ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4852/2003

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 358 din 10

aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul București a fost admisă cererea de

contopire a pedepselor formulată de condamnatul M.M.F.

S-a constatat ca fiind concurente

infracțiunile, pentru care cel în cauză a fost condamnat prin sentința penală nr.

1080/1998 a Judecătoriei sector 3, definitivă prin neapelare și sentința penală

nr. 432/2000 a Tribunalului București, definitivă prin decizia nr. 1136 din 1

martie 2002 a Curții Supreme de Justiție.

Au fost descontopite și repuse în

individualitatea lor pedepsele de 11 ani închisoare, 14 ani închisoare, 14 ani

închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare și 2 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., au fost contopite aceste pedepse și cu pedeapsa de 2 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală 1080/1998 a Judecătoriei sector 3

București, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14

ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, deci în final 15

ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen., iar în baza art. 65 C. pen., s-a interzis pe timp de 5 ani după

executarea pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

Au fost deduse din pedeapsă

perioadele executate ca urmare a celor două hotărâri penale.

S-a dispus anularea vechilor mandate

de executare și emiterea unui nou mandat de executare.

S-a motivat că sporul aplicat este

justificat în raport de numărul mare al infracțiunilor de furt calificat și de

gravitatea acestora.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul, solicitând înlăturarea sporului de un an închisoare.

Prin decizia penală nr. 320 din 2

iunie 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, apelul declarat

de condamnatul M.M.F., reținând că sporul aplicat de prima instanță se

justifică în raport de pedepsele contopite.

În termen legal, împotriva

hotărârilor, de mai sus, a declarat recurs condamnatul care, prin motivele

scrise, cât și oral, a solicitat înlăturarea sporului de un an închisoare

aplicat.

Critica va fi examinată în raport de

prevederile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.,

constatându-se că instanțele au făcut o corectă aplicare a legii, inclusiv în

privința sporului aplