ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6825/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6825/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

În temeiul dispozițiilor art. 409 și

art. 410 alin. (1) pct. 7 și 7

1

teza a II-a C. proc. pen.,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței penale nr. 248 din 18

septembrie 2001 a Judecătoriei Balș, deciziei penale nr. 299 din 14 mai 2002 a

Tribunalului Olt și deciziei penale nr. 1175 din 24 septembrie 2002 a Curții de

Apel Craiova pentru următoarele motive:

- greșita aplicare a legii de natură

să influențeze soluția procesului cu privire la inculpatul Ț.T.;

- greșita încadrare juridică dată

faptelor săvârșite de inculpatul Ț.V.M. de către instanța de apel.

Prin sentința penală sus-menționată,

Judecătoria Balș a dispus condamnarea inculpaților:

- Ț.T. la pedepsele de 3 ani,

respectiv un an închisoare, pentru infracțiunile de furt calificat și profanare

de morminte, prevăzute de art. 208, art. 209 lit. a) și g) și art. 319 alin.

(1), ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca în baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare.

Totodată, în temeiul art. 83 din

același cod, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 78 din 3 martie 1998 a

Judecătoriei Balș, și a dispus executarea ei alături de pedeapsa stabilită în

cauză, urmând ca inculpatul să execute în final, 4 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut

timpul reținerii din 20 iulie 1998, și

- Ț.V.M. la 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, art. 209 lit. a) și g)

și la un an închisoare, pentru infracțiunea de profanare de morminte, prevăzută

de art. 319 alin. (1), ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (2) din

același cod, a dispus contopirea pedepselor cu restul de 9 luni și 10 zile

închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și o lună închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 21 din 12 februarie 1997 a Tribunalului

Militar Teritorial București, urmând să execute pedepsele cele mai grele de 3

ani, respectiv un an închisoare.

De asemenea, inculpatul a mai fost

condamnat la un an, 2 ani, respectiv 3 ani închisoare, pentru infracțiunea

silvică, prevăzută de art. 98 alin. (1) și (4) din Legea nr. 26/1996,

infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) și

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, art. 209 lit. a) și g),

toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) din același cod, a dispus ca inculpatul Ț.V.M. să execute în final 3

ani închisoare.

Totodată, în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a dispus

achitarea inculpatului pentru infracțiunea silvică, prevăzută de art. 97 alin.

(1) și (4) din Legea nr. 26/1996, raportat la art. 31 din O.G. nr. 96/1998.

S-a reținut că, în noaptea de 6

iulie 1998, inculpații Ț.T. și Ț.V.M. au sustras din Cimitirul Oboga, prin

smulgere din postament, 8 cruci de aluminiu și au degradat alte 5, iar în

noaptea de 18 decembrie 1998, inculpatul Ț.V.M. împreună cu coinculpatul G.I.D.

(condamnat în cauză), au tăiat fără drept și au sustras 6 arbori aparținând

Ocolului Silvic Balș.

De asemenea, în 6 ianuarie 1999,

inculpatul Ț.V.M. a pătruns fără drept în curtea părții vătămate C.O. și a

sustras o găină.

Tribunalul Olt, admițând apelul

declarat de procuror, printre altele, a descontopit pedeapsa rezultantă de 4

ani închisoare, aplicată inculpatului Ț.T. prin decizia penală nr. 484 din 16

iunie 1999 a Tribunalului Olt în pedepsele componente, respectiv două pedepse

de câte 3 ani închisoare și o pedeapsă de un an închisoare, ultima aplicată

prin sentința penală nr. 78 din 3 martie 1998 a Judecătoriei Balș.

De asemenea, a dispus descontopirea

pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, aplicată în cauză aceluiași inculpat,

în pedepsele de 3 ani, un an și respectiv, un an închisoare, ultima stabilită

prin sentința penală nr. 78 din 3 martie 1998 a Judecătoriei Balș.

