ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6086/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2003, în dosarul nr. 9099/2003, Curtea de Apel Ploiești a dispus menținerea stării de arest a inculpatului S.C. luată în baza mandatului nr. 515 din 12 aprilie 2003, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova. Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. După declararea recursului, Curtea de Apel Ploiești prin decizia penală nr. 557 din 15 decembrie 2003, a respins apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 481 din 5 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Prahova, deducând prevenția de la 9 și 10 noiembrie 2000 și detenția preventivă începând cu data de 12 aprilie 2003, la zi.

Recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează să fie respins, ca atare. Inculpatul a fost condamnat în primă instanță prin sentința penală nr. 481 din 5 noiembrie 2003 a Tribunalului Prahova, în baza art. 174, cu art. 73 lit. b), art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., iar potrivit art. 83 C. pen., i s-a revocat pedeapsa de 6 luni închisoare ce-i fusese aplicată prin sentința penală nr. 1495 din 16 noiembrie 2001 a Judecătoriei Ploiești, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la art. 208 și art. 209 C. pen., arătându-se că, în final, inculpatul va executa 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 557 din 15 decembrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. Prin recursul declarat de inculpatul S.C., împotriva încheierii din 26 noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, nu a indicat motivele de recurs. Curtea, verificând încheierea recurată în raport de materialul probator administrat în cauză și din oficiu, constată că recursul declarat de inculpat este nefundat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului, de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, litera d a acestui articol, prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003 prevede că măsura arestării inculpatului, poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 C. proc. pen. și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Verificând actele dosarului, Curtea constată că dispozițiile procedurale privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale, prelungirea acestei măsuri în cursul judecății în fond și în apel, menținerea arestării preventive a acestuia, au fost respectate de instanțele competente.

Inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există suficiente temeiuri că lăsarea lui în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică (a săvârșit infracțiunea de omor calificat, dovedind o periculozitate socială deosebită). Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C., împotriva încheierii din 26 noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul la 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 decembrie 2003.