ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3579/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 80 din 11 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., în art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., faptă de tâlhărie din 18 noiembrie 2003, parte vătămată P.C., și s-a dispus condamnarea inculpatului P.A.V. la 8 ani închisoare.

În baza art. 7 din legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii pentru pedepsele de 3 ani și un an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 1325 din 21 mai 2002 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare și grațiate prin sentința penală nr. 964 din 18 aprilie 2003 a Judecătoriei Ploiești, s-au contopit aceste pedepse și s-a dispus ca pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani să fie executată de inculpat alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie, având de executat în final 11 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

De asemenea, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus arestarea preventivă de la 20 noiembrie 2003, la 11 februarie 2004. Prin aceeași hotărâre, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 109 C. pen., faptă de tâlhărie din 18 noiembrie 2003, parte vătămată P.C., a fost condamnat inculpatul C.C.R. la 4 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepselor de un an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 2311 din 18 septembrie 2003 a Judecătoriei Ploiești și un an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 1588 din 16 iunie 2003 a Judecătoriei Ploiești, ambele definitive prin neapelare, pe care le-a contopit, dispunând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de un an și 6 luni închisoare alături de cea aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie, astfel că în final s-a dispus să execute 5 ani și 6 luni închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani. De asemenea, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus arestarea preventivă a acestuia de la 20 noiembrie 2003, la 11 februarie 2004. În latură civilă, s-a constatat că prejudiciul a fost acoperit integral, iar partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă.

În final, inculpatul P.A.V. a fost obligat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei, onorariu apărător din oficiu, iar inculpatul C.R.C. la 600.000 lei cu același titlu. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: În seara zilei de 18 noiembrie 2003, inculpații P.A.V. și C.C.R. s-au întâlnit întâmplător cu partea vătămată P.C. pe care o cunoșteau din vedere. Atât inculpații, cât și partea vătămată consumaseră băuturi alcoolice și se aflau sub influența acestora. Partea vătămată l-a confundat pe inculpatul C.C.R. cu o persoană numită A. Chiar după plecarea inculpaților din bar, în jurul orelor 20,00, aceștia au fost urmăriți de partea vătămată care continua să-l apeleze pe inculpatul C.C.R.

cu numele de A., cerându-i socoteală pentru diverse fapte. Întrucât atitudinea insistentă a părții vătămate i-a supărat pe inculpați, aceștia s-au hotărât să-i aplice o corecție fizică, scop în care au urmărit-o pe partea vătămată ce se îndrepta spre domiciliul său, și atunci când au ajuns într-o zonă slab luminată și pustie, s-au apropiat din spate și au lovit-o cu pumnii și picioarele până au trântit-o la pământ. În timpul agresiunii, partea vătămată a căzut, iar inculpatul major P.A.V. i-a smuls din mână geanta pe care aceasta o avea asupra sa, și în care se găseau un radiocasetofon marca President și mai multe produse alimentare. După aceasta, inculpații au fugit cu geanta sustrasă și s-au deplasat în scara blocului în care locuiește C.C.R., unde au consumat produsele alimentare, după care au abandonat geanta, iar radiocasetofoul a rămas la inculpatul minor, care l-a ascuns în apartamentul său, într-o mașină de spălat, având intenția să-l valorifice ulterior.

Partea vătămată a reclamat fapta a doua zi la Poliția din orașul Urlați, care i-a identificat pe făptuitori, aceștia prezentându-se la poliție unde au recunoscut săvârșirea faptei și au restituit radiocasetofonul părții vătămate. A reținut instanța de fond că fapta săvârșită de inculpați întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen. și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., fiind dovedită cu probele administrate în cauză, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de predare-primire a bunului sustras, certificatul medico-legal și raportul de expertiză medico-legală, declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților, care au recunoscut săvârșirea faptei.

În privința inculpatului major P.A.V., prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., procedând la schimbarea încadrării juridice reținute prin rechizitoriu, întrucât prin sentința penală nr. 1325/2002 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, iar ulterior prin sentința penală nr. 964 din 18 aprilie 2003 s-a descontopit pedeapsa rezultantă în componentele sale și s-au constatat grațiate pedepsele de 3 ani și un an și 6 luni închisoare, dispunându-se ca în total să se execute pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, infracțiunea dedusă judecății fiind comisă înăuntrul termenului de 3 ani prevăzut de art. 7 din Legea nr. 543/2002, astfel încât s-a dispus și revocarea beneficiului grațierii pentru cele două pedepse pe care le-a contopit, dispunându-se executarea rezultantei alături de pedeapsa aplicată în cauza de față.

De asemenea, în sarcina aceluiași inculpat, s-a reținut și incidența prevederilor art. 75 lit. c) C. pen., întrucât în activitatea infracțională a atras pe minorul C.C.R. În ceea ce-l privește pe inculpatul minor, s-a reținut că acesta a fost condamnat la câte un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a), e) și g) și art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) și alin. (2) lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 99 C. pen., prin sentințele penale nr. 1558/2003 și 2311/2003 ale Judecătoriei Ploiești, pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor, astfel încât reținând că inculpatul a comis noua faptă în perioada termenului de încercare, în baza art. 110 1 , raportat la art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a executării acestor pedepse.

După contopirea acestora, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare să fie executată de inculpat alături de cea aplicată pentru fapta dedusă judecății. Referitor la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol social concret și persoana inculpaților, care, nu se află la prima încălcare a legii penale, au perseverat în comiterea de infracțiuni, chiar și după ce instanțele anterioare au dovedit clemență față de faptele săvârșite de aceștia. Împotriva sentinței au declarat apel inculpații P.A.V.

și C.C.R., criticând hotărârea atacată pentru netemeinicie, în sensul că instanța de fond nu a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate, în sensul că sancțiunile primite sunt prea aspre în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei (starea de beție involuntară) și cele personale (au manifestat o atitudine sinceră, de recunoaștere). Au solicitat admiterea apelurilor, desființarea hotărârii și reducerea pedepselor. Prin decizia penală nr. 174 din 19 aprilie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.A.V., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, rejudecând, reducerea pedepsei.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului recurent, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșită de acesta. De altfel, recurentul inculpat nici nu contestă săvârșirea faptei, pe care a recunoscut-o, ci cuantumul ridicat al pedepsei. Cu privire la individualizarea pedepsei, se constată că s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă pentru fapta săvârșită, împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea (sub influența băuturilor alcoolice, atitudinea părții vătămate), circumstanțele personale (inculpatul este recidivist, are mai multe condamnări pentru infracțiuni de același gen).

Așa încât, pedeapsa aplicată în cauză recurentului inculpat de 8 ani închisoare, situată spre limita minimă prevăzută de lege, este just individualizată și în măsură să contribuie la atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat. În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A.V. împotriva deciziei penale nr. 174 din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 20 noiembrie 2003 la 29 iunie 2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2004.