ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3579/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 80 din 11

februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. 334 C. proc.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 211 alin. (1) și (2)

lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., în art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c)

C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., faptă de tâlhărie din 18 noiembrie 2003,

parte vătămată P.C., și s-a dispus condamnarea inculpatului P.A.V. la 8 ani

închisoare.

În baza art. 7 din legea nr.

543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii pentru pedepsele de 3 ani și un an

închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 1325 din 21 mai 2002 a

Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare și grațiate prin sentința

penală nr. 964 din 18 aprilie 2003 a Judecătoriei Ploiești, s-au contopit

aceste pedepse și s-a dispus ca pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani să fie

executată de inculpat alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de

tâlhărie, având de executat în final 11 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

De asemenea, s-a menținut starea de

arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus arestarea

preventivă de la 20 noiembrie 2003, la 11 februarie 2004.

Prin aceeași hotărâre, în baza art.

211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 109 C. pen., faptă de tâlhărie din 18

noiembrie 2003, parte vătămată P.C., a fost condamnat inculpatul C.C.R. la 4

ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepselor de un an și 6 luni aplicată

prin sentința penală nr. 2311 din 18 septembrie 2003 a Judecătoriei Ploiești și

un an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 1588 din 16 iunie 2003 a

Judecătoriei Ploiești, ambele definitive prin neapelare, pe care le-a contopit,

dispunând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de un an și 6 luni

închisoare alături de cea aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie, astfel că

în final s-a dispus să execute 5 ani și 6 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.

De asemenea, s-a menținut starea de

arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus arestarea

preventivă a acestuia de la 20 noiembrie 2003, la 11 februarie 2004.

În latură civilă, s-a constatat că

prejudiciul a fost acoperit integral, iar partea vătămată nu s-a mai constituit

parte civilă.

În final, inculpatul P.A.V. a fost

obligat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei,

onorariu apărător din oficiu, iar inculpatul C.R.C. la 600.000 lei cu același

titlu.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

În seara zilei de 18 noiembrie 2003,

inculpații P.A.V. și C.C.R. s-au întâlnit întâmplător cu partea vătămată P.C.

pe care o cunoșteau din vedere.

Atât inculpații, cât și partea

vătămată consumaseră băuturi alcoolice și se aflau sub influența acestora.

Partea vătămată l-a confundat pe inculpatul C.C.R. cu o persoană numită A.

Chiar după plecarea inculpaților din

bar, în jurul orelor 20,00, aceștia au fost urmăriți de partea vătămată care

continua să-l apeleze pe inculpatul C.C.R. cu numele de A., cerându-i socoteală

pentru diverse fapte. Întrucât atitudinea insistentă a părții vătămate i-a

supărat pe inculpați, aceștia s-au hotărât să-i aplice o corecție fizică, scop

în care au urmărit-o pe partea vătămată ce se îndrepta spre domiciliul său, și

atunci când au ajuns într-o zonă slab luminată și pustie, s-au apropiat din

spate și au lovit-o cu pumnii și picioarele până au trântit-o la pământ.

În timpul agresiunii, partea

vătămată a căzut, iar inculpatul major P.A.V. i-a smuls din mână geanta pe care

aceasta o avea asupra sa, și în care se găseau un radiocasetofon marca

President și mai multe produse alimentare.

După aceasta, inculpații au fugit cu

geanta sustrasă și s-au deplasat în scara blocului în care locuiește C.C.R.,

unde au consumat produsele alimentare, după care au abandonat geanta, iar radiocasetofoul

a rămas la inculpatul minor, care l-a ascuns în apartamentul său, într-o mașină

de spălat, având intenția să-l valorifice ulterior.

Partea vătămată a reclamat fapta a

doua zi la Poliția din orașul Urlați, care i-a identificat pe făptuitori, aceștia

prezentându-se la poliție unde au recunoscut săvârșirea faptei și au restituit

radiocasetofonul părții vătămate.

