ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6824/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 104 din 7 iulie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 4277/2003, Tribunalul Olt, în baza art. 12 alin. (1), raportat la alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a dispus condamnarea inculpatului M.M.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a revocat măsura arestării preventive și a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat grațiat integral restul de pedeapsă neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 dolari S.U.A.

și s-a luat act că părțile vătămate D.A., N.V. și Z.A. nu s-au constituit părți civile. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 12 alin. (1), raportat la alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a condamnat inculpații: - V.F.G. și - V.E. la pedeapsa de câte 5 ani închisoare și câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 modificată, a constatat grațiate integral pedepsele aplicate și le-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 7 din aceeași lege. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost revocată măsura arestării preventive luată față de cei doi inculpați și s-a dispus anularea mandatelor nr. 166 și 167 din 25 noiembrie 2002. Au fost admise cererile părților civile C.N.V., B.M.

și au fost obligați inculpații V.F.G. și V.E. la plata sumei de 60.000.000 lei către partea civilă C.N.V. și 500 dolari S.U.A. către partea civilă B.M. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, următoarele: În perioada februarie – martie 2002, inculpatul M.M.A. a recrutat părțile vătămate Z.A., N.V. și D.A., toate din municipiul Pitești, pe care le-a transportat cu un taxi până în municipiul Târgoviște, de unde au fost preluate de inculpații V.F.G. și V.E. care le-au transportat până în Spania, fiind obligate să practice prostituția. În aceeași perioadă, inculpații V.F.G. și V.E. au recrutat părțile vătămate B.M., C.N.V.

și B.M. și sub promisiunea mincinoasă a asigurării unui loc de muncă în Spania, le-a determinat să plece în localitatea Albacente, unde au fost așteptate de sora inculpatei V.E., care le-a obligat să se prostitueze. Părțile vătămate B.M., C.N.V. și B.M. au reușit să fugă, iar în țară au sesizat organele de poliție. Inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de trimitere în judecată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpații M.M.A., V.F.G. și V.E. Prin decizia penală nr. 62 din 5 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul penal nr. 2134/2003, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, desființându-se sentința atacată sub aspectul laturii penale.

Au fost înlăturate dispozițiile Legii nr. 543/2002. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., pentru fapta săvârșită de inculpații M.M.A. și V.E. și a dispozițiilor art. 41 alin. (2), respectiv art. 37 lit. a) C. pen., pentru fapta săvârșită de inculpatul V.F.G., majorând pedeapsa principală de la câte 5 ani închisoare la câte 6 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului V.F.G., prin sentința penală nr. 350 din 14 februarie 2001, pronunțată de Judecătoria Arad și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată, inculpatul executând în final 7 ani închisoare. A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.M.A.

arestarea preventivă de la 9 noiembrie 2002 la 7 iulie 2003. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. S-au respins apelurile declarate de inculpații M.M.A., V.F.G. și V.E. ca nefondate. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Craiova a reținut că activitatea infracțională desfășurată de inculpați și descrisă de către instanța de fond, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Se impune însă, reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., inculpații săvârșind mai multe acte materiale la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, iar fiecare în parte prezintă conținutul aceleiași infracțiuni.

De asemenea, se impune aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul V.F.G. săvârșind fapta în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 350 din 14 februarie 2001 a Judecătoriei Arad. S-a constatat că apelurile inculpaților sunt nefondate, iar criticile aduse de către aceștia sub aspectul nevinovăției, respectiv, a întinderii despăgubirilor acordate părților vătămate nu sunt întemeiate. Împotriva acestor hotărâri, în termen legal au declarat recurs inculpații M.M.A., V.F.G. și V.E. care au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12, 14, 18 și 27 C. proc. pen., solicitând achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen.

În subsidiar au solicitat înlăturarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. și reducerea pedepselor prin reaprecierea circumstanțelor personale ale fiecărui inculpat. S-a susținut că stabilirea stării de fapt se bazează pe o gravă eroare, ceea ce a determinat o aplicare greșită a legii, încadrări juridice eronate, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor săvârșite de inculpați, motiv pentru care soluția ce trebuie adoptată este cea de achitare în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Totodată, s-a învederat faptul că inculpatul V.F.G. în perioada februarie – aprilie 2002 s-a aflat în Italia unde a efectuat un turneu artistic.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, dar și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: În ce privește critica prin care inculpații solicită a se dispune achitarea pe considerentul că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), raportat la alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, se constată că aceasta nu poate fi primită.

Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane „constituie infracțiunea de trafic de persoane, recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane”. Din analiza textului incriminator rezultă existența mai multor modalități de realizare a conținutului laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane, iar în privința scopului, acesta este generalizat, urmărindu-se exploatarea victimei.

