ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3847/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, investită cu soluționarea apelurilor declarate de inculpați împotriva sentinței penale nr. 527 din 8 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a apelanților inculpați V.C.G. și V.I.

Verificând legalitatea măsurii arestării preventive a celor doi apelanți inculpați, în conformitate cu prevederile art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., Curtea a constatat că, în raport de gravitatea faptelor comise și persoana acestora, măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, fiind necesară menținerea stării de arest și în timpul judecării apelurilor, pentru buna desfășurare a procesului.

Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul V.C.G. care a solicitat casarea hotărârii, revocarea arestării preventive și punerea sa de îndată în libertate deoarece nu se justifică menținerea acestei măsuri.

Înalta Curte, examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat.

Art. 148 lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Prin sentința penală nr. 527 din 8 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, printre alții inculpatul V.C.G. a fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 323, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În cursul judecării apelurilor declarate de inculpați, în mod just Curtea a menținut starea de arest preventiv a recurentului prin încheierea atacată, la termenul din 26 mai 2005, în conformitate cu dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., deoarece acesta a fost condamnat de prima instanță, la 7 ani închisoare, pentru complicitate la tâlhărie și nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

În raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului V.C.G. de către instanța de fond și de necesitatea desfășurării în continuare, în bune condiții a procesului, Curtea a apreciat corect că există în continuare temeiuri care justifică menținerea în stare de arest preventiv a acestuia.

În consecință recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C.G. împotriva încheierii din 26 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, în dosar nr. 1575/2005.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 iunie 2005.