A reținut instanța de fond că fapta

săvârșită de inculpați întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen. și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., fiind dovedită cu probele administrate în

cauză, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, procesul verbal de

cercetare la fața locului, procesul verbal de predare-primire a bunului

sustras, certificatul medico-legal și raportul de expertiză medico-legală,

declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților, care au recunoscut

săvârșirea faptei.

În privința inculpatului major

P.A.V., prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 37 lit. a) C.

pen., procedând la schimbarea încadrării juridice reținute prin rechizitoriu,

întrucât prin sentința penală nr. 1325/2002 a Judecătoriei Ploiești, definitivă

prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani

și 6 luni închisoare, iar ulterior prin sentința penală nr. 964 din 18 aprilie

2003 s-a descontopit pedeapsa rezultantă în componentele sale și s-au constatat

grațiate pedepsele de 3 ani și un an și 6 luni închisoare, dispunându-se ca în

total să se execute pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, infracțiunea dedusă

judecății fiind comisă înăuntrul termenului de 3 ani prevăzut de art. 7 din

Legea nr. 543/2002, astfel încât s-a dispus și revocarea beneficiului grațierii

pentru cele două pedepse pe care le-a contopit, dispunându-se executarea

rezultantei alături de pedeapsa aplicată în cauza de față.

De asemenea, în sarcina aceluiași

inculpat, s-a reținut și incidența prevederilor art. 75 lit. c) C. pen.,

întrucât în activitatea infracțională a atras pe minorul C.C.R.

În ceea ce-l privește pe inculpatul

minor, s-a reținut că acesta a fost condamnat la câte un an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.

208 – art. 209 lit. a), e) și g) și art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) și i)

și alin. (2) lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și

art. 99 C. pen., prin sentințele penale nr. 1558/2003 și 2311/2003 ale

Judecătoriei Ploiești, pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepselor, astfel încât reținând că inculpatul a comis noua faptă în perioada

termenului de încercare, în baza art. 110

1

, raportat la art. 83 C.

pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a executării acestor pedepse.

După contopirea acestora, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

s-a dispus ca pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare să fie

executată de inculpat alături de cea aplicată pentru fapta dedusă judecății.

Referitor la individualizarea

pedepselor au fost avute în vedere criteriile art. 72 C. pen., respectiv

limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea și împrejurările săvârșirii

faptei, gradul de pericol social concret și persoana inculpaților, care, nu se

află la prima încălcare a legii penale, au perseverat în comiterea de

infracțiuni, chiar și după ce instanțele anterioare au dovedit clemență față de

faptele săvârșite de aceștia.

Împotriva sentinței au declarat apel

inculpații P.A.V. și C.C.R., criticând hotărârea atacată pentru netemeinicie,

în sensul că instanța de fond nu a realizat o justă individualizare a

pedepselor aplicate, în sensul că sancțiunile primite sunt prea aspre în raport

de circumstanțele reale ale comiterii faptei (starea de beție involuntară) și

cele personale (au manifestat o atitudine sinceră, de recunoaștere).

Au solicitat admiterea apelurilor,

desființarea hotărârii și reducerea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 174 din 19

aprilie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția

pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs inculpatul P.A.V., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și, rejudecând, reducerea pedepsei.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului recurent, procedând la încadrarea

juridică corespunzătoare a faptei săvârșită de acesta.

De altfel, recurentul inculpat nici

nu contestă săvârșirea faptei, pe care a recunoscut-o, ci cuantumul ridicat al

pedepsei.

Cu privire la individualizarea

pedepsei, se constată că s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de

dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă pentru fapta

săvârșită, împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea (sub influența

băuturilor alcoolice, atitudinea părții vătămate), circumstanțele personale

(inculpatul este recidivist, are mai multe condamnări pentru infracțiuni de

același gen).

Așa încât, pedeapsa aplicată în

cauză recurentului inculpat de 8 ani închisoare, situată spre limita minimă

prevăzută de lege, este just individualizată și în măsură să contribuie la

atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Față de aceste considerente, urmează

ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.A.V. împotriva deciziei penale nr. 174 din 19 aprilie

2004  a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 20 noiembrie 2003

la 29 iunie 2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 iunie 2004.