ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1906/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 225 din 14

iunie 2002, Tribunalul Bacău i-a condamnat pe inculpați, astfel:

- C.M. la 20 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C.

pen. și la pedeapsa complementară de 10 ani a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. d)

C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod, tribunalul l-a mai condamnat pe

același inculpat la 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea

de 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

A interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest și a dedus detenția de la 25 iulie 2001.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., a obligat să achite părții civile I.Șt. 17.000.000

lei despăgubiri civile.

Conform art. 118 lit. d) C. pen., a

dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 50.000 lei și l-a obligat pe

acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

- V.D. la 6 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen.

Prin aceeași sentință, tribunalul

i-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 C. pen., a

computat arestul preventiv de la 20 august 2001, la 25 august 2001 și a

obligat-o la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în esență că, în data de 24 iulie 2001, în jurul orei

23,00, inculpatul C.M. aflat la șantierul noului sediu al Universității George

Bacovia din Buzău, după ce, în prealabil, a consumat băuturi alcoolice împreună

cu concubina sa V.D. și victima I.Șt., la refuzul acestuia din urmă de a-i mai

da bani inculpatului pentru a mai cumpăra băuturi alcoolice, inculpatul l-a

lovit cu o coadă de târnăcop până ce acesta a decedat, după care i-a luat o

parte din banii ce-i avea asupra sa și i-a dat concubinei pentru a cumpăra

băuturi alcoolice.

Totodată, tribunalul a mai reținut

că, după ce inculpatul a ucis victima, inculpata V.D. l-a ajutat să o

transporte în afara șantierului pentru a ascunde fapta săvârșită.

Faptele astfel reținute au fost

dovedite cu probele administrate la dosarul cauzei, respectiv actele

medico-legale, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșa foto,

declarațiile martorilor, precum și interogatoriile inculpaților.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul C.M. care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, în sensul că în mod greșit ar fi fost condamnat, întrucât nu el

ar fi lovit și jefuit victima. Totodată, în subsidiar, a solicitat să se rețină

în sarcina sa doar omorul în formă simplă conform art. 174 C. pen., cu reducerea

corespunzătoare a pedepsei, avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale și

vârsta sa înaintată.

Curtea de Apel Bacău a admis apelul

declarat însă pentru alte considerente decât cele invocate de inculpat în

motivele sale.

Astfel, prin decizia penală nr. 414

din 3 decembrie 2002, instanța de apel a desființat sentința atacată în ceea ce

privește calificarea juridică dată faptelor și a aplicării dispozițiilor art.

33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 174 raportat la

art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., în infracțiunea

unică de omor prevăzută de art. 176 lit. b) C. pen., raportat la art. 174 C.

pen.

A menținut pedeapsa aplicată pentru

infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. d)

C. pen., de 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A înlăturat aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței atacate și a dedus în continuare prevenția inculpatului.

Instanța de control judiciar și-a

motivat decizia pronunțată, în sensul că, în speță nu există concursul de

infracțiuni stabilit de prima instanță pentru că din situația de fapt reținută nu

s-a stabilit că înaintea omorului s-ar fi sustras prin violență bani de la

victimă (situație care de altfel, nu s-a reținut nici în actul de inculpare),

inculpatul fiind acuzat de omor în scopul săvârșirii și nu în scopul ascunderii

unei tâlhării. Totodată, nu s-a dovedit nici că, după lovirea victimei,

inculpatul i-ar fi sustras banii, asupra cadavrului găsindu-se 110.000 lei

împreună cu cheile personale, carnetul de pensionar și ceasul.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău care a

criticat-o pentru nelegalitate, în sensul greșitei schimbări a încadrării

juridice, solicitându-se, în esență, admiterea recursului declarat, casarea

deciziei atacate și pe fond, condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de

omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C.

pen., în concurs cu infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. d) C. pen., așa cum s-a dispus prin actul de sesizare al instanței.

Recursul declarat este întemeiat.

Examinând actele și lucrările

dosarului în raport de critica formulată și prevederile legale, Curtea Supremă

reține că, prima instanță, în baza probatoriului administrat la dosarul cauzei

a reținut în mod corect situația de fapt așa cum a fost prezentată în partea

expozitivă a hotărârii, în sensul că inculpatul C.M. a început să lovească

victima după ce aceasta a refuzat să-i mai dea bani pentru a mai cumpăra

băuturi alcoolice, iar după ce aceasta a rămas căzută la pământ și nu s-a mai

mișcat, inculpatul i-a luat o parte din banii cei îi avea asupra sa

(declarațiile inculpatei V.D.).

Prin urmare, rezultă că inculpatul

C.M. a săvârșit două fapte în concurs real, uciderea victimei pentru a săvârși

o tâlhărie, urmată de săvârșirea tâlhăriei prin însușirea, cu violență, a unei

sume de bani pe care aceasta o avea asupra sa.

Întradevăr, infracțiunea prevăzută

în art. 176 lit. d) C. pen., constituie o modalitate agravată a omorului,

caracterizată prin scop, acela de a săvârși sau de a ascunde săvârșirea unei

tâlhării sau piraterii, această infracțiune subzistând și în cazul în care

făptuitorul nu a realizat scopul la care se referă furtul menționat, dar,

atunci când inculpatul a săvârșit atât omorul, cât și infracțiunea a cărei

săvârșire sau ascundere a urmărit-o prin comiterea omorului, trebuie reținute

ambele infracțiuni în concurs, cea de omor deosebit de grav și cea de tâlhărie

sau, după caz, de piraterie.

Prin urmare, pentru considerentele

mai sus expuse, secția penală a Curții Supreme de Justiție apreciază întemeiat

recursul declarat și în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. a)

C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Bacău, va casa în totalitate decizia atacată și va menține sentința

pronunțată de prima instanță.

În temeiul dispozițiilor art. 88 C.

pen., va deduce din pedeapsă reținerea și perioada executată în arest preventiv

de la 25 iulie 2001, la 15 aprilie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva deciziei penale nr. 414

din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpatul C.M.

Casează decizia penală atacată, în

totalitate și menține dispozițiile sentinței penale nr. 225 din 14 iunie 2002 a

Tribunalului Bacău.

Deduce din pedeapsă reținerea și

perioada executată în arest preventiv de la 25 iulie 2001, la 15 aprilie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 aprilie 2003.