ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6829/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 489 din 7 septembrie 2004, Tribunalul Prahova a condamnat inculpatul I.A.F. – zis P., după cum urmează: - în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 109 C. pen., pentru fapta săvârșită la 5 iunie 2004, parte vătămată fiind S.R., prejudiciu 1.000.000 lei, la 4 ani închisoare. A mai dispus în baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

Conform art. 83 C. pen., Tribunalul Prahova a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1472 din 5 iunie 2003 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 30 iunie 2003, pedeapsă aplicată prin prezenta hotărâre, astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare. A aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., de la data împlinirii de către inculpat a vârstei de 18 ani. Conform art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 5 iunie 2004 la zi, precum și perioada de la 3 martie 2003 la 3 aprilie 2003 arest preventiv, în dosarul nr. 3666/2003 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1472 din 5 iunie 2003 a Judecătoriei Ploiești.

A luat act că părțile vătămate T.E.C. și S.R.A. nu se constituie părți civile în cadrul procesului penal, prejudiciile fiind recuperate în integralitate. De asemenea, inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2.000.000 lei. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că la 5 iunie 2004, inculpatul împreună cu alți 2 minori, în jurul orelor 16,00, prin întrebuințarea de amenințări, i-a deposedat pe minorii: T.E.C. de 2 brățări de argint în valoare de 350.000 lei și S.R.A. de un ceas de mână în valoare de 1.000.000 lei, prejudiciu ce a fost recuperat prin restituire. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat apel solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, față de neconcordanța dintre minută și sentință, iar pe fond reindividualizarea pedepsei întrucât era minor, a recunoscut și regretat faptele comise.

Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia nr. 439 din 11 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, menținându-i starea de arest. Instanța de apel, cu privire la motivul de apel privind neconcordanța hotărârii cu minuta, a constatat că într-adevăr prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova nr. 712/P/2004, inculpatul I.A.F. a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni de tâlhărie. Analizând cuprinsul minutei întocmită cu ocazia deliberării, instanța de apel a constatat că inculpatul a fost condamnat pentru cele două infracțiuni mai sus-menționate în timp ce în dispozitivul sentinței, din eroare, s-a trecut numai pentru o singură infracțiune de tâlhărie.

Așa încât, în concluzie instanța de apel a apreciat că este vorba de o eroare materială potrivit art. 195 C. proc. pen., care poate fi îndreptată de instanța de fond, fără trimiterea cauzei spre rejudecare așa cum s-a solicitat întrucât s-ar încălca principiul „non reformatio in pejus” prevăzut în dispozițiile art. 372 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul invocând aceleași motive ca în apel, respectiv a solicitat casarea deciziei atacate, trimiterea cauzei la instanța de fond, întrucât există neconcordanță între dispozitiv și considerentele sentinței fondului. A mai solicitat și redozarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia sub minimul special raportat la persoana sa și la circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor.

Recursul inculpatului este nefondat. Analizând actele dosarului se constată că în mod corect inculpatul I.A.F. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova nr. 712/P/2004 pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie. Instanța de fond, deși a analizat în mod corect în considerentele hotărârii situația de fapt și situația de drept pentru ambele fapte de tâlhărie săvârșite de inculpat, în dispozitiv a omis a se menționa pedeapsa pentru una din fapte, dar din cuprinsul acesteia rezultă fără echivoc că aplicând art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., Tribunalul Prahova a avut în vedere situația concursului de infracțiuni în speță, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

Însă acest aspect nu modifică cu nimic pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată drept consecință a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1472 din 5 iunie 2003 a Judecătoriei Ploiești. Înalta Curte constată că in stanța de apel, în mod corect a apreciat că neconcordanța între minută și dispozitivul hotărârii de la fond este o simplă eroare materială potrivit art. 195 C. proc. pen., ce poate fi îndreptată de prima instanță, întrucât pe situația de fapt s-au reținut în mod evident că inculpatul a săvârșit 2 fapte de tâlhărie asupra a două părți vătămate: T.E.C.

și S.R., dar în aceeași zi, 5 iunie 2004. Cât privește cea de-a doua critică a deciziei apelate, respectiv reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului care au fost complet și just apreciate, situația de fapt fiind corect reținută, iar încadrarea juridică dată faptelor este legală. Pericolul social ridicat al faptelor săvârșite (două tâlhării comise asupra a două părți vătămate, minori), precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului ce a mai săvârșit anterior și alte fapte de natură penală, justifică tratamentul sancționator aplicat și nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa. În conformitate cu prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Se va deduce din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă de la 3 martie 2003 la 3 aprilie 2003 și de la 5 iunie 2004 la 16 decembrie 2004. Recurentul, în baza art. 192 C. proc. pen., va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A.F. împotriva deciziei penale nr. 439 din 11 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 3 mai 2003 la 3 aprilie 2003 și de la 5 iunie 2004 la 16 decembrie 2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2004.