ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1395/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1395/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 596 din 25 octombrie 2006, Tribunalul Satu Mare a dispus, în

baza art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului

B.M.

, la o pedeapsă de 18 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen., potrivit art. 65 C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 1

1

pct.

1 din Legea nr. 61/1991, a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de un

an închisoare.

În baza art. 33 și 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de

18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen., în baza art. 65 C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., i

s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen., pe durata pedepsei.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsă, perioada reținerii și arestului

preventiv, de la 1 aprilie 2005, la zi.

În baza art. 14 și art.

346 C. proc. pen., coroborat cu dispozițiile art. 998 C. civ., a fost

obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de daune materiale

și a sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale cuvenite

părții civile B.M.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut, în fapt, că, pe

fondul unui consum exagerat de băuturi alcoolice, în seara zilei de 1

aprilie 2005, între inculpat și victima B.M., au avut loc discuții

contradictorii, aceștia, începând să se certe, inculpatul aplicându-i

victimei o lovitură cu un cuțit pe care îl luase, cu câteva ore

înainte, de la martorul H.I. După ce cuțitul s-a rupt în brațul

stâng al victimei, inculpatul a continuat să o lovească cu pumnii

și picioarele, cauzându-i, în final, decesul.

După comiterea faptei,

respectiv, după lovirea repetată a victimei, pe care a lăsat-o

în agonie, căzută la pământ, inculpatul s-a deplasat la

domiciliul său, de unde a plecat la casa la care locuiesc martorii R.C. și

B.G., care au văzut că inculpatul avea pete de sânge pe haine și

încălțăminte și care, întrebându-l, au aflat de la el

că s-a bătut, cu victima.

Din cuprinsul raportului

medico-legal de autopsie, efectuat în cauză, s-a reținut că

moartea victimei a fost violentă, datorându-se șocului traumatic

și hemoragic consecutiv multiplelor echimoze, hematoame, excoriații,

plăgi contuze și tăiate, fracturi piramido-nazale și

traumatismului forte toracic, cu fracturi multiple costale, unele dislocate,

rupturi pleuro-pulmonare și hemitorace stâng și că aceste

leziuni s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri contondente și

cu un corp înțepător, posibil, cuțit.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă

Tribunalul Satu Mare și inculpatul B.M., considerând-o netemeinică

și nelegală.

Parchetul a criticat

hotărârea sub aspectul neobligării inculpatului și la plata

despăgubirilor lunare pe seama celor trei minore, instanța de fond

omițând să se pronunțe asupra acestora, deși acțiunea

civilă s-a exercitat din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 18 alin.

(2) C. proc. pen.

Inculpatul, prin apelul

declarat a solicitat desființarea sentinței, în sensul de a i se

aplica o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de

lege, având în vedere persoana sa, fără antecedente penale precum și

împrejurarea că, așa cum rezultă din raportul de expertiză

efectuat în cauză, rezultă că suferă de o afecțiune

psihică.

Curtea de Apel Oradea, secția

penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 1/ A

din 10 ianuarie 2007, în baza art. 379 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și

inculpatul B.M. împotriva sentinței penale nr. 596 din 25 octombrie 2006 a

Tribunalului Satu Mare, pe care a desființat-o, în sensul că:

A descontopit pedeapsa

rezultantă de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în pedepsele

individuale.

În baza art. 334 C. proc.

pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 174 raportat la art. 176 lit.

a) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.

174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., text de lege, în baza căruia îl

condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare, cu aplicarea

art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca

pedeapsă complementară.

A contopit pedeapsa

menționată, cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în pedeapsa

cea mai grea și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 15 ani

închisoare, ca pedeapsă principală, cu aplicarea art. 71 și 64 lit.

a) și b) C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 14 cu referire

la art. 17 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul

apelant B.M. să plătească părții civile intimate B.M.,

pe seama celor trei minore B.N., B.L. și B.G., suma de câte 50 lei, cu

titlul de despăgubiri civile periodice lunare, începând cu data de 1

aprilie 2005 și până la majoratul acestora.

A menținut restul

dispozițiunilor sentinței apelate, care nu contravin prezentei

sentințe.

S-a dedus din pedeapsă

arestul preventiv.

Inculpatul a fost obligat

să plătească Baroului de Avocați Bihor suma de 100 lei,

onorariu pentru avocat din oficiu C.R., care se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Curtea a constatat că

sentința este netemeinică și nelegală și apelurile

declarate, în cauză, sunt fondate și urmează a fi admise, ca

atare, potrivit dispozitivului menționat.

Instanța de fond a

reținut o stare de fapt corectă, susținută de materialul

probator administrat, cu referire la declarațiile inculpatului, ale

părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața

locului, planșele foto și declarațiile martorilor audiați

în cauză, probele dovedind, în mod cert, vinovăția inculpatului.

