ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2429/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2429/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 1997)

Asupra recursului în anulare

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 402

din 23 iunie 2003 a Judecătoriei Călărași, inculpatul P.I. a fost condamnat la:

- 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209

alin. (1) lit. g), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta din 7 aprilie

1997).

A descontopit pedeapsa de 3

ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 161/1998 a

Judecătoriei Slobozia în pedepsele de câte 3 ani închisoare, aplicate prin

sentințele nr. 295 din 20 mai 1997 și nr. 487 din 19 august 1997 ale

Judecătoriei Oltenița.

Totodată, a luat act că, în

baza art. 83 C. pen., prin ambele sentințe penale s-a dispus revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 248 din 26 aprilie 1996.

În baza art. 36, cu referire

la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 83 C. pen.,

a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 248 din 26 aprilie 1996 a

Judecătoriei Oltenița, care urmează a fi executată pe lângă pedeapsa cea mai

grea, de 3 ani închisoare, în final având de executat 3 ani și 6 luni

închisoare. Totodată, a constatat că pedeapsa a fost executată în perioada 19

iunie 1997 – 6 septembrie 1999, inculpatul fiind liberat condiționat, având un

rest neexecutat de 466 zile închisoare.

- două pedepse de câte 3 ani

închisoare, pentru infracțiunile de violare de domiciliu și furt calificat,

prevăzute de art. 192 alin. (2) și art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit.

g), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (11 iunie 1997).

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 39 C. pen., a dispus să execute pedeapsa cea mai grea,

respectiv de 3 ani închisoare, pe care a contopit-o cu pedeapsa de 3 ani și 6

luni, aplicată prin sentința penală nr. 295 din 20 aprilie 1997 a Judecătoriei

Oltenița, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni

închisoare.

Totodată, a constatat

executată pedeapsa în perioada 19 iunie 1997 – 6 septembrie 1999, în baza

mandatului emis conform sentinței penale nr. 161/1998 a Judecătoriei Slobozia.

- două pedepse de câte 3 ani

închisoare, pentru infracțiunile de violare de domiciliu și furt calificat,

prevăzute de art. 192 alin. (2) și art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit.

g), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (13 noiembrie 1999).

În baza art. 61 din același

cod, a menținut liberarea condiționată privind restul de 466 de zile închisoare

neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 161/1998 a Judecătoriei Slobozia, și la

- 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin.

(1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (30 august 2002).

Conform art. 61 C. pen., a

menținut liberarea condiționată privind restul de 413 zile închisoare

neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 100/2000

a Judecătoriei Oltenița.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea, de 3 ani închisoare.

De asemenea, a luat act că

inculpatul este arestat într-o altă cauză.

S-a reținut că, în noaptea

de 7 aprilie 1997, prin efracție, inculpatul a sustras de la o societate

comercială și de la persoana vătămată B.A. bunuri în valoare de 2.000.000 lei.

De asemenea, în nopțile de

11 iunie 1997 și 13 noiembrie 1999, inculpatul a pătruns, fără drept, în

locuințele părților vătămate P.I. și M.G., de unde a sustras bunuri în valoare

de 5.500.000 lei.

În fine, la 30 august 2002,

inculpatul a sustras de la o societate comercială bunuri în valoare de

11.720.000 lei.

Prin decizia penală nr. 293/

A din 19 septembrie 2003, Tribunalul Călărași a admis apelul declarat de

inculpat și, rejudecând cauza, l-a condamnat la 6 pedepse de câte 3 ani

închisoare, pentru infracțiunile prevăzute de

art. 208 alin. (1), art. 209 alin.

(1) lit. g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta din noaptea de

7 aprilie 1997), art. 192 alin. (2) și art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1)

lit. g), ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) (câte două fapte săvârșite în

nopțile de 11 iunie 1997 și 19 noiembrie 1999), și art. 208 alin. (1), art. 209

alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) (fapta din 30 august 2002).

Totodată, a descontopit

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

161/1998 a Judecătoriei Slobozia în pedepsele de câte 3 ani închisoare,

aplicate prin sentințele nr. 295/1997 și nr. 287/1997 ale Judecătoriei Oltenița

și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 248/1996 a aceleiași

judecătorii, ca efect al aplicării art. 83 C. pen.

