ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1801/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 25 februarie 2004, Curtea de Apel Ploiești, făcând aplicarea art. 160 b alin. (1), raportat la art. 300 1 alin. (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul M.N. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, neexistând motive pentru revocarea ei. Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarate recurs, pe care nu l-a motivat, în concluziile orale lăsând la aprecierea instanței soluționarea acestuia. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din același cod, iar infracțiunea săvârșită este sancționată cu pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe, că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Din actele dosarului rezultă că inculpatul M.N. a fost trimis în judecată și condamnat prin sentința penală nr. 17 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel Ploiești pentru judecarea apelului declarat de inculpați.

Totodată, se constată, că față de gravitatea infracțiunilor săvârșite cât și de împrejurarea că inculpatul este recidivist, în mod just, instanța de apel a reținut că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică. În consecință, recursul declarat de inculpatul M.N., împotriva încheierii din 25 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, nefiind fondat, va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N., împotriva încheierii din data de 25 februarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 2246/2003 al Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2004.