Cât privește încadrarea

juridică dată faptei s-a reținut că aceasta constituie un

omor calificat deoarece s-a comis într-un loc public însă nu poate fi

considerat și deosebit de grav, neexistând probe din care să rezulte

că inculpatul ar fi dorit să chinuiască victima sau să-i

provoace suferințe deosebit de mari sau prelungite, în timp, înainte de a

o ucide. Este motivul pentru care se va proceda la schimbarea încadrării

juridice în sensul arătat, urmând ca inculpatul să fie condamnat

pentru infracțiunea reținută.

La individualizarea

pedepsei, Curtea va lua în considerare, pe lângă limitele de

pedeapsă, gradul de pericol social al faptei comise, dar și persoana

inculpatului, fără antecedente penale, aflată la primul contact

cu legea penală, care, așa cum rezultă din expertiza medico-legală

psihiatrică, are o inteligență medie inferioară și o

tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv, precum și de

împrejurările concrete în care s-a comis fapta, pe fondul consumului de

alcool. De asemenea, se va avea în vedere că inculpatul regretă

sincer fapta.

Pedeapsa aplicată

urmează a fi contopită cu pedeapsa aplicată inculpatului, pentru

comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în pedeapsa cea mai grea, dispunând ca, în final,

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea împreună cu pedeapsa

complementară.

Cât privește latura

civilă a cauzei, Curtea reține că prima instanță a

dispus obligarea inculpatului doar la plata daunelor materiale și morale

în favoarea părții civile B.M., soția victimei, neacordând

despăgubiri periodice civile în favoarea celor trei copii minori ai

victimei, cu motivarea că nu a fost stabilită pensie de urmaș

pentru minore, condiții în care nu se poate pune problema acordării

de rente lunare.

Or, acțiunea

civilă, în procesul penal, trebuie să aibă izvorul în

același fapt material ca și acțiunea penală, iar

apărarea intereselor societății impune ca acțiunea

civilă pentru cei lipsiți de capacitate de exercițiu ori cu

capacitate de exercițiu restrânsă, să se exercite din oficiu.

Chiar dacă nu există constituire de parte civilă, instanța

se pronunță, deci, din oficiu, asupra daunelor, când cel

vătămat este minor și legea dă posibilitatea procurorului

să susțină în fața instanței acțiunea civilă

pornită de persoana vătămată.

Acțiunea civilă

are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală.

Este în afară de orice

discuție, că persoana care, potrivit Codului familiei primea efectiv,

întreținere de la defunct, este îndreptățită să

obțină despăgubiri de la autorul infracțiunii de omor, în

cadrul acțiunii civile alăturate celei penale.

Cum prestația

constituie o despăgubire și nu o pensie de întreținere,

criteriul stării materiale a plătitorului nu poate fi reținut,

astfel că în urma admiterii apelului declarat de parchet, se va dispune

obligarea inculpatului la plata, în favoarea părții civile intimate B.M.,

pe seama celor trei minore, B.N., B.L. și B.G., sumele de câte 50 lei, cu

titlu de despăgubiri periodice lunare, începând cu data

săvârșirii faptei, respectiv, 1 aprilie 2005 și până la

majoratul acestora.

Față de cele ce preced,

în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se vor admite apelurile penale

declarate și se va desființa sentința, în sensul arătat,

menținându-se măsura arestării preventive a acestuia,

deducându-se arestul preventiv executat și obligându-se inculpatul la

plata onorariului, pentru apărarea din oficiu.

Împotriva acestei din

urmă soluții, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.M.,

fără a-l motiva în scris.

În ședința

publică de azi 13 martie 2007, prezent în fața instanței,

inculpatul prin apărătorul său, numit din oficiu, a invocat în

admiterea recursului, temeiul prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., solicitând casarea hotărârii și redozarea pedepsei

principale, în sensul reducerii acesteia.

Recursul este nefondat.

Analiza hotărârii

atacate, pe baza criticii formulate dar și a probelor aflate în dosarul

cauzei, relevă că, aceasta este temeinică și legală,

în speță, făcându-se o corectă individualizare a pedepsei

stabilite și aplicate inculpatului, ținându-se, astfel, seama, de

toate principiile de individualizare a pedepsei, rezultate din prevederile art.

72 C. pen.

În raport cu cele

arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de

inculpatul B.M. ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel,

hotărârea atacată.

Conform art. 88 C. pen., se

va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii

și arestării preventive, la zi.

Văzând și

reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat,

inclusiv, a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 1/ A din 16

ianuarie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 1

aprilie 2005 la 13 martie 2007.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 13 martie 2007.