ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6086/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în

ședința publică din 26 noiembrie 2003, în dosarul nr. 9099/2003, Curtea de Apel

Ploiești a dispus menținerea stării de arest a inculpatului S.C. luată în baza

mandatului nr. 515 din 12 aprilie 2003, emis de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Prahova.

Împotriva acestei încheieri

inculpatul a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală.

După declararea recursului, Curtea

de Apel Ploiești prin decizia penală nr. 557 din 15 decembrie 2003, a respins

apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 481 din 5 noiembrie 2003

pronunțată de Tribunalul Prahova, deducând prevenția de la 9 și 10 noiembrie

2000 și detenția preventivă începând cu data de 12 aprilie 2003, la zi.

Recursul declarat de inculpat este

nefondat și urmează să fie respins, ca atare.

Inculpatul a fost condamnat în primă

instanță prin sentința penală nr. 481 din 5 noiembrie 2003 a Tribunalului

Prahova, în baza art. 174, cu art. 73 lit. b), art. 74 și art. 76 C. pen., la

pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a), b), d) și e) C. pen., iar potrivit art. 83 C. pen., i s-a revocat

pedeapsa de 6 luni închisoare ce-i fusese aplicată prin sentința penală nr.

1495 din 16 noiembrie 2001 a Judecătoriei Ploiești, pentru infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la art. 208 și art. 209 C. pen.,

arătându-se că, în final, inculpatul va executa 7 ani și 6 luni închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C.

pen.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 557 din 15 decembrie 2003, a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpat.

Prin recursul declarat de inculpatul

S.C., împotriva încheierii din 26 noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, nu

a indicat motivele de recurs.

Curtea, verificând încheierea

recurată în raport de materialul probator administrat în cauză și din oficiu,

constată că recursul declarat de inculpat este nefundat, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se

asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului, de la judecată, se poate lua față de acesta una din

măsurile preventive, litera d a acestui articol, prevăzând arestarea

preventivă.

Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003 prevede că măsura

arestării inculpatului, poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

în art. 143 C. proc. pen. și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care

legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii

sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa

în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Verificând actele dosarului, Curtea

constată că dispozițiile procedurale privind luarea măsurii arestării

preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale, prelungirea acestei

măsuri în cursul judecății în fond și în apel, menținerea arestării preventive

a acestuia, au fost respectate de instanțele competente.

Inculpatul a săvârșit o infracțiune

pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și

există suficiente temeiuri că lăsarea lui în libertate, prezintă pericol

concret pentru ordinea publică (a săvârșit infracțiunea de omor calificat,

dovedind o periculozitate socială deosebită).

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.C., împotriva încheierii din 26 noiembrie 2003 a

Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul la 700.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 decembrie 2003.