ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2429/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2429/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 1997)
Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 402 din 23 iunie 2003 a Judecătoriei Călărași, inculpatul P.I. a fost condamnat la: - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta din 7 aprilie 1997). A descontopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 161/1998 a Judecătoriei Slobozia în pedepsele de câte 3 ani închisoare, aplicate prin sentințele nr. 295 din 20 mai 1997 și nr. 487 din 19 august 1997 ale Judecătoriei Oltenița.
Totodată, a luat act că, în baza art. 83 C. pen., prin ambele sentințe penale s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 248 din 26 aprilie 1996. În baza art. 36, cu referire la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. În temeiul art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 248 din 26 aprilie 1996 a Judecătoriei Oltenița, care urmează a fi executată pe lângă pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, în final având de executat 3 ani și 6 luni închisoare.
Totodată, a constatat că pedeapsa a fost executată în perioada 19 iunie 1997 – 6 septembrie 1999, inculpatul fiind liberat condiționat, având un rest neexecutat de 466 zile închisoare. - două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru infracțiunile de violare de domiciliu și furt calificat, prevăzute de art. 192 alin. (2) și art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (11 iunie 1997). În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 39 C. pen., a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 ani închisoare, pe care a contopit-o cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 295 din 20 aprilie 1997 a Judecătoriei Oltenița, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.
Totodată, a constatat executată pedeapsa în perioada 19 iunie 1997 – 6 septembrie 1999, în baza mandatului emis conform sentinței penale nr. 161/1998 a Judecătoriei Slobozia. - două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru infracțiunile de violare de domiciliu și furt calificat, prevăzute de art. 192 alin. (2) și art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (13 noiembrie 1999). În baza art. 61 din același cod, a menținut liberarea condiționată privind restul de 466 de zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 161/1998 a Judecătoriei Slobozia, și la - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
(30 august 2002). Conform art. 61 C. pen., a menținut liberarea condiționată privind restul de 413 zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 100/2000 a Judecătoriei Oltenița. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. De asemenea, a luat act că inculpatul este arestat într-o altă cauză. S-a reținut că, în noaptea de 7 aprilie 1997, prin efracție, inculpatul a sustras de la o societate comercială și de la persoana vătămată B.A. bunuri în valoare de 2.000.000 lei. De asemenea, în nopțile de 11 iunie 1997 și 13 noiembrie 1999, inculpatul a pătruns, fără drept, în locuințele părților vătămate P.I.
și M.G., de unde a sustras bunuri în valoare de 5.500.000 lei. În fine, la 30 august 2002, inculpatul a sustras de la o societate comercială bunuri în valoare de 11.720.000 lei. Prin decizia penală nr. 293/ A din 19 septembrie 2003, Tribunalul Călărași a admis apelul declarat de inculpat și, rejudecând cauza, l-a condamnat la 6 pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
(fapta din noaptea de 7 aprilie 1997), art. 192 alin. (2) și art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g), ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) (câte două fapte săvârșite în nopțile de 11 iunie 1997 și 19 noiembrie 1999), și art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) (fapta din 30 august 2002). Totodată, a descontopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 161/1998 a Judecătoriei Slobozia în pedepsele de câte 3 ani închisoare, aplicate prin sentințele nr. 295/1997 și nr. 287/1997 ale Judecătoriei Oltenița și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 248/1996 a aceleiași judecătorii, ca efect al aplicării art. 83 C. pen.
A constatat că cele 6 fapte deduse judecății în prezenta cauză sunt în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen., cu faptele pentru care s-au pronunțat condamnările anterioare după cum urmează: - fapta din noaptea de 7 aprilie 1997, în concurs cu faptele pentru care s-au pronunțat condamnările prin sentințele penale nr. 295/1997, nr. 487/1997 și nr. 100/2000 ale Judecătoriei Oltenița; - faptele din noaptea de 11 iunie 1997, în concurs real cu faptele pentru care s-au pronunțat condamnările prin sentințele penale nr. 487/1997 și nr. 100/2000 ale Judecătoriei Oltenița; - faptele din noaptea de 19 noiembrie 1999, în concurs cu fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea prin sentința penală nr. 100/2000 a Judecătoriei Oltenița.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de 416 de zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 100/2000 a Judecătoriei Oltenița, pe care, conform art. 39 alin. (2) din C. pen., a contopit-o cu pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată în cauză, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din același cod. În temeiul art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 248/1996 a Judecătoriei Oltenița, pedeapsa urmând să fie executată alături de cea stabilită în cauză, în total 3 ani și 6 luni închisoare.
