ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3315/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 196 din 19 decembrie 2003, Tribunalul Olt l-a condamnat pe inculpatul B.A.G., în baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen., art. 80 C. pen., la 6 luni închisoare. În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 335 din 2 februarie 2001 a Judecătoriei Craiova, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. În cauză au mai fost condamnați inculpații C.A., C.G.

și N.M. la câte 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., precum și la câte 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., această din urmă pedeapsă fiind grațiată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002. Inculpatul C.A. a mai fost condamnat, în baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 3 ani închisoare, pedeapsă grațiată prin art. 1 din Legea nr. 543/2002. Inculpații L.I.M. și D.V. au fost condamnați în baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 6 luni închisoare, acest din urmă inculpat fiind condamnat în baza art. 180 alin. (2) C. pen.

și la 3 luni închisoare, toate pedepsele fiind grațiate prin Legea nr. 543/2002. Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că la data de 15 septembrie 2002, după ce au participat în comuna natală Dăbuleni, jud. Dolj, la un bâlci, inculpații C.A., C.G., N.M.V., D.V. și B.A.G. au hotărât și au plecat cu autoturismul familiei inculpatului C.A., în comuna Ianca să se distreze. Aici, au mers la barul A.F. A.M., unde l-au întâlnit și pe inculpatul consătean L.I.M. și, întrucât toți erau sub influența alcoolului, au început să danseze, dezbrăcându-se de tricouri, concomitent spărgând sticlele cu bere, ceea ce i-a determinat pe ceilalți consumatori, fie să părăsească localul, fie să intre în separeuri.

În jurul orelor 21,00, a sosit la local patronul A.M. cu soția care, văzând cele ce se întâmplă, i-a evacuat pe inculpați, aceștia părăsind locația și mergând la discoteca organizată la căminul cultural. După aproximativ 30 minute inculpații s-au întors, primii întrând în local inculpații C.A. și B.A.G., ultimul pentru a merge la toaletă. Conflictul s-a reaprins, inculpatul C.A. răsturnând masa la care se aflau, în separeu, mai multe persoane, fiind apoi ajutat de inculpații C.G. și N.M.V., toți lovindu-i pe cei prezenți, care au reușit să iasă din local. Inculpații C.A., C.G. și N.M. i-au izolat într-un colț pe soții A.M. și A.R., lovindu-i repetat cu pumnii și picioarele și sustrăgând de la primul, lănțișorul de aur, pe care i l-au smuls de la gât.

Cele două părți vătămate au suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 8-9 zile, respectiv 7-8 zile îngrijiri medicale. Împotriva acestei hotărâri, inculpații C.A., C.G., N.M.V., B.A.G. și D.V. au declarat apel, solicitând achitarea, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați. Prin decizia penală nr. 152 din 22 martie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților C.A., C.G., N.M.V. și B.A.G., luând act de retragerea apelului de către inculpatul D.V. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpatul B.A.G., nemotivat în scris și nesusținut personal, lipsind de la judecată deși a fost legal citat, pentru care apărătorul desemnat din oficiu a solicitat achitarea, motivat de neparticiparea acestuia la comiterea infracțiunii reținută.

Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea, examinând recursul în raport de cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta nu este fondat. Situația de fapt, așa cum a fost reținută în ceea ce îl privește pe inculpatul B.A.G., este temeinic stabilită prin mijloacele de probă legal administrate în cauză. Din declarațiile martorilor P.I., T.I. și C.M.L. rezultă fără echivoc că inculpatul B.A.G. a săvârșit acte și gesturi alături de ceilalți inculpați prin care au fost aduse atingeri bunelor moravuri. În prima fază a manifestărilor, inculpatul-recurent, sfidând bunele moravuri, s-a dezbrăcat de tricou în local, spărgând sticle în manifestarea comună a tuturor inculpaților.

În partea a doua a actelor antisociale, inculpatul B.A.G. a fost identificat de martorii sus-menționați ca participant activ, lovind atât pe partea vătămată A.R., cât și pe martorul P.I. De altfel, însuși inculpatul B.A.G. recunoaște prezența sa în timpul comiterii actelor de violență față de persoanele din local, motivând-o însă prin aceea că s-a implicat pentru a-l apăra pe inculpatul C.A., agresat de două persoane. Așa fiind, se constată că faptele inculpatului B.A.G. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., legal reținută de instanțe.

Pedeapsa a fost corect individualizată, la aplicarea acesteia, fiind avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social concret al infracțiunii dar și persoana inculpatului, tânăr, cu nivel redus de educație însă cu antecedente penale, săvârșind infracțiunea dedusă judecății în termenul de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., al suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 335 din 2 februarie 2001 a Judecătoriei Craiova. Față de cele ce preced, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A.G. împotriva deciziei penale nr. 152 din 22 martie 2004 a Curții de Apel Craiova. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2004.