A constatat că cele 6 fapte

deduse judecății în prezenta cauză sunt în concurs real, conform art. 33 lit.

a) C. pen., cu faptele pentru care s-au pronunțat condamnările anterioare după

cum urmează:

- fapta din noaptea de 7

aprilie 1997, în concurs cu faptele pentru care s-au pronunțat condamnările prin

sentințele penale nr. 295/1997, nr. 487/1997 și nr. 100/2000 ale Judecătoriei

Oltenița;

- faptele din noaptea de 11

iunie 1997, în concurs real cu faptele pentru care s-au pronunțat condamnările

prin sentințele penale nr. 487/1997 și nr. 100/2000 ale Judecătoriei Oltenița;

- faptele din noaptea de 19

noiembrie 1999, în concurs cu fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea prin

sentința penală nr. 100/2000 a Judecătoriei Oltenița.

În baza art. 61 C. pen., a

revocat liberarea condiționată pentru restul de 416 de zile închisoare

neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

100/2000 a Judecătoriei Oltenița, pe care, conform art. 39 alin. (2) din C.

pen., a contopit-o cu pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată în cauză,

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din același cod.

În temeiul art. 83 C. pen.,

a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 248/1996 a Judecătoriei Oltenița,

pedeapsa urmând să fie executată alături de cea stabilită în cauză, în total 3

ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 36 alin. (1) C.

pen., a dispus contopirea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicate prin

sentințele penale nr. 295/1997 și nr. 487/1997 ale Judecătoriei Oltenița și, în

temeiul art. 39 alin. (2), cu restul neexecutat de 413 zile închisoare din

pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 100/2000 a aceleiași judecătorii,

urmând să execute, în final, 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (2) C.

pen., a scăzut din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 18 iunie 1997

la 6 septembrie 1999 și a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

Împotriva deciziei a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, iar Curtea de Apel

București, prin decizia nr. 2934 din 18 decembrie 2004, a admis recursul

declarat de procuror, a casat decizia și a înlăturat aplicarea art. 83 C. pen.,

pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să

execute 3 ani închisoare.

Totodată, a constatat că

inculpatul este arestat în altă cauză.

Împotriva hotărârilor, în

baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza I și 7

1

teza I C. proc. pen.,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare pentru că prin modul de stabilire a

pedepsei s-au pronunțat hotărâri contrare legii și instanțele au aplicat

pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Recursul în anulare este

întemeiat.

În cauză, din fișa de cazier

judiciar, adresa nr. 135/1996 din 8 septembrie 2003 a Judecătoriei Oltenița și

copiile hotărârilor judecătorești rezultă că inculpatul P.I. a fost condamnat

anterior, astfel:

248 din 26 aprilie 1996 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin neapelare la 8

mai 1996, la 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, pentru infracțiunea prevăzută de

art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a) și c) și g), cu aplicarea art. 99 C. pen.

(fapta săvârșită la 19 octombrie 1995).

sentința penală nr. 295 din 20 mai 1997 a aceleiași judecătorii, definitivă

prin neapelare la 9 iunie 1997, la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. e) și g) C. pen. (fapta

săvârșită la 23 noiembrie 1996).

În temeiul art. 83 C. pen.,

a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 248 din 26 aprilie 1996 a

Judecătoriei Oltenița, și a dispus să fie executată alături de pedeapsa

aplicată, deci, în total, 3 ani și 6 luni închisoare.

487 din 19 august 1997 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin neapelare la 23

septembrie 1997, la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208

alin. (1), art. 209 lit. g) și i) (faptă săvârșită la 5 decembrie 1996) și, în

baza art.

83

din același cod, a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 6

luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 248 din 26 aprilie 1996 a

aceleiași judecătorii, urmând să execute, în final, 3 ani și 6 luni închisoare.

Totodată, a menținut măsura

arestării preventive și a scăzut perioada executată de la 18 iunie 1997.

