorace stâng și că aceste leziuni s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri contondente și cu un corp înțepător, posibil, cuțit. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și inculpatul B.M., considerând-o netemeinică și nelegală. Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul neobligării inculpatului și la plata despăgubirilor lunare pe seama celor trei minore, instanța de fond omițând să se pronunțe asupra acestora, deși acțiunea civilă s-a exercitat din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) C. proc.

pen. Inculpatul, prin apelul declarat a solicitat desființarea sentinței, în sensul de a i se aplica o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere persoana sa, fără antecedente penale precum și împrejurarea că, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că suferă de o afecțiune psihică. Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 1/ A din 10 ianuarie 2007, în baza art. 379 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și inculpatul B.M. împotriva sentinței penale nr. 596 din 25 octombrie 2006 a Tribunalului Satu Mare, pe care a desființat-o, în sensul că: A descontopit pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în pedepsele individuale.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., text de lege, în baza căruia îl condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară. A contopit pedeapsa menționată, cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în pedeapsa cea mai grea și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 15 ani închisoare, ca pedeapsă principală, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară. În baza art. 14 cu referire la art. 17 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul apelant B.M. să plătească părții civile intimate B.M., pe seama celor trei minore B.N., B.L. și B.G., suma de câte 50 lei, cu titlul de despăgubiri civile periodice lunare, începând cu data de 1 aprilie 2005 și până la majoratul acestora. A menținut restul dispozițiunilor sentinței apelate, care nu contravin prezentei sentințe. S-a dedus din pedeapsă arestul preventiv. Inculpatul a fost obligat să plătească Baroului de Avocați Bihor suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu C.R., care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Curtea a constatat că sentința este netemeinică și nelegală și apelurile declarate, în cauză, sunt fondate și urmează a fi admise, ca atare, potrivit dispozitivului menționat. Instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, susținută de materialul probator administrat, cu referire la declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto și declarațiile martorilor audiați în cauză, probele dovedind, în mod cert, vinovăția inculpatului. Cât privește încadrarea juridică dată faptei s-a reținut că aceasta constituie un omor calificat deoarece s-a comis într-un loc public însă nu poate fi considerat și deosebit de grav, neexistând probe din care să rezulte că inculpatul ar fi dorit să chinuiască victima sau să-i provoace suferințe deosebit de mari sau prelungite, în timp, înainte de a o ucide.

Este motivul pentru care se va proceda la schimbarea încadrării juridice în sensul arătat, urmând ca inculpatul să fie condamnat pentru infracțiunea reținută. La individualizarea pedepsei, Curtea va lua în considerare, pe lângă limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei comise, dar și persoana inculpatului, fără antecedente penale, aflată la primul contact cu legea penală, care, așa cum rezultă din expertiza medico-legală psihiatrică, are o inteligență medie inferioară și o tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv, precum și de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, pe fondul consumului de alcool. De asemenea, se va avea în vedere că inculpatul regretă sincer fapta.

Pedeapsa aplicată urmează a fi contopită cu pedeapsa aplicată inculpatului, pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în pedeapsa cea mai grea, dispunând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea împreună cu pedeapsa complementară. Cât privește latura civilă a cauzei, Curtea reține că prima instanță a dispus obligarea inculpatului doar la plata daunelor materiale și morale în favoarea părții civile B.M., soția victimei, neacordând despăgubiri periodice civile în favoarea celor trei copii minori ai victimei, cu motivarea că nu a fost stabilită pensie de urmaș pentru minore, condiții în care nu se poate pune problema acordării de rente lunare.

Or, acțiunea civilă, în procesul penal, trebuie să aibă izvorul în același fapt material ca și acțiunea penală, iar apărarea intereselor societății impune ca acțiunea civilă pentru cei lipsiți de capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrânsă, să se exercite din oficiu. Chiar dacă nu există constituire de parte civilă, instanța se pronunță, deci, din oficiu, asupra daunelor, când cel vătămat este minor și legea dă posibilitatea procurorului să susțină în fața instanței acțiunea civilă pornită de persoana vătămată. Acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală. Este în afară de orice discuție, că persoana care, potrivit Codului familiei primea efectiv, întreținere de la defunct, este îndreptățită să obțină despăgubiri de la autorul infracțiunii de omor, în cadrul acțiunii civile alăturate celei penale.

Cum prestația constituie o despăgubire și nu o pensie de întreținere, criteriul stării materiale a plătitorului nu poate fi reținut, astfel că în urma admiterii apelului declarat de parchet, se va dispune obligarea inculpatului la plata, în favoarea părții civile intimate B.M., pe seama celor trei minore, B.N., B.L. și B.G., sumele de câte 50 lei, cu titlu de despăgubiri periodice lunare, începând cu data săvârșirii faptei, respectiv, 1 aprilie 2005 și până la majoratul acestora. Față de cele ce preced, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se vor admite apelurile penale declarate și se va desființa sentința, în sensul arătat, menținându-se măsura arestării preventive a acestuia, deducându-se arestul preventiv executat și obligându-se inculpatul la plata onorariului, pentru apărarea din oficiu.

Împotriva acestei din urmă soluții, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.M., fără a-l motiva în scris. În ședința publică de azi 13 martie 2007, prezent în fața instanței, inculpatul prin apărătorul său, numit din oficiu, a invocat în admiterea recursului, temeiul prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea hotărârii și redozarea pedepsei principale, în sensul reducerii acesteia. Recursul este nefondat. Analiza hotărârii atacate, pe baza criticii formulate dar și a probelor aflate în dosarul cauzei, relevă că, aceasta este temeinică și legală, în speță, făcându-se o corectă individualizare a pedepsei stabilite și aplicate inculpatului, ținându-se, astfel, seama, de toate principiile de individualizare a pedepsei, rezultate din prevederile art. 72 C. pen.

În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul B.M. ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive, la zi. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 1/ A din 16 ianuarie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 1 aprilie 2005 la 13 martie 2007. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2007.