În temeiul art. 39 și art. 34 lit.

b) C. pen., a dispus contopirea celor două pedepse de câte 3 ani închisoare,

aplicate prin decizia penală nr. 484 din 16 iunie 1999 a Tribunalului Olt, cu

pedepsele aplicate în cauză, respectiv 3 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) și g) C. pen. și un an închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 319 alin. (1) din același cod, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a

adăugat un spor de un an, în total inculpatul urmând să execute 4 ani

închisoare.

Totodată, a menținut dispozițiile

art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării

pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 78 din 3 martie

1998 a Judecătoriei Balș, urmând să o execute alături de pedeapsa stabilită în

cauză, în final 5 ani închisoare.

În temeiul art. 88 C. pen., a scăzut

perioadele executate de acest inculpat de la 23 iulie la 23 decembrie 1998 și

de la 15 septembrie 1998 la 15 ianuarie 2002, când inculpatul a fost liberat

condiționat.

Cu privire la inculpatul Ț.V.M. a

dispus, înlăturând dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată în cauză, în

pedepsele componente.

De asemenea, au fost înlăturate

dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. și contopirile succesive ale unora dintre

aceste pedepse cu restul neexecutat de 281 zile din pedeapsa de 2 ani și o lună

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 21 din 12 februarie 1997 a

Tribunalului Militar Teritorial București și a făcut aplicarea art. 37 lit. b)

din același cod.

Totodată, au fost contopite

pedepsele aplicate în cauză cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 101 din 17 aprilie 2001 a Judecătoriei Balș, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

Din această pedeapsă, a fost scăzută

perioada executată începând cu 30 ianuarie 2001.

Curtea de Apel Craiova, a respins

recursul declarat de inculpatul Ț.T.

Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului

în anulare și casarea hotărârilor pronunțate considerând că acestea au fost

pronunțate cu încălcarea legii.

Criticile formulate se referă la

greșita deducere a perioadei executate din durata pedepsei închisorii aplicată

inculpatului Ț.T., greșita reținere a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen.,

față de inculpatul Ț.V.M. și greșita stabilire a restului de pedeapsă rămas

neexecutat de acest inculpat.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 88 alin. (1) C. pen.,

timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei

închisorii pronunțate.

Or, din dosarul penal nr. 1559/1998

al Judecătoriei Balș, rezultă că inculpatul Ț.T. a fost condamnat prin decizia

penală nr. 484 din 16 iunie 1999 a Tribunalului Olt, definitivă prin decizia

penală nr. 13 din 17 ianuarie 2000 a Curții de Apel Craiova, la câte 3 ani

închisoare, pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (4), art. 209 lit.

g) și i) și art. 208, art. 209 lit. g) și i) C. pen., ambele cu aplicarea art.

37 lit. a) din același cod, fiind reținut la 23 iulie 1998 și arestat preventiv

la 24 iulie 1998.

Întrucât prin sentința penală nr.

421 din 8 decembrie 1998 a Judecătoriei Balș, pronunțată în dosarul menționat,

s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Ț.T., conform

mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 727 din 4 februarie 2000,

rezultă că acesta a fost pus practic în libertate la 23 decembrie 1998.

În baza acestui mandat de executare

a pedepsei închisorii, emis la 4 februarie 2000 de către Judecătoria Balș,

inculpatul a fost rearestat în aceeași cauză la 15 martie 2000 și liberat

condiționat prin sentința penală nr. 44 din 18 ianuarie 2002 a Judecătoriei

Craiova adresa nr. 47065 din 4 decembrie 2002 a D.G.P. – Penitenciarul de

Maximă Siguranță Craiova).

De asemenea, potrivit aceleiași

adrese, rezultă că inculpatul a fost efectiv pus în libertate la 23 ianuarie

2002.

Așa cum reiese și din actele

anexate, inculpatul Ț.T. a fost arestat pentru faptele săvârșite anterior în

perioadele 23 iulie – 23 decembrie 1998 și 15 martie 2000 – 23 ianuarie 2002.

Ca atare, în prezenta cauză, în mod

nejustificat instanța de apel, aplicându-i inculpatului pedeapsa finală de 5

ani închisoare, pentru infracțiunile deduse judecății, a scăzut perioadele de

la 23 iulie la 23 decembrie 1998 și de la 15 septembrie 1998 (în loc de 15

martie 2000) la 15 ianuarie 2002, rezultând o perioadă de un an și 6 luni

închisoare pe care inculpatul nu a executat-o, respectiv de la 15 septembrie

1998 la 14 martie 2000.

