ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2933/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 17 mai 2004 a

Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 3944/2004, s-a luat în

discuție din oficiu, temeinicia arestării preventive a inculpatului N.I.

S-a apreciat că, în conformitate cu

dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen., temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive subzistă și, în raport de faza procesuală

în care se află cauza, se impune privarea de libertate în continuare a

inculpatului, astfel că s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului.

Inculpatul a declarat recurs împotriva

acestei încheieri, pe care nu l-a motivat în scris.

Apărătorul recurentului a solicitat

admiterea recursului declarat, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Curtea, verificând actele și

lucrările dosarului, constată că prin sentința penală nr. 385 din 17 septembrie

2003 a Tribunalului Prahova inculpatul N.I. a fost condamnat la pedeapsa de 4

ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzute de

art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. a) C.

pen. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate

pentru pedeapsa anterioară de un an și 4 luni închisoare care a fost adăugată

la pedeapsa nou aplicată, astfel că pedeapsa finală este de 5 ani și 4 luni

închisoare.

Analizând recursul declarat, Curtea

consideră că acesta nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

C. proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai

târziu de 60 zile legalitatea și temeinicia arestării preventive.

În conformitate cu dispozițiile art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., dacă instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de

libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care justifică această

măsură dispune menținerea acesteia.

Cum în cauză temeiul arestării

preventive îl constituie dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen. și acesta

nu a dispărut, iar în cursul judecății s-a stabilit vinovăția inculpatului,

urmează a se constata, așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, că

menținerea arestării preventive se impune în continuare.

În consecință, în conformitate cu

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul

declarat ca fiind nefondat.

Potrivit art. 192 C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.I. împotriva încheierii din data de 17 mai 2004

pronunțată în dosarul nr. 3944/2004 al Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 mai 2004.