ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4028/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 28 mai 2004,

Curtea de Apel Ploiești, investită cu judecarea apelurilor declarate, printre

alții, de inculpații T.I.S. și M.M. împotriva sentinței penale nr. 17 din 28

ianuarie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, a dispus, printre altele, menținerea

stării de arest a apelanților: T.I.S. și M.M.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că împotriva inculpaților a intervenit o sentință de

condamnare a acestora la pedepse privative de libertate de 15 ani închisoare

fiecare și că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive

a apelanților inculpați subzistă, deci este necesară menținerea lor în stare de

arest preventiv și în cursul judecării apelurilor.

În termenul legal, inculpații au

declarat recursuri împotriva încheierii menționate, motivele invocate, în

esență, de ambii inculpați, fiind nevinovăția lor în săvârșirea faptelor și

lipsa, deci a pericolului social al persoanei lor, situație care, în opinia

recurenților, impune lăsarea lor în stare de libertate.

Recursurile declarate de inculpați

nu sunt fondate.

Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc.

pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o

infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ

cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor

în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Prin sentința penală nr. 17 din 28

ianuarie 2003, Tribunalul Dâmbovița a condamnat printre alții, pe inculpatul

M.M. la două pedepse de câte 15 ani închisoare, pentru două infracțiuni de

tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și f) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) din același cod și pe inculpatul T.I.S., la două pedepse

de câte 15 ani închisoare, pentru două infracțiuni de tâlhărie, și acest din

urmă inculpat fiind recidivist în condițiile prevăzut de art. 37 lit. b) C.

pen.

În cursul judecării apelurilor

declarate împotriva sentinței, la termenul de judecată 28 mai 2004, în

conformitate cu dispozițiile art. 300

2

, raportat la art. 160

b

C.

proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților,

reținându-se că aceștia au fost condamnați în primă instanță, la pedepse

privative de libertate pentru infracțiuni de pericol social grav, ambii sunt

recidiviști și că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea

respectivei măsuri.

Referitor la motivele de recurs

invocate, este de observat că acestea privesc fondul cauzei și nu relevă

temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.

Verificând, din oficiu, temeinicia

și legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport de gradul de

pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și de

necesitatea de a se asigura desfășurarea cu celeritate a procesului penal,

există, în continuare, temeiuri ce justifică menținerea lor în stare de arest

preventiv.

Pentru considerentele arătate,

recursurile declarate de inculpați urmează să fie respinse.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

inculpații recurenți vor fi obligați să plătească cheltuielile judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații T.I.S. și M.M. împotriva încheierii din 28 mai 2004

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosar nr. 2246/2003.

Obligă pe recurenții inculpați la

plata sumei de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi

28 iulie 2004.