Expresia folosită, în scopul exploatării victimei, trebuie înțeleasă în sensul executării unei munci în mod forțat cu încălcarea normelor legale vizând condițiile de muncă, obligarea la practicarea prostituției sau alte forme de exploatare sexuală. Cât privește latura subiectivă, infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, iar potrivit art. 16 din aceeași lege, consimțământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului. În speța supusă examinării, se observă, din analiza întregului material probatoriu, la care a făcut trimitere în mod detaliat ambele instanțe, că inculpații cunoșteau de la bun început detaliile activității lor infracționale, scopul lor fiind acela de a determina părțile vătămate să meargă în Spania unde să practice prostituția.

Inculpatul M.M.A. a fost cel care, în cursul lunii februarie 2002, le-a prezentat coinculpatului V.F.G. pe cele trei părți vătămate Z.A., N.V. și D.A. Cei doi inculpați le-a propus să meargă în Spania pentru a muncii, urmând ca în această țară să fie preluate de cumnata inculpatului care urma să le găzduiască și să le asigure locuri de muncă. Cercetările întreprinse în cauză au relevat, de asemenea, faptul că inculpatul M.M.A. s-a ocupat de obținerea pașapoartelor în regim de urgență, procurarea biletelor de transport pentru autocare, contribuind material și coinculpatul V.G.F. Aceleași garanții au fost primite și de la inculpata V.E., insistând asupra faptului că la Madrid vor fi așteptate de sora sa care le va găzdui și le va asigura locuri de muncă.

Audiat fiind, inculpatul M.M.A. a arătat că partea vătămată Z.A. încasa de la clienți sume cuprinse între 50 și 100 Euro, banii fiind însușiți de patronul localului, iar jumătate din suma obținută era primită de sora coinculpatei V.E. În aceeași modalitate s-a procedat și la recrutarea celorlalte trei părți vătămate, B.M., B.M. și C.N.V. Din declarațiile acestora, a rezultat că în orașul Madrid, au fost așteptate de sora inculpatei V.E. și conduse în localitatea Albocate la un club de noapte unde au fost cazate. Ulterior, au reușit să fugă și să anunțe în data de 13 martie 2002 organele de poliție din România. Prin urmare, instanțele, în mod legal, au apreciat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1), raportat la alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, astfel încât motivul de casare prin care solicită achitarea, nu este întemeiat.

Nici motivele de recurs privind eroarea gravă de fapt, respectiv greșita aplicare a legii, nu sunt întemeiate. Din analiza cauzei rezultă că, instanța de apel după o riguroasă evaluare asupra materialului probator administrat a apreciat corect și motivat că se impune reținerea în cauză și a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. Așa cum rezultă din probele administrate, declarațiile părților vătămate C.N.V., B.M., B.M., ale inculpaților M.M., V.F.G., V.E., declarațiile martorilor B.F., B.I., C.V., M.M., N.D., Z.M., D.V., celelalte înscrisuri, inculpații au săvârșit mai multe acte materiale la diferite intervale de timp și în realizarea acelorași rezoluții infracționale, fapt care impune reținerea formei continuate a infracțiunii de trafic de persoane.

Cât privește susținerea inculpatului V.G.F., în sensul că în perioada februarie – aprilie s-a aflat într-un turneu în Italia, urmează a se observa pe de o parte că acest aspect nu este confirmat de autorități iar pe de altă parte nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. În ce privește motivul de recurs vizând pedepsele aplicate, nici acesta nu este fondat. Instanța de apel a aplicat pedepse just individualizate, păstrând totodată o proporție între gravitatea actelor infracționale, consecințele acestora și durata în timp necesară procesului educațional de resocializare. Trebuie avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor, atitudinea procesuală a inculpaților încercând să eludeze aflarea adevărului, împrejurarea că inculpații s-au sustras urmăririi penale, încercând să părăsească țara fiind dați în consemn la poliția de frontieră.

Pe de altă parte, inculpatul V.F.G. a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, fără de o condamnare anterioară de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 350 din 14 februarie 2001 a Judecătoriei Arad. Existând astfel două cauze de agravare a pedepsei, forma continuată a infracțiunii respectiv recidiva, instanța de apel a stabilit în mod judicios o pedeapsă de câte 6 ani închisoare pentru fiecare inculpat. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.M.A., V.F.G. și V.E. împotriva deciziei penale nr. 621 din 5 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.M.A., V.F.G. și V.E. împotriva deciziei penale nr. 62 din 5 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2004.