ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4819/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Brăila, prin sentința penală

nr. 87 din 10 martie 2003, a admis în parte contestația la executare formulată

de condamnatul T.M., privind pedeapsa de 14 ani și 2 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 303 din 9 noiembrie 1999, pronunțată de Tribunalul

Brăila, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, a înlăturat

sporul de 2 ani și 2 luni închisoare și în temeiul art. 1 din Legea nr.

543/2002, a constatat grațiată pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată

contestatorului pentru infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) și

art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen.

Recontopindu-se pedepsele aplicate

pentru infracțiunile rămase în concurs, a dispus ca petiționarul să execute

pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare la care a adăugat un spor de 2 ani

închisoare, în total urmând să execute pedeapsa de 14 ani închisoare și 5 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen.

Totodată, s-a dispus anularea

vechiului mandat de executare a pedepsei și emiterea unui nou mandat

corespunzător hotărârii pronunțate.

S-a reținut că, prin sentința penală

nr. 303 din 9 noiembrie 1999 a Tribunalului Brăila (definitivă prin decizia

penală nr. 2997 din 27 iunie 2000 a Curții supreme de Justiție), s-a aplicat

contestatorului T.M. pedeapsa rezultantă de 14 ani și 2 luni închisoare și 5

ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea în cursul lunilor decembrie

1998 – ianuarie 1999 a mai multor fapte de furt calificat și o faptă de

distrugere cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 217 alin. (1) și

(3), cu referire la art. 218 C. pen. S-a mai reținut că cererea acestuia de

schimbarea a încadrării juridice a faptei de distrugere, cu consecința

modificării pedepsei, nu poate fi primită întrucât O.U.G. nr. 207/2000 nu a dezincriminat

fapta comisă și nici nu a prevăzut pentru această faptă o pedeapsă mai mică, ci

a stabilit că prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă mai mare

de 1.000.000.000 lei, fapt ce nu duce la aplicarea art. 15 C. pen.

În sfârșit s-a apreciat că, sunt

incidente în cauză, în ce privește pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit.

2 C. pen.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 310/ A din 28 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul

contestatorului.

Declarând recurs, contestatorul a

solicitat reducerea pedepsei și înlăturarea sporului de 2 ani închisoare.

Recursul este nefondat.

Schimbarea încadrării juridice a

faptei și aplicarea unei pedepse mai ușoare nu se poate realiza pe calea

contestației la executare, pentru că s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat

a hotărârii penale definitive, contestatorul având la îndemână, în sensul celor

solicitate, calea recursului în anulare.

Cum hotărârile pronunțate sunt

legale și temeinice, iar alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din

oficiu nu s-au constatat, recursul va fi respins ca nefondat.

Contestatorul recurent va fi obligat

la cheltuieli judiciare către stat în care se va include și onorariul avocatului

din oficiu, sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul T.M. împotriva deciziei penale nr.

310/ A din 28 mai 2003 a Curții de Apel Galați.

Obligă condamnatul la plata sumei de

700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei

reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 octombrie 2003.