ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1600/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 172

din 4 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a dispus, în baza art. 208 și

art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen., condamnarea inculpaților D.M. și P.F., la câte 4 ani

închisoare, fiecare.

În baza art. 276 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., aceiași inculpați au fost

condamnați la câte 3 ani și 6 luni închisoare, urmând ca în baza art. 33 și

art. 34 C. pen., să execute câte o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a

revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 1.011 zile rămas

neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

246/2000 a Tribunalului Gorj, pentru inculpatul D.M. și restul de 723 zile

închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 89/2002 a Tribunalului Gorj, pentru inculpatul P.F. și

contopirea cu pedepsele rezultante anterioare, urmând ca fiecare să execute

câte 4 ani închisoare.

Prin aceeași sentință au mai

fost condamnați inculpații P.A. și M.G.L. la câte 2 ani închisoare, pentru art.

208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea

art. 74 și art. 76 C. pen. și la câte un an și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și

art. 76 C. pen., urmând să execute câte 2 ani închisoare, în condițiile art. 86

1

C. pen.

Au fost obligați inculpații

la plata, în solidar, a prejudiciului de 20.258.830 lei, rămas nerecuperat.

În fapt, s-a reținut că, în

ziua de 30 octombrie 2003, inculpații au demontat mai multe părți componente

ale unui pod de cale ferată cu intenția de a le sustrage.

Împotriva acestei sentințe

au formulat apel inculpații D.M. și P.F., solicitând reducerea pedepselor

aplicate în raport de circumstanțele personale.

Prin decizia nr. 413 din 21

septembrie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca tardiv, apelul

inculpatului D.M. și ca nefondat apelul inculpatului P.F.

Nemulțumit de soluția

instanței, inculpatul D.M. a declarat recurs, reiterând motivele.

Examinând recursul, Înalta

Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate

în continuare.

Potrivit dispozițiilor art.

363 alin. (1) C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu

dispune altfel.

Totodată, conform

prevederilor art. 363 alin. (3) C. proc. pen., pentru partea care a fost

prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.

Sentința penală nr. 172 a

fost pronunțată de Tribunalul Gorj, la data de 4 mai 2004, dezbaterile având

loc în prezența inculpatului D.M.

Apelul împotriva sentinței

penale sus-arătate a fost declarat de inculpat la 18 mai 2004, dată la care

expirase termenul legal de 10 zile prevăzut de textele de lege invocate anterior.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.M, împotriva deciziei penale nr. 413 din 21

septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 martie 2005.