ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4000/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 9 iulie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, investită cu judecarea apelurilor declarate, printre alții, de inculpații B.I. și B.R. împotriva sentinței penale nr. 633 din 12 mai 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 4968/2003, a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a apelanților-inculpați B.I. și B.R. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că împotriva inculpaților a intervenit o sentință de condamnare a acestora la pedepse privative de libertate între 4 ani închisoare și 9 ani închisoare și că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a apelanților-inculpați subzistă, deci, este necesară menținerea lor în stare de arest preventiv și în cursul judecării apelurilor.

În termenul legal, inculpații au declarat recursuri împotriva încheierii menționate, motivele invocate, în esență de ambii inculpați, fiind nelegala dispunere a menținerii lor în stare de arest și lipsa pericolului social al persoanei lor, situație care, în opinia recurenților, impune lăsarea în libertate. Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate. Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Prin sentința penală nr. 633 din 12 mai 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 4968/2003, inculpații, printre alții, au fost condamnați B.I. la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen. și B.R., la 9 ani închisoare, pentru aceeași infracțiune. În cursul judecării apelurilor declarate împotriva sentinței, la termenul de judecată din 9 iulie 2004, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 , raportat la art. 160 b C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, reținându-se că aceștia au fost condamnați la pedepse privative de libertate și că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea respectivei măsuri.

Referitor la motivele de recurs invocate, este de observat că acestea privesc fondul cauzei și nu relevă temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării preventive. Verificând, din oficiu, temeinicia și legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport de gradul de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpaților și de necesitatea de a asigura desfășurarea cu celeritate a procesului penal, există, în continuare, temeiuri care justifică menținerea lor în stare de arest preventiv. Pentru considerentele arătate, recursurile declarate de inculpați urmează să fie respinse. Conform art. 192 C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.I. și B.R. împotriva încheierii pronunțată în data de 9 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 2443/2003. Obligă pe recurenți să plătească statului câte 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iulie 2004.