ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1959/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 39 din 28 februarie

2002, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul R.M. la 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) și (4), cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 266 alin. (2) din Legea

nr. 31/1990, inculpatul a fost condamnat la un an închisoare și la 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen., în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

În baza art. 40 din Legea nr.

82/1991 și art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul a fost condamnat la un an

închisoare, iar în baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 33 și art.  34 C. pen.,

au fost contopite pedepsele aplicate cu pedepsele de 5 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 258/2001 a Judecătoriei Balș și cu pedeapsa de 4 ani

și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 32/2000 a Judecătoriei

Rm. Vâlcea, urmând să execute în total 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 64 și art. 71 C. pen. și a fost dedusă detenția începând cu 12 aprilie

2000, la 11 iulie 2000 și de la 1 aprilie 2001, la 21 decembrie 2001.

Instanța de fond a dispus anularea

actelor false, a dispus instituirea sechestrului asigurator pe bunurile

inculpatului, pe care l-a obligat la 163.335.303 lei despăgubiri către S.N.C.

P. Slatina, la 66.808.660 lei către S.C. R. Bistrița și la 406.177.962 lei

către Direcția Finanțelor Publice Olt, precum și la 8.000.000 lei cheltuieli

judiciare statului.

S-a reținut că, inculpatul a

funcționat ca administrator unic la S.C. R. S.R.L. Slatina, care are ca obiect

de activitate operațiunile de comerț intern.

În această calitate, în cursul

lunilor mai – iulie 1999, inculpatul a aprovizionat de la S.N.P. P. Olt,

benzină, pe care a valorificat-o către S.C. A. S.R.L. Slatina, în valoare de

61.418.927 lei la 7 mai 1999, de 88.128.739 lei la 9 iunie 1999, de 165.204.390

lei la 18 iunie 1999 și de 163.335.303 lei la 15 iulie 1999. Primele 3 facturi

au fost achitate furnizorului cu fila C.E.C., fiind decontate de bancă, iar ultima

filă C.E.C., introdusă la B.A. pentru suma de 163.335.303 lei, a fost refuzată

la plată pentru lipsa proviziei necesare, întrucât societatea comercială pe

care o patrona inculpatul, era în interdicție bancară.

Inculpatul, la data de 2 septembrie

1999, a emis o filă C.E.C. în valoare de 94.908.680 lei prin care se cumpăra

deșeuri de acumulatori de la S.C. R. S.R.L. Bistrița, fără ca aceasta să aibă

acoperire bancară, decât pentru suma de 4.100.000 lei și ulterior pentru suma

de 24.000.000 lei rezultați din comercializarea acumulatorilor, fila C.E.C.

rămânând neacoperită pentru diferența de 66.808.680 lei.

Comercializarea produselor

petroliere achiziționate de la P. Slatina și deșeurile de acumulatori, nu au

fost înregistrate în evidența contabilă, astfel că inculpatul s-a sustras de la

plata impozitului pe profit, în sumă de 114.468.952 lei, și a T.V.A - ului în

sumă de 67.500.372 lei, obligați către stat în valoare de 182.149.324 lei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, pe care a criticat-o sub

aspectul nelegalității și netemeiniciei.

Într-o primă critică, s-a arătat că

instanța de fond, în mod greșit, nu a trimis codul de pe dispozitiv la

registrul comerțului, potrivit Legii nr. 26/1990.

În cea de-a doua critică, s-a arătat

că pedeapsa aplicată este prea mică în raport de fapta săvârșită și de

împrejurarea că inculpatul a fost de mai multe ori condamnat pentru diverse

sancțiuni.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 561 din 9 decembrie 2002, a admis recursul parchetului, a desființat

sentința atacată, a aplicat un spor de pedeapsă de un an închisoare la pedeapsa

rezultantă, urmând ca inculpatul să execute în total 6 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-a dedus detenția de la 12 aprilie

2000, la 21 iulie 2000 și de la 1 aprilie 2000, la 21 decembrie 2001 și de la 6

iunie 2002, la zi.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței, iar onorariul de avocat a rămas în sarcina Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul R.M., care prin apărătorul său a solicitat casarea

hotărârilor pronunțate, grațierea pedepselor ce cad sub incidența Legii nr.

543/2002 și reducerea pedepselor aplicate.

Recursul este fondat, dar numai în

ce privește incidența Legii nr. 543/2002, referitor la grațierea unor pedepse

și la sporul aplicat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect individualizată,

conform criteriilor generale, prevăzute de art. 72 C. pen., instanțele ținând

seama de gradul de pericol social al faptelor, de modalitatea și împrejurările

comiterii lor, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului.

De altfel pedeapsa rezultantă de 5

ani închisoare, sub aspectul cuantumului său, este în măsură să asigure

reeducarea inculpatului în vederea reinserției sale în societate și prevenția

generală, potrivit scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Ca urmare se va dispune înlăturarea

sporului de un an închisoare aplicat de instanța de apel.

Se constată, însă, că recursul este

admisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din Legea nr.

543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și

sancțiuni, coroborat cu art. 8 din aceeași lege, astfel cum a fost modificat

prin O.U.G. nr. 18/2003, se grațiază în întregime pedepsele cu închisoarea până

la 5 ani inclusiv, precum și pedepsele cu amendă aplicate de instanțele de

judecată faptelor comise până la data de 4 octombrie 2002.

Așadar, în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002 și în consecință, urmează să se

constate că pedepsele de un an închisoare, stabilită pentru infracțiunea

prevăzută de art. 266 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și respectiv de un an

închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr.

82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aplicate inculpatului R.M.,

sunt grațiate.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele de 5 ani închisoare, stabilită pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., stabilită pentru infracțiunea prevăzută

de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate, iar onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul R.M. împotriva deciziei penale nr. 561 din 9 decembrie 2002 a Curții

de Apel Craiova.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 39 din 28 februarie 2002 a Tribunalului Olt, numai cu privire la

incidența Legii nr. 543/2002, referitoare la grațierea unor pedepse, precum și

cu privire la sporul aplicat.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., sporul de un an închisoare și repune pedepsele

stabilite în individualitatea lor.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003, constată că sunt grațiate

pedepsele de un an închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.

266 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și respectiv de un an închisoare, stabilită

pentru infracțiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele de 5 ani închisoare, stabilită

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4), cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., stabilită pentru infracțiunea

prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2),

inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 aprilie 2000, la 22 iulie

2000, de la 1 aprilie 2001, la 21 decembrie 2001 și de la 6 iunie 2002, la 16

aprilie 2003.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 aprilie 2003.