ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2903/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2903/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Gorj prin sentința penală

nr. 247 din 23 octombrie 2001, a hotărât următoarele:

În baza art. 174 – art. 175 alin.

(1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.C.

la o pedeapsă de 18 ani închisoare.

În baza art. 20, raportat la art.

174 – art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., a

condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 9 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) și (2) C.

pen., a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 279 alin. (3) lit. a)

C. pen., a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen.,

a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art. 239 alin. (2) și (3) C.

pen., a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare

(victimă A.I.).

În baza art. 239 alin. (2) și (3) C.

pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare

(victimă M.G.R.).

În baza art. 239 alin. (2) și (3) C.

pen., a condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare (victimă

C.A.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal

pentru infracțiunea, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., asupra părții

vătămate C.V.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen., a

contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 18 ani pe care a

sporit-o cu 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 20 ani

închisoare.

Interzice inculpatului exercițiul

drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71

C. pen.

A aplicat pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

timp de 6 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul Ș.I.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la

art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen.

În baza art. 20, raportat la art.

174 – art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., a

condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) și (2) C.

pen., a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen.,

a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art. 239 alin. (2) și (3) C.

pen., a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare

(victimă C.A.).

În baza art. 239 alin. (2) și (3) C.

pen., a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare

(victimă A.I.).

În baza art. 33 – art. 34 C. pen., a

contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, pe

care a sporit-o cu un an, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 9 ani

închisoare.

A interzis inculpatului exercițiul

drepturilor civile, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art.

71 C. pen.

A aplicat pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

timp de 4 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.

A dedus arestul preventiv de la data

arestării, 11 noiembrie 2000, până la data pronunțării 23 octombrie 2001.

A menținut starea de arest a

inculpaților.

A luat act că partea civilă M.M.T. nu

s-a constituit parte civilă.

A obligat inculpatul Ș.C., la plata

sumei de 100.000.000 lei, daune morale către partea civilă M.M.T.

A obligat inculpatul Ș.C. și Ș.I.,

în solidar, la plata sumei de 30.000.000 lei daune morale, către partea civilă

C.A.

A respins, ca nedovedită, cererea

privind despăgubirile civile formulate de partea civilă C.A.

A obligat inculpații, în solidar, la

plata sumei de 7.000.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă A.I.

A obligat inculpații, în solidar, la

plata sumei de 3.300.000 lei, despăgubiri către partea civilă C.V.

A obligat inculpatul Ș.C., la plata

sumei de 25.651.594 lei, cu dobânzile legale aferente, despăgubiri civile către

Spitalul Clinic de Urgență București.

A obligat inculpații, în solidar, la

plata sumei de 1.394.094 lei, despăgubiri civile către Spitalul Tg. Jiu și

2.961.480 lei, despăgubiri civile către Spitalul Militar Craiova, cu dobânzile

legale aferente.

A obligat pe fiecare inculpat la

câte 20.000.000 lei, cheltuieli judiciare statului.

În sarcina inculpaților a fost

reținută următoarea stare de fapt:

În seara zilei de 10 noiembrie 2000,

la Discoteca V., din municipiul Tg. Jiu, au venit un număr de aproximativ de

400–500 tineri, printre care mai multe grupuri de romi din cartierul Obreja,

din care făceau parte inculpații Ș.C. și Ș.I.

După ce au consumat băuturi

alcoolice, în jurul orelor 22,30, pe fondul unor discuții contradictorii cu

alți romi, inculpatul Ș.C. a admonestat un barman ce-și îndeplinea serviciu în

discotecă și a spart un nr. de 2–3 sticle cu vin, din barul discotecii.

În aceste împrejurări, a intervenit

pentru aplanarea conflictului martorul C.V., administratorul discotecii, care a

încercat să intre în discuție cu inculpatul, însă acesta, pe fondul consumului

de alcool, s-a manifestat violent, îmbrâncindu-l.

Inculpatul a continuat să provoace

scandal, distrugând cu această ocazie diverse obiecte de mobilier, respectiv

oglinda, scaune și mese.

În urma sesizării telefonice a

organelor de poliție, de către administratorul discotecii, C.V., la fața

locului s-au deplasat subofițerii de poliție S.A., A.I. și B.C.I. însoțiți de

militarii în termen M.G.R. și C.A., din cadrul Comandamentului jud. de jandarmi

Gorj, aflați în executarea serviciului de ordine și pază.

În timp ce plt. maj. S.A. a rămas în

afara localului, solicitând intervenția Detașamentului de intervenție rapidă

din cadrul I.P.J. Gorj, ceilalți subofițeri și cei doi militari din trupele de

jandarmi au pătruns în incinta discotecii.