161 din 26 ianuarie 1998 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin decizia

penală nr. 421/ A din 24 iunie 1998 a Tribunalului Ialomița, s-a dispus

contopirea celor două pedepse de câte 3 ani închisoare, aplicate prin

sentințele penale nr. 295 din 20 mai 1997 și nr. 487 din 19 august 1997 ale

Judecătoriei Oltenița, urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.

83 C. pen., a dispus

revocarea pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 248

din 26 aprilie 1996 a aceleiași judecătorii și executarea ei alături de

pedeapsa de 3 ani închisoare, în total, 3 ani și 6 luni închisoare.

A menținut măsura arestării

preventive și a scăzut perioada executată de la 18 iunie 1997. Din executarea

acestei pedepse a fost liberat condiționat la 6 septembrie 1999, având un rest

neexecutat de 466 zile închisoare.

100 din 20 martie 2000 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin neapelare la 14

aprilie 2000, la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208

alin. (1), art. 209 lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

(faptă săvârșită la 14 septembrie 1999).

A menținut liberarea

condiționată pentru restul neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 161 din 26 ianuarie 1998 a

Judecătoriei Slobozia.

Totodată, a menținut măsura

arestării preventive și a dedus perioada executată de la 15 septembrie 1999.

Din executarea acestei

pedepse inculpatul a fost liberat condiționat la 4 iunie 2002, având un rest neexecutat

de 413 zile închisoare.

Din această situație a

antecedentelor penale rezultă că faptele deduse în prezent judecății sunt fie

concurente, fie în stare de recidivă în raport de condamnările anterioare, după

cum urmează:

Fapta săvârșită, în noaptea

de 7 aprilie 1997, este concurentă cu cele pentru care a fost condamnat prin

sentințele penale nr. 295 din 20 mai 1997 și nr. 487 din 19 august 1997 ale

Judecătoriei Oltenița, comise la 9 iunie 1997 și 5 decembrie 1996.

Faptele săvârșite, în

noaptea de 11 iunie 1997, sunt concurente cu cea comisă la 5 decembrie 1996 și

pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 487 din 19 august 1997.

De asemenea, faptele

săvârșite, în noaptea de 19 noiembrie 1999, sunt concurente cu cea săvârșită la

14 septembrie 1999 și pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 100

din 20 martie 2000 a Judecătoriei Oltenița și în stare de recidivă

postcondamnatorie în raport de faptele din 9 iunie 1997 și 5 decembrie 1996

sancționate prin sentințele nr. 295 din 20 mai 1997 și nr. 487 din 19 august

1997 ale Judecătoriei Oltenița.

În practica instanțelor s-a

decis constant, că prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru

unele dintre infracțiunile concurente, sfera concursului se închide; tot ce

precede alcătuiește concurs, iar tot ce urmează constituie recidivă

postcondamnatorie.

Acesta este motivul pentru

care infracțiunile comise în stare de recidivă postcondamnatorie nu pot fi

considerate în concurs cu infracțiuni săvârșite înainte ca hotărârea de condamnare

să fi rămas definitivă.

În raport de acestea, în

cauză ,se impune constatarea că sfera concursului de infracțiuni s-a închis

prin rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 100 din 20 martie 2000 a

Judecătoriei Oltenița, prin neapelare la 14 aprilie 2000.

Fapta săvârșită la 30 august

2002 este comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, în perioada liberării

condiționate din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 100 din 20 martie

2000 a Judecătoriei Oltenița.

În consecință în cauză,

trebuia ca instanțele să descontopească pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni

închisoare, stabilită în cererea de contopire, prin sentința penală nr. 161 din

26 ianuarie 1998 a Judecătoriei Slobozia în pedepsele aplicate prin sentințele

penale nr. 295 din 20 mai 1997 și 487 din 11 august 1998 și nr. 248 din 26

aprilie 1996 ale Judecătoriei Oltenița.