Conform art. 36 alin. (1) C. pen., a dispus contopirea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicate prin sentințele penale nr. 295/1997 și nr. 487/1997 ale Judecătoriei Oltenița și, în temeiul art. 39 alin. (2), cu restul neexecutat de 413 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 100/2000 a aceleiași judecătorii, urmând să execute, în final, 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 36 alin. (2) C. pen., a scăzut din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 18 iunie 1997 la 6 septembrie 1999 și a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză. Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, iar Curtea de Apel București, prin decizia nr. 2934 din 18 decembrie 2004, a admis recursul declarat de procuror, a casat decizia și a înlăturat aplicarea art. 83 C. pen., pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute 3 ani închisoare.
Totodată, a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. Împotriva hotărârilor, în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza I și 7 1 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare pentru că prin modul de stabilire a pedepsei s-au pronunțat hotărâri contrare legii și instanțele au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Recursul în anulare este întemeiat. În cauză, din fișa de cazier judiciar, adresa nr. 135/1996 din 8 septembrie 2003 a Judecătoriei Oltenița și copiile hotărârilor judecătorești rezultă că inculpatul P.I. a fost condamnat anterior, astfel:
Prin sentința penală nr. 248 din 26 aprilie 1996 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin neapelare la 8 mai 1996, la 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a) și c) și g), cu aplicarea art. 99 C. pen. (fapta săvârșită la 19 octombrie 1995).
De asemenea, prin sentința penală nr. 295 din 20 mai 1997 a aceleiași judecătorii, definitivă prin neapelare la 9 iunie 1997, la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. e) și g) C. pen. (fapta săvârșită la 23 noiembrie 1996). În temeiul art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 248 din 26 aprilie 1996 a Judecătoriei Oltenița, și a dispus să fie executată alături de pedeapsa aplicată, deci, în total, 3 ani și 6 luni închisoare.
Prin sentința penală nr. 487 din 19 august 1997 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin neapelare la 23 septembrie 1997, la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. g) și i) (faptă săvârșită la 5 decembrie 1996) și, în baza art. 83 din același cod, a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 248 din 26 aprilie 1996 a aceleiași judecătorii, urmând să execute, în final, 3 ani și 6 luni închisoare. Totodată, a menținut măsura arestării preventive și a scăzut perioada executată de la 18 iunie 1997.
Prin sentința penală nr. 161 din 26 ianuarie 1998 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin decizia penală nr. 421/ A din 24 iunie 1998 a Tribunalului Ialomița, s-a dispus contopirea celor două pedepse de câte 3 ani închisoare, aplicate prin sentințele penale nr. 295 din 20 mai 1997 și nr. 487 din 19 august 1997 ale Judecătoriei Oltenița, urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 248 din 26 aprilie 1996 a aceleiași judecătorii și executarea ei alături de pedeapsa de 3 ani închisoare, în total, 3 ani și 6 luni închisoare. A menținut măsura arestării preventive și a scăzut perioada executată de la 18 iunie 1997. Din executarea acestei pedepse a fost liberat condiționat la 6 septembrie 1999, având un rest neexecutat de 466 zile închisoare.
Prin sentința penală nr. 100 din 20 martie 2000 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin neapelare la 14 aprilie 2000, la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă săvârșită la 14 septembrie 1999). A menținut liberarea condiționată pentru restul neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 161 din 26 ianuarie 1998 a Judecătoriei Slobozia. Totodată, a menținut măsura arestării preventive și a dedus perioada executată de la 15 septembrie 1999. Din executarea acestei pedepse inculpatul a fost liberat condiționat la 4 iunie 2002, având un rest neexecutat de 413 zile închisoare. Din această situație a antecedentelor penale rezultă că faptele deduse în prezent judecății sunt fie concurente, fie în stare de recidivă în raport de condamnările anterioare, după cum urmează: Fapta săvârșită, în noaptea de 7 aprilie 1997, este concurentă cu cele pentru care a fost condamnat prin sentințele penale nr. 295 din 20 mai 1997 și nr. 487 din 19 august 1997 ale Judecătoriei Oltenița, comise la 9 iunie 1997 și 5 decembrie 1996. Faptele săvârșite, în noaptea de 11 iunie 1997, sunt concurente cu cea comisă la 5 decembrie 1996 și pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 487 din 19 august 1997. De asemenea, faptele săvârșite, în noaptea de 19 noiembrie 1999, sunt concurente cu cea săvârșită la 14 septembrie 1999 și pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 100 din 20 martie 2000 a Judecătoriei Oltenița și în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de faptele din 9 iunie 1997 și 5 decembrie 1996 sancționate prin sentințele nr. 295 din 20 mai 1997 și nr. 487 din 19 august 1997 ale Judecătoriei Oltenița. În practica instanțelor s-a decis constant, că prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru