ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2546/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Ploiești, prin sentința

penală nr. 525 din 12 februarie 2004, a condamnat pe inculpatul S.P. zis P. la

4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin.

(1), art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A dedus durata reținerii și

arestării preventive de la 8 februarie 2004 la zi, a menținut starea de arest

și a prelungit-o până la 12 martie 2004.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins prin decizia nr. 280 din 1 aprilie 2004 a Tribunalului Prahova.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul, cauza fiind înregistrată sub nr. 3371/2004 la

Curtea de Apel Ploiești. La 28 aprilie 2004 s-a procedat la verificarea din

oficiu potrivit art. 300

1

C. proc. pen., a legalității și

temeiniciei măsurii arestării preventive.

Constatând că măsura arestării

preventive este legală și temeinică prin încheierea de ședință din 28 aprilie

2004 având în vedere dispozițiile art. 160

b

alin. (1), raportat la

art. 300

1

alin. (3), Curtea a menținut starea de arest.

Împotriva încheierii a declarat

recurs inculpatul care a criticat-o ca netemeinică și nelegală și a cerut

casarea și punerea în libertate.

Recursul este nefondat.

Inculpatul a fost trimis în judecată

în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat pedepsită

cu pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.

Inculpatul a fost condamnat în primă

instanță la 4 ani închisoare, pedeapsă menținută și în apel, iar împotriva

deciziei a declarat recurs inculpatul.

Instanța de recurs verificând din

oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, la primirea

dosarului a constatat că aceasta este legală și temeinică și că se impune

menținerea ei dat fiind că temeiurile care au dus la luarea ei se mențin,

pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, a fost condamnat în primă

instanță la 4 ani închisoare, iar inculpatul este recidivist.

Așa fiind se constată că recursul

declarat este nefondat și conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a fi respins.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.P. împotriva încheierii de ședință din 28 aprilie 2004

pronunțată de Curtea de Ploiești în dosarul nr. 3371/2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 mai 2004.