ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2934/2004

Asupra recursului penal de față:

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin încheierea din 14 mai 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 3822/2004, s-a constatat

în baza art. 300

1

C. proc. pen., combinat cu art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., legală și temeinică măsura arestării preventive

a inculpatului N.M., măsură pe care a menținut-o.

În termen legal, împotriva soluției

de mai sus, a declarat recurs inculpatul.

Prin motivele scrise, recurentul

inculpat a susținut că este nevinovat, iar leziunile traumatice nu au pus în

pericol viața părții vătămate.

Examinând încheierea atacată, în

raport de critica formulată, dar și de dispozițiile procesuale care

reglementează măsura arestării preventive, se constată că recursul este

nefondat, pentru cele ce urmează.

În cauză, în mod legal, s-a dispus

arestarea preventivă a inculpatului prin încheierea din 25 februarie 2004 a

Tribunalului Prahova, fiind respectate dispozițiile art. 136, art. 146, art.

148 alin. (1) lit. h) și art. 149

1

C. proc. pen.

Condițiile prevăzute de lege au fost

respectate, atâta timp cât, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat,

în primă instanță, pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.,

infracțiune sancționată de legiuitor cu o pedeapsă de la 15 ani la 25 ani

închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru

ordinea publică nu numai pentru că acesta a fost condamnat în primă instanță,

pentru o infracțiune de viol, dar și pentru faptul că, în antecedentele sale

figurează condamnări pentru fapte de aceiași natură.

Fiind respectate, în consecință, și

prevederile art. 160

b

C. proc. pen., în mod corect, instanța de fond

a dispus prin încheiere motivată arestarea inculpatului și în același timp, a

respectat și dispozițiile art. 300

1

C. proc. pen.

Instanța de apel, verificând

regularitatea luării măsurii arestării preventive, a dispus în mod justificat,

menținerea acesteia ca legală și temeinică.

Cum nu s-au constatat motive de

casare în ce privește legalitatea măsurii arestării preventive dispusă și

menținută în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.M. împotriva încheierii din data de 14 mai 2004

pronunțată în dosarul nr. 3822/2004 al Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 mai 2004.