În consecință, procedând în acest

mod a dispus ca inculpatul Ț.T. să execute o pedeapsă mai mică cu un an și 6

luni închisoare, respectiv, 3 ani și 6 luni în loc de 5 ani închisoare.

În consecință, admițând acest motiv

al recursului în anulare, Curtea urmează să deducă din pedeapsa rezultantă de 5

ani închisoare, aplicată inculpatului Ț.T. prin sentința penală nr. 248 din 18

septembrie 2001 a Judecătoriei Balș astfel cum a fost modificată prin decizia

penală nr. 299 din 14 mai 2002 a Tribunalului Olt, perioada executată de la 23

iulie 1998 până la 23 decembrie 1998 și de la 15 martie 2000 la 23 ianuarie

2002.

Cu privire la cel de-al doilea motiv

de recurs în anulare invocat, Curtea reține că și acesta este întemeiat.

Deși dispozițiile codului penal

referitoare la recidivă nu constituie o problemă de încadrare juridică,

reținerea greșită a prevederilor art. 37 C. pen., constituie în mod evident o

aplicare greșită a legii care poate fi îndreptată pe calea recursului în

anulare.

Potrivit art. 37 alin. (1) lit. a)

C. pen., există recidivă post-condamnatorie când, după rămânerea definitivă a

unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel

condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea

executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar

pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare

de un an.

În speță, din dosarul nr. 535/1996

al Tribunalului Militar Teritorial București, rezultă că anterior, prin

sentința penală nr. 21 din 12 februarie 1997, definitivă prin neapelare,

inculpatul Ț.V.M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și o lună

închisoare, pentru infracțiunile de evadare și dezertare, prevăzute de art. 269

alin. (2) și art. 332 alin. (1), ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

De asemenea, inculpatul a fost

arestat în această cauză de la 18 aprilie la 3 mai 1996, de la 12 iulie la 13

octombrie 1996, de la 25 octombrie 1996 la 27 octombrie 1997, fiind liberat

condiționat prin sentința penală nr. 1619 din 22 octombrie 1997 a Judecătoriei

Aiud.

Conform adresei nr. 328/III/5 din 17

martie 2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud, inculpatul a fost pus

efectiv în libertate la 27 octombrie 1997.

În raport de aceste date rezultă că

inculpatul Ț.V.M. a executat din pedeapsa anterioară aplicată prin sentința

penală nr. 21 din 12 februarie 1997 a Tribunalului Militar Teritorial

București, un an, 2 luni și 21 zile închisoare rămânând un rest neexecutat de

10 luni și 9 zile închisoare.

În prezenta cauză, inculpatul a

comis infracțiunile de furt calificat și profanare de morminte la 7 iulie 1998,

adică în intervalul de timp de la liberare (27 octombrie 1997) și până la

împlinirea duratei pedepsei anterioare (4 septembrie 1998) așa încât, în speță,

erau incidente dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen.

Totodată, trebuia să se constate că

restul rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și o lună închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 21 din 12 februarie 1997 a Tribunalului Militar

Teritorial București este de 10 luni și 9 zile închisoare și să se dispună

revocarea și contopirea acestuia cu pedepsele aplicate în prezenta cauză pentru

infracțiunile prevăzute de art. 208, art. 209 lit. a) și g) și art. 319 alin.

(1) C. pen.

Așa fiind, Curtea urmează ca,

admițând și acest motiv de recurs în anulare, să înlăture prevederile art. 37

lit. b) C. pen., referitoare la inculpatul Ț.V.M. din sentința penală nr. 248

din 18 septembrie 2001 a Judecătoriei Balș.