La apariția acestora, inculpatul Ș.C.

a aplicat o lovitură cu pumnul în piept părții vătămate A.I., după care având

asupra sa o bucată de lemn dintr-un picior de scaun, a început să lovească de

mai multe ori victima M.G.R., care a căzut la podea.

Inculpatul a continuat să aplice mai

multe lovituri victimei M.G.R., în zona capului, după care, deși aceasta era

căzută la pământ, în stare de inconștiență, a continuat să-i aplice lovituri cu

piciorul în piept, ocazie cu care i-a smuls pistolul mitralieră din mână.

Având asupra sa pistolul mitralieră,

inculpatul Ș.C. l-a îndreptat amenințător spre persoanele existente în

discotecă, moment în care s-a creat panică, fiecare persoană încercând să fugă

din discotecă.

După lovirea celor 2 victime, din

mulțime a apărut și inculpatul Ș.I., care având asupra sa o bucată de lemn (o

stinghie de brad) la ieșirea din holul discotecii, în trecere, a lovit pe

partea vătămată A.I., în zona spatelui.

În aceste momente, militarul în

termen C.A. s-a interpus între grupul de romi adunați, victima A.I. și

inculpatul Ș.C., împrejurare în care a fost lovit de către acest inculpat cu un

obiect contondent din lemn în zona capului.

În timp ce victima C.A. se retrăgea

pe holul discotecii, spre scara de la ieșire, inculpatul Ș.I., i-a aplicat

acestuia cu aceeași bucată din lemn mai multe lovituri în zona capului.

Ulterior, acesta a fost urmărit la

ieșirea din discotecă de către inculpatul Ș.I., care i-a mai aplicat câteva

lovituri cu picioarele.

Ca urmare a busculadei produse de

persoanele ce încercau să părăsească discoteca, victima C.A., militar în termen

și-a pierdut pistolul mitralieră din dotare, iar ulterior, arma acestuia

împreună cu cea din dotarea victimei M.G.R., au fost recuperate ulterior, fără

să fi fost folosite în timpul conflictului, organele de poliție, respectiv

Detașamentul de intervenție rapidă din cadrul I.P.J. Gorj, reușind să procedeze

la reținerea inculpaților.

Urmare loviturilor primite,

militarul - jandarm M.G.R. a suferit leziuni traumatice grave, motiv pentru

care a fost transportat în stare de comă profundă la Spitalul Jud. Craiova,

secția neurochirurgie, în aceeași zi fiind transportat la Spitalul Clinic de

Urgență București, secția reanimare, traumatizați cu diagnosticul de internare

„agresiune politraumatism R.T.S. - 3, traumatism cranio-cerebral grav G.C.S. 3,

hematom subdural emisfer stâng, traumatism vertebro – medular, fractură tasare

C. 5”, în data de 13 noiembrie 2000, survenind moartea acestuia.

Din raportul medico – legal de

necropsie al L.M.L. Prof. dr. Mina Minovici București, din 1 februarie 2001,

rezultă că moartea militarului M.G.R., a fost violentă și s-a datorat hemoragiei

meningo – cerebrale și trunchi cerebral, consecutivă a unui traumatism cranio –

cerebral cu fractură de boltă și bază de craniu. La autopsie s-a mai constatat

și o fractură de coloană vertebrală la nivelul vertebrei C. 5, leziunile

traumatice putând fi produse prin lovire cu un corp dur.

De asemenea, din raportul de

constatare medico legală nr. 2222 din 13 noiembrie 2000, al S.M.L. Gorj și

adresei nr. 190 din 30 ianuarie 2001, a aceleeași instituții, rezultă că

militarul jandarm C.A. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce

prin lovire cu un corp dur, și necesită de la producere 12 – 14 zile îngrijiri

medicale și nu au pus în primejdie viața acestuia.

Ca urmare a loviturilor primite,

victima C.A. a fost internată în Spitalul Jud. Tg. Jiu, în perioada 11

noiembrie - 17 noiembrie 2000, iar în perioada 17 noiembrie – 28 noiembrie 2000,

în Spitalul de Urgență Craiova, secția neuropsihiatrie.

Deși viața părții vătămate C.A. a

fost pusă în primejdie, s-a considerat că, după modul cum au procedat

inculpații, aplicând numeroase lovituri cu obiecte contondente din lemn, în

zona capului, au avut reprezentarea rezultatului posibil al faptelor lor,

decesul victimei și l-au acceptat, rezultat care nu s-a produs deoarece victima

apărându-se, a parat loviturile cu pistolul mitralieră din dotare.