De asemenea, să constate că

faptele din nopțile de 7 aprilie și 11 iunie 1997 sunt concurente cu cele

pentru care a fost condamnat prin sentințele penale nr. 295 din 20 mai 1997 și

nr. 487 din 11 august 1997 ale Judecătoriei Oltenița, să contopească cele trei

pedepse de câte 3 ani închisoare cu cele două pedepse de câte 3 ani închisoare,

aplicate prin sentințele sus-menționate și să dispună să execute 3 ani

închisoare. Întrucât aceste fapte au fost comise în termenul de încercare a

suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni, aplicată prin sentința penală

nr. 248 din 26 aprilie 1996 trebuia să revoce suspendarea condiționată a

acestei pedepse, urmând să execute 3 ani și 6 luni închisoare.

Totodată, să constate că

această pedeapsă a fost executată în perioada 18 iunie 1997 – 6 septembrie

1999.

De asemenea, trebuia să se

contopească cele două pedepse la câte 3 ani închisoare, aplicate pentru faptele

din 13 noiembrie 1999, cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința

penală nr. 199 din 20 martie 2000, să dispună executarea pedepsei rezultante de

3 ani, să mențină liberarea condiționată privind restul de 466 zile închisoare

și să constate că pedeapsa a fost executată în perioada 15 septembrie 1999 – 4

iunie 2002.

În fine, trebuia să constate

că inculpatul urmează să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru

fapta din 30 august 2002, comisă în stare de recidivă față de condamnările

anterioare.

Neprocedând în acest fel,

instanța de apel a dedus conform art. 36 alin. (2) C. pen., din pedeapsa

rezultantă de 3 ani, 2 ani și 2 luni, perioada executată de la 18 iunie 1997 la

6 septembrie 1999 cu toate că în cauză, prin reținerea stării de recidivă

postcondamnatorie erau incidente dispozițiile art. 39 alin. (2) C. pen.

În consecință, secția penală

a Înaltei Curți de Casație și Justiție urmează să admită recursul în anulare și

în temeiul art. 414

1

cu referire la art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen., hotărârile să fie casate, iar în rejudecare să se

stabilească pedeapsa rezultantă de 3 ani, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 402 din 23

iunie 2003 a Judecătoriei Călărași, deciziei penale nr. 293 din 19 septembrie

2003 a Tribunalului Călărași și deciziei penale nr. 2934 din 18 decembrie 2003

a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul P.I.

Casează hotărârile atacate

cu privire la modul de stabilire a pedepselor.

Descontopește pedeapsa

rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 161

din 26 ianuarie 1998 a Judecătoriei Slobozia în pedepsele de 3 ani închisoare,

pronunțată prin sentința penală nr. 295 din 20 mai 1997 a Judecătoriei

Oltenița, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art.

209 alin. (1) lit. e) – g) C. pen. și 3 ani închisoare, pronunțată prin

sentința penală nr. 487 din 19 august 1997 a Judecătoriei Oltenița.

Constată că infracțiunea de

furt săvârșită la 7 aprilie 1997 și infracțiunile de furt și violare de

domiciliu săvârșite, la 11 iunie 1997 pentru care inculpatul a fost condamnat

la pedepse de câte 3 ani închisoare sunt concurente cu cele pentru care s-a

dispus contopirea prin sentința penală nr. 161/1998 a Judecătoriei Slobozia și

dispune contopirea lor.

În baza art. 83 C. pen.,

revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 248/1996 a Judecătoriei Slobozia și dispune

executarea ei alături de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

Constată că pedeapsa astfel

stabilită a fost executată în perioada 18 iunie 1997 – 6 septembrie 1999.

Contopește pedepsele de câte

3 ani închisoare, aplicate pentru infracțiunile de furt și violare de domiciliu

comise în noaptea de 19 noiembrie 1999 cu pedeapsa de 3 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 100 din 20 martie 2000 a Judecătoriei

Oltenița, pentru infracțiunea de furt comisă în noaptea de 14 septembrie 1999

și dispune executarea unei singure pedepse de 3 ani închisoare.

Constată că inculpatul a

executat această pedeapsă în perioada 15 septembrie 1999 – 4 iunie 2002.

Dispune ca inculpatul P.I.

să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de furt

calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, săvârșită la 30 august 2002.

Onorariul de avocat, în sumă

de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 aprilie 2005.