ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2546/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Ploiești, prin sentința penală nr. 525 din 12 februarie 2004, a condamnat pe inculpatul S.P. zis P. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. A dedus durata reținerii și arestării preventive de la 8 februarie 2004 la zi, a menținut starea de arest și a prelungit-o până la 12 martie 2004. Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia nr. 280 din 1 aprilie 2004 a Tribunalului Prahova. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, cauza fiind înregistrată sub nr. 3371/2004 la Curtea de Apel Ploiești.

La 28 aprilie 2004 s-a procedat la verificarea din oficiu potrivit art. 300 1 C. proc. pen., a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive. Constatând că măsura arestării preventive este legală și temeinică prin încheierea de ședință din 28 aprilie 2004 având în vedere dispozițiile art. 160 b alin. (1), raportat la art. 300 1 alin. (3), Curtea a menținut starea de arest. Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul care a criticat-o ca netemeinică și nelegală și a cerut casarea și punerea în libertate. Recursul este nefondat. Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat pedepsită cu pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.

Inculpatul a fost condamnat în primă instanță la 4 ani închisoare, pedeapsă menținută și în apel, iar împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul. Instanța de recurs verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, la primirea dosarului a constatat că aceasta este legală și temeinică și că se impune menținerea ei dat fiind că temeiurile care au dus la luarea ei se mențin, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, a fost condamnat în primă instanță la 4 ani închisoare, iar inculpatul este recidivist. Așa fiind se constată că recursul declarat este nefondat și conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.P. împotriva încheierii de ședință din 28 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Ploiești în dosarul nr. 3371/2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2004.