Pedepsele de 3 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1) – art. 209 lit. a) și g) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen. și de un an

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de profanare de morminte, prevăzută

de art. 319 alin. (1) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., aplicate inculpatul

Ț.V.M., prin sentința penală nr. 248 din 18 septembrie 2001 a Judecătoriei Balș

se vor menține.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., pedepsele arătate mai sus vor fi contopite, inculpatul urmând

să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen.,

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare se va contopi cu restul rămas

neexecutat de 10 luni și 9 zile din pedeapsa de 2 ani și o lună închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 21 din 12 februarie 1997 a Tribunalului Militar

București, urmând ca inculpatul să execute 3 ani închisoare.

În baza art. 39 C. pen., raportat la

art. 34 C. pen., pedepsele arătate mai sus se contopesc cu pedepsele de un an

închisoare, 2 ani închisoare și 3 ani închisoare, pentru infracțiunea silvică,

prevăzută de art. 98 alin. (1) și (4) din Legea nr. 26/1996, infracțiunea de

violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de

furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a) și g) C. pen., toate

cu art. 37 lit. b) C. pen., aplicate prin sentința penală nr. 248 din 18

septembrie 2001 a Judecătoriei Balș cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare,

pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit.

a), g) și i) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., aplicată prin sentința penală

nr. 101 din 17 aprilie 2001 a Judecătoriei Balș, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 1042 din 1 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, inculpatul

urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

Din această pedeapsă se va deduce

perioada executată de la 30 ianuarie 2001 până la punerea efectivă în libertate

a inculpatului.

Celelalte dispoziții vor fi

menținute.

Pentru aceste considerente, recursul

în anulare urmează a fi admis, deciziile atacate, precum și sentința penală nr.

248 din 18 septembrie 2001 a Judecătoriei Balș urmând a fi casate pentru

motivele arătate mai sus, dispunându-se potrivit considerentelor.

Onorariile apărătorului din oficiu

se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 414

1

C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 248 din 18 septembrie 2001 a

Judecătoriei Balș, deciziei penale nr. 299 din 14 mai 2002 a Tribunalului Olt

și deciziei penale nr. 1175 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova,

privind pe inculpații Ț.T. și Ț.V.M.

Casează deciziile atacate și

sentința penală nr. 248 din 18 septembrie 2001 a Judecătoriei Balș în ceea ce

privește pe inculpații:

- Ț.T., cu privire la greșita

deducere a perioadei executate;

- Ț.V.M., cu privire la greșita

reținere a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. și la stabilirea restului de

pedeapsă rămas neexecutat.

Deduce din pedeapsa rezultantă de 5

ani închisoare, aplicată inculpatului Ț.T. prin sentința penală nr. 248 din 18

septembrie 2001 a Judecătoriei Balș astfel cum a fost modificată prin decizia

penală nr. 299 din 14 mai 2002 a Tribunalului Olt, perioada executată de la 23

iulie 1998 până la 23 decembrie 1998 și de la 15 martie 2000 la 23 ianuarie

2002.

Înlătură din dispozitivul sentinței

penale nr. 248 din 18 septembrie 2001 a Judecătoriei Balș prevederile art. 37

lit. b) C. pen., referitoare la inculpatul Ț.V.M.

Menține pedepsele aplicate

inculpatului Ț.V.M., prin sentința penală nr. 248 din 18 septembrie 2001 a

Judecătoriei Balș, de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a) și g) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și de un an închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de profanare de morminte, prevăzută de art. 319 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele de mai sus și dispune ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen.,

contopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu restul rămas neexecutat

de 10 luni și 9 zile din pedeapsa de 2 ani și o lună închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 21 din 12 februarie 1997 a Tribunalului Militar Teritorial

București și dispune executarea pedepsei de 3 ani închisoare.

În baza art. 39 C. pen., raportat la

art. 34 C. pen., contopește pedepsele de mai sus cu pedeapsa de un an

închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 101 din 17 aprilie 2001 a Judecătoriei Balș,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni

închisoare.

Deduce din pedeapsa de 3 ani și 6

luni închisoare, perioada executată începând cu data de 30 ianuarie 2001 până

la data punerii efective în libertate.

Menține celelalte dispoziții.

Onorariile cuvenite apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, vor fi avansate din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 decembrie 2004.