În ceea ce privește pe partea

vătămată A.I., se constată că a suferit leziuni traumatice, ușoare, vindecabile

în 5 – 6 zile și nu i-au pus viața în primejdie.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpații Ș.C. și Ș.I.

Parchetul a criticat sentința pentru

greșita achitare a inculpatului Ș.I., pentru complicitate la infracțiunea de

omor calificat și deosebit de grav, împotriva victimei M.G.R. și greșita

individualizare a pedepselor, considerându-le prea mici în raport de pericolul

social concret al faptelor comise și de periculozitatea deosebită a făptuitorilor.

Oral, procurorul de ședință a mai

criticat sentința și cu privire la încadrarea juridică a faptelor împotriva

victimei M.G.R. și împotriva părții vătămate C.A., solicitând reîncadrarea în

art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) și f) C.

pen., la primul inculpat și respectiv, art. 26, raportat la aceleași articole,

la cel de-al doilea inculpat.

Totodată, a criticat sentința și cu

privire la greșita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii unor

drepturi la pedeapsa rezultantă, în loc la pedeapsa principală a închisorii.

În apelul său, inculpatul Ș.C. a

solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei privind pe victima M.G.R., din

infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, în infracțiunea de loviri

cauzatoare de moarte, deoarece nu a acționat cu intenția de a suprima viața

victimei.

Totodată a solicitat achitarea sa

pentru infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, întrucât

el nu a făcut altceva decât să ridice de jos, arma căzută de la victimă.

În subsidiar, a cerut reducerea

pedepsei, considerând-o prea mare, față de împrejurările în care a comis fapta

și de situația sa personală.

Inculpatul Ș.I. a solicitat

achitarea pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de

grav, împotriva părții vătămate C.A., susținând că nu există probe că el a

comis această faptă.

În subsidiar, a solicitat reducerea

pedepsei.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 242 din 6 iunie 2002, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Gorj și inculpații Ș.C. și Ș.I., împotriva sentinței penale

nr. 247 din 23 octombrie 2001, pronunțată de Tribunalul Gorj.

A desființat sentința și;

I. În baza art. 334 C. proc. pen., a

reîncadrat cu privire la inculpatul Ș.C., infracțiunile prevăzute de art. 174,

art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen. și prevăzută

de art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., privind pe victima M.G.R., într-o singură

infracțiune prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1), lit. i) și art. 176 alin.

(1) lit. f) C. pen., pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 22 ani închisoare

și interzicerea pe o durată de 9 ani a drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

A reîncadrat cu privire la același

inculpat, infracțiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 174, art. 175

alin. (1) lit. i) și art. 176 lit. f) C. pen. și prevăzute de art. 239 alin.

(2) și (3) C. pen., privind pe partea vătămată C.A., într-o singură infracțiune,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art.

176 alin. (1) lit. f) C. pen., pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 11 ani

închisoare și interzicerea pe o durată de 4 ani a drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 321 alin. (1) și (2) C.

pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 239 alin. (2) și (3) C.

pen., privind pe partea vătămată A.I. l-a condamnat pe același inculpat, la

pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen.,

l-a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 279 alin. (3) lit. a)

C. pen., l-a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului Ș.C., pedeapsa cea mai grea

de 22 ani închisoare, sporită cu 3 ani închisoare, acesta având de executat în

total pedeapsa principală de 25 ani închisoare și pedeapsa complementară constând

în interzicerea pe o durată de 9 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

II. În baza art. 26, raportat la

art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 lit. f) C. pen., privind pe

victima M.G.R., a condamnat pe inculpatul Ș.I. la pedeapsa de 18 ani închisoare

și interzicerea pe o durată de 6 ani a drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

reîncadrat cu privire la același inculpat infracțiunile, prevăzute de art. 20,

raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f)

C. pen. și prevăzute de art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., privind pe partea

vătămată C.A., într-o singură infracțiunea, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen.,

pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare și interzicerea pe o

durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 321 alin. (1) și (2) C.

pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 239 alin. (2) și (3) C.

pen., privind pe partea vătămată A.I., a condamnat pe același inculpat la

pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen.,

l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului Ș.I. pedeapsa cea mai grea

de 18 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, acesta având de executat în

total, pedeapsa principală de 20 ani închisoare și pedeapsa complementară

constând în interzicerea pe o durată de 6 ani a drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

A aplicat inculpaților pedeapsa

accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe

durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A menținut starea de arest preventiv

a inculpaților și a dedus detenția acestora cu începere de la 11 noiembrie

2000, la zi.