unele dintre infracțiunile concurente, sfera concursului se închide; tot ce precede alcătuiește concurs, iar tot ce urmează constituie recidivă postcondamnatorie. Acesta este motivul pentru care infracțiunile comise în stare de recidivă postcondamnatorie nu pot fi considerate în concurs cu infracțiuni săvârșite înainte ca hotărârea de condamnare să fi rămas definitivă. În raport de acestea, în cauză ,se impune constatarea că sfera concursului de infracțiuni s-a închis prin rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 100 din 20 martie 2000 a Judecătoriei Oltenița, prin neapelare la 14 aprilie 2000. Fapta săvârșită la 30 august 2002 este comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, în perioada liberării condiționate din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 100 din 20 martie 2000 a Judecătoriei Oltenița. În consecință în cauză, trebuia ca instanțele să descontopească pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, stabilită în cererea de contopire, prin sentința penală nr. 161 din 26 ianuarie 1998 a Judecătoriei Slobozia în pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 295 din 20 mai 1997 și 487 din 11 august 1998 și nr. 248 din 26 aprilie 1996 ale Judecătoriei Oltenița. De asemenea, să constate că faptele din nopțile de 7 aprilie și 11 iunie 1997 sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin sentințele penale nr. 295 din 20 mai 1997 și nr. 487 din 11 august 1997 ale Judecătoriei Oltenița, să contopească cele trei pedepse de câte 3 ani închisoare cu cele două pedepse de câte 3 ani închisoare, aplicate prin sentințele sus-menționate și să dispună să execute 3 ani închisoare. Întrucât aceste fapte au fost comise în termenul de încercare a suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 248 din 26 aprilie 1996 trebuia să revoce suspendarea condiționată a acestei pedepse, urmând să execute 3 ani și 6 luni închisoare. Totodată, să constate că această pedeapsă a fost executată în perioada 18 iunie 1997 – 6 septembrie 1999. De asemenea, trebuia să se contopească cele două pedepse la câte 3 ani închisoare, aplicate pentru faptele din 13 noiembrie 1999, cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 199 din 20 martie 2000, să dispună executarea pedepsei rezultante de 3 ani, să mențină liberarea condiționată privind restul de 466 zile închisoare și să constate că pedeapsa a fost executată în perioada 15 septembrie 1999 – 4 iunie 2002. În fine, trebuia să constate că inculpatul urmează să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru fapta din 30 august 2002, comisă în stare de recidivă față de condamnările anterioare. Neprocedând în acest fel, instanța de apel a dedus conform art. 36 alin. (2) C. pen., din pedeapsa rezultantă de 3 ani, 2 ani și 2 luni, perioada executată de la 18 iunie 1997 la 6 septembrie 1999 cu toate că în cauză, prin reținerea stării de recidivă postcondamnatorie erau incidente dispozițiile art. 39 alin. (2) C. pen. În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție urmează să admită recursul în anulare și în temeiul art. 414 1 cu referire la art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., hotărârile să fie casate, iar în rejudecare să se stabilească pedeapsa rezultantă de 3 ani, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 402 din 23 iunie 2003 a Judecătoriei Călărași, deciziei penale nr. 293 din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Călărași și deciziei penale nr. 2934 din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul P.I. Casează hotărârile atacate cu privire la modul de stabilire a pedepselor. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 161 din 26 ianuarie 1998 a Judecătoriei Slobozia în pedepsele de 3 ani închisoare, pronunțată prin sentința penală nr. 295 din 20 mai 1997 a Judecătoriei Oltenița, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) – g) C. pen.
și 3 ani închisoare, pronunțată prin sentința penală nr. 487 din 19 august 1997 a Judecătoriei Oltenița. Constată că infracțiunea de furt săvârșită la 7 aprilie 1997 și infracțiunile de furt și violare de domiciliu săvârșite, la 11 iunie 1997 pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepse de câte 3 ani închisoare sunt concurente cu cele pentru care s-a dispus contopirea prin sentința penală nr. 161/1998 a Judecătoriei Slobozia și dispune contopirea lor. În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 248/1996 a Judecătoriei Slobozia și dispune executarea ei alături de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Constată că pedeapsa astfel stabilită a fost executată în perioada 18 iunie 1997 – 6 septembrie 1999. Contopește pedepsele de câte 3 ani închisoare, aplicate pentru infracțiunile de furt și violare de domiciliu comise în noaptea de 19 noiembrie 1999 cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 100 din 20 martie 2000 a Judecătoriei Oltenița, pentru infracțiunea de furt comisă în noaptea de 14 septembrie 1999 și dispune executarea unei singure pedepse de 3 ani închisoare. Constată că inculpatul a executat această pedeapsă în perioada 15 septembrie 1999 – 4 iunie 2002. Dispune ca inculpatul P.I. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, săvârșită la 30 august 2002. Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2005.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.