ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4819/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brăila, prin sentința penală nr. 87 din 10 martie 2003, a admis în parte contestația la executare formulată de condamnatul T.M., privind pedeapsa de 14 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 303 din 9 noiembrie 1999, pronunțată de Tribunalul Brăila, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, a înlăturat sporul de 2 ani și 2 luni închisoare și în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiată pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată contestatorului pentru infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen.

Recontopindu-se pedepsele aplicate pentru infracțiunile rămase în concurs, a dispus ca petiționarul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, în total urmând să execute pedeapsa de 14 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Totodată, s-a dispus anularea vechiului mandat de executare a pedepsei și emiterea unui nou mandat corespunzător hotărârii pronunțate. S-a reținut că, prin sentința penală nr. 303 din 9 noiembrie 1999 a Tribunalului Brăila (definitivă prin decizia penală nr. 2997 din 27 iunie 2000 a Curții supreme de Justiție), s-a aplicat contestatorului T.M.

pedeapsa rezultantă de 14 ani și 2 luni închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea în cursul lunilor decembrie 1998 – ianuarie 1999 a mai multor fapte de furt calificat și o faptă de distrugere cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (3), cu referire la art. 218 C. pen. S-a mai reținut că cererea acestuia de schimbarea a încadrării juridice a faptei de distrugere, cu consecința modificării pedepsei, nu poate fi primită întrucât O.U.G. nr. 207/2000 nu a dezincriminat fapta comisă și nici nu a prevăzut pentru această faptă o pedeapsă mai mică, ci a stabilit că prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă mai mare de 1.000.000.000 lei, fapt ce nu duce la aplicarea art. 15 C. pen.

În sfârșit s-a apreciat că, sunt incidente în cauză, în ce privește pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. 2 C. pen. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 310/ A din 28 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul contestatorului. Declarând recurs, contestatorul a solicitat reducerea pedepsei și înlăturarea sporului de 2 ani închisoare. Recursul este nefondat. Schimbarea încadrării juridice a faptei și aplicarea unei pedepse mai ușoare nu se poate realiza pe calea contestației la executare, pentru că s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale definitive, contestatorul având la îndemână, în sensul celor solicitate, calea recursului în anulare.

Cum hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, iar alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul va fi respins ca nefondat. Contestatorul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat în care se va include și onorariul avocatului din oficiu, sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 310/ A din 28 mai 2003 a Curții de Apel Galați. Obligă condamnatul la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2003.