A obligat, în solidar, pe inculpații

Ș.C. și Ș.I., la plata a 100.000.000 lei daune morale către M.M.T., 30.000.000

lei daune morale către C.A., 7.000.000 lei despăgubiri civile către A.I. și

3.300.000 lei despăgubiri civile către C.V.

A obligat în solidar pe inculpații Ș.C.

și Ș.I., la plata următoarelor despăgubiri civile: 1.394.094 lei către Spitalul

județean Tg. Jiu, 2.961.480 lei către Spitalul Militar Craiova și 25.651.394

lei către Spitalul Clinic de Urgență București, în toate cazurile cu dobânzile

legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la

achitarea integrară a debitelor.

A menținut dispozițiile sentinței

privind încetarea procesului penal împotriva inculpatului Ș.C., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., privind pe partea

vătămată C.V., precum și pe cele privind obligarea inculpaților la plata a câte

20.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Instanța de apel a reținut, în

esență, că inculpatul Ș.I., a acționat înarmat cu o bucată de lemn în sprijinul

fratelui său, Ș.C. lovind părțile vătămate A.I. și C.A., pentru a le împiedica

să intervină în apărarea victimei M.G.R.

Deci, inculpatul Ș.C. este complice

la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, astfel că greșit a fost

achitat de către prima instanță pentru această infracțiune.

A mai reținut instanța de apel, că

infracțiunea de ultraj împotriva părții vătămate C.A., este absorbită în

tentativă la infracțiunea de omor, calificat și deosebit de grav.

De asemenea, instanța de apel că

pedepsele aplicate inculpaților de către prima instanță, nu corespundeau

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind prea ușoare în raport cu

pericolul social al inculpaților, împrejurările în care au fost comise,

urmările și periculozitatea sporită a inculpaților, elemente impulsive,

cunoscute în comunitatea în care trăiesc, ca având comportament violent.

Instanța de apel a mai examinat

încadrarea juridică a faptelor de omor, complicitate la omor și de tentativă la

această infracțiune, reîncadrând aceste fapte în textele corespunzătoare.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs, atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cât și

inculpații Ș.C. și Ș.I.

Parchetul a formulat două motive de

casare.

În primul motiv formulat, a fost

criticată decizia instanței de apel ca nelegală, deoarece faptelor comise, în

participație, de către inculpați asupra victimei M.G.R. și asupra părții

vătămate C.A., ci s-a dat o greșită încadrare juridică, susținând că instanța

trebuia să facă, în loc de concursul de infracțiuni, aplicarea art. 176 lit. b)

C. pen., cu privire la omorul a două sau mai multe persoane, respectiv art. 20

și art. 26, raportate la același text de lege.

Critica este nefondată.

Instanța de apel a încadrat corect

omorul și tentativa de omor, respectiv complicitatea la omor, în concordanță cu

decizia de îndrumare a Plenului Tribunalului Suprem nr. 4 din 28 mai 1970 și

practicii constante a instanței supreme.

Potrivit deciziei de îndrumare

amintită, în cazul în care infractorul a acționat cu intenția de a săvârși omor

asupra a două sau mai multe persoane, dar numai una din aceste persoane a murit,

el va fi sancționat pentru două infracțiuni aflate în concurs și anume pentru

omor consumat și tentativă la omor, deoarece în această situație, unitatea

infracțională legală nu există, faptele având fiecare, caracteristici diferit.

Se va face aplicarea art. 176 lit.

b) C. pen., dacă au decedat două sau mai multe victime și a art. 20, raportat

la art. 176 lit. b) C. pen., numai în cazul în care două sau mai multe victime

nu au decedat.

Prin cel de-al doilea motiv

formulat, s-a susținut că pedepsele aplicate inculpaților sunt greșit

individualizate, fiind mici în raport cu gravitatea deosebită a faptelor

comise.

Și această critică este nefondată.

Curtea de apel, admițând apelul

declarat de parchet și desființând sentința, a aplicat inculpaților pedepse majorate,

la stabilirea lor având în vedere gravitatea deosebită a faptelor săvârșite,

împrejurările concrete în care au fost comise, dar și gradul de pericol social

al inculpaților în raport de datele care-i caracterizează, între care și faptul

că nu au antecedente penale.

Pedepsele aplicate apar ca

suficiente pentru realizarea scopului educativ – preventiv, prevăzut de art. 52

C. pen., încât nu se impune o nouă majorare.

Inculpatul Ș.C. în recursul său a

criticat decizia pentru greșita încadrare juridică a faptelor împotriva

victimei M.G.R. și a părții vătămate C.A., solicitând schimbarea încadrării

juridice a primei faptei, în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte

prevăzută de art. 183 C. pen. și a celei de a doua faptă, în infracțiunea de

lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., deoarece nu

a existat intenție de omor.

