ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4750/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 iulie

2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și familie, investită cu soluționarea apelurilor declarate de

inculpați împotriva sentinței penale nr. 527 din 8 aprilie 2005 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, a dispus, printre altele, menținerea stării de

arest a apelanților inculpați V.C.G. și V.I.

Verificând legalitatea

măsurii arestării preventive a celor doi apelanți inculpați, în conformitate cu

prevederile art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., Curtea a constatat

că, în raport de gravitatea faptelor comise și persoana acestora, măsura a fost

luată cu respectarea dispozițiilor legale, fiind necesară menținerea stării de

arest și în timpul judecării apelurilor, pentru buna desfășurare a procesului.

Împotriva încheierii a

declarat recurs inculpatul V.C.G. care a solicitat casarea hotărârii, revocarea

arestării preventive și punerea sa de îndată în libertate deoarece nu se

justifică menținerea acestei măsuri.

Înalta Curte, examinând

încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în

raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat.

Art. 148 lit. h) C. proc.

pen., prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o

infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ

cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există

probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică.

Prin sentința penală nr. 527

din 8 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

printre alții inculpatul V.C.G. a fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și a fost achitat pentru

infracțiunea prevăzută de art. 323, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în

baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen.

În cursul judecării

apelurilor declarate de inculpați, în mod just Curtea a menținut starea de

arest preventiv a recurentului prin încheierea atacată, la termenul din 14

iulie 2005, în conformitate cu dispozițiile art. 300

2

raportat la

art. 160

b

C. proc. pen., deoarece acesta a fost condamnat de prima

instanță, la 7 ani închisoare, pentru complicitate la tâlhărie și nu s-au

schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

În raport de gradul ridicat

de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului V.C.G. de

către instanța de fond și de necesitatea desfășurării în continuare, în bune

condiții a procesului, Curtea a apreciat corect că există în continuare

temeiuri care justifică menținerea în stare de arest preventiv a acestuia.

În consecință recursul

declarat de inculpat urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul V.C.G. împotriva încheierii din 14 iulie 2005 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

familie, pronunțată în dosarul nr. 1575/M/2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care, suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 august 2005.