ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2933/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 17 mai 2004 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 3944/2004, s-a luat în discuție din oficiu, temeinicia arestării preventive a inculpatului N.I. S-a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și, în raport de faza procesuală în care se află cauza, se impune privarea de libertate în continuare a inculpatului, astfel că s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului. Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei încheieri, pe care nu l-a motivat în scris. Apărătorul recurentului a solicitat admiterea recursului declarat, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată că prin sentința penală nr. 385 din 17 septembrie 2003 a Tribunalului Prahova inculpatul N.I. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. a) C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa anterioară de un an și 4 luni închisoare care a fost adăugată la pedeapsa nou aplicată, astfel că pedeapsa finală este de 5 ani și 4 luni închisoare. Analizând recursul declarat, Curtea consideră că acesta nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 160 b C. proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile legalitatea și temeinicia arestării preventive.

În conformitate cu dispozițiile art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care justifică această măsură dispune menținerea acesteia. Cum în cauză temeiul arestării preventive îl constituie dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen. și acesta nu a dispărut, iar în cursul judecății s-a stabilit vinovăția inculpatului, urmează a se constata, așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, că menținerea arestării preventive se impune în continuare. În consecință, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.

Potrivit art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva încheierii din data de 17 mai 2004 pronunțată în dosarul nr. 3944/2004 al Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 mai 2004.