Critica este nefondată.

Intenția de omor asupra victimei M.G.R.

și părții vătămate C.A., a fost corect reținută, din modul în care a procedat

inculpatul Ș.C., aplicând cu mare intensitate, numeroase lovituri cu pumnii,

picioarele și corpuri dure, chiar și după ce victima se prăbușise la podea,

asupra unor părți ale corpului în care se găsesc organe vitale, în special

asupra capului, provocând moartea victimei M.G.R. și vătămări corporale lui C.A.

Procedând astfel, apare evident

faptul că inculpatul Ș.C. a prevăzut rezultatul faptelor sale și le-a acceptat

în mod conștient, acționând deci cu intenție.

Așa fiind, încadrarea juridică dată

faptelor este corectă.

Printr-un motiv subsidiar, acest

inculpat a solicitat reducerea pedepsei, susținând că nejustificat instanța de

apel a majorat pedeapsa la 25 ani închisoare.

Și această critică este nefondată.

Astfel, cum s-a arătat la examinarea

recursului declarat de parchet, instanța de apel a aplicat pedepse just

individualizate și nu se impune a fi majorate.

Totodată, nu se impune nici a se

reduce, întrucât ar deveni insuficiente pentru realizarea scopului prevăzut de

art. 52 C. pen.

Dimpotrivă, se impune a se menține

la cuantumul fixat pentru reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii unor

fapte așa de grave.

Inculpatul Ș.I. a susținut în

recursul declarat, că greșit a fost condamnat în cauză, el neavând nici o

participare la conflictul care a avut loc, că de altfel, nu se poate suprima

sau pune în primejdie viața unei persoane, numai prin lovirea cu o stinghie din

lemn.

Critica este nefondată.

Instanțele de judecată au reținut

corect situația de fapt și vinovăția acestui inculpat pe baza declarațiilor

martorilor oculari B.I.C., S.A. și ale părților vătămate C.A. și A.I.,

coroborate cu rapoartele și procesele verbale ale organelor de poliție.

Examinând și din oficiu cauza se

constată că cele trei recursuri sunt totuși admisibile, deoarece prin art. 1 și

art. 7 din Legea nr. 543/2000, precum și art. 8 din aceeași lege, astfel cum a

fost modificat prin O.U. nr. 18/2003, pedepsele aplicate inculpaților pentru

infracțiunile de distrugere prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen. și ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice, prevăzute de art. 321

alin. (1) și (2) C. pen., sunt grațiate integral și condiționat.

Ca urmare, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a se admite recursurile, a se casa

decizia atacată referitor la aplicarea sus-menționatei legi și se va înlătura

aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., precum și

sporurile de pedeapsă aplicate.

În baza sus-menționatei legi, se va

constata că pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunile, prevăzute de

art. 217 alin. (1) și art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., sunt grațiate în

întregime, condiționat.

Apoi, în baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., se vor recontopi restul pedepselor și menține

sporurile de pedeapsă aplicate, ca deplin justificate, urmând ca inculpatul Ș.C.

să execute 25 ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen. și inculpatul Ș.I. să execute 20 ani închisoare

și 6 ani interzicerea acelorași drepturi.

Se va face aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Celelalte dispoziții ale deciziei se

vor menține.

Din durata pedepselor aplicate, se

va deduce timpul arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații Ș.C. și Ș.I.

împotriva deciziei penale nr. 242 din 6 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova.

Casează decizia atacată referitor la

aplicarea Legii nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) și art. 35 C. pen. și sporurile de pedeapsă aplicate.

În baza art. 1 și art. 7 din Legea

nr. 543/2000, constată grațiate integral și condiționat, pedepsele de un an și

6 luni închisoare și 4 ani închisoare, aplicate inculpatului Ș.C., pentru

infracțiunile prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen. și respectiv art. 321

alin. (1) și (2) din același cod, precum și pedepsele de un an închisoare și 3

ani închisoare, aplicate inculpatului Ș.I., pentru infracțiunile prevăzute de

art. 217 alin. (1) C. pen. și respectiv art. 321 alin. (1) și (2) din același

cod.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., recontopește restul pedepselor și menține sporurile

de pedeapsă aplicate, încât inculpatul Ș.C. va executa 25 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o durată de 9 ani, iar inculpatul Ș.I. va executa 20 ani

închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

Deduce din durata pedepselor

aplicate, timpul arestării preventive de la 11 noiembrie 2000, la 18 iunie

2003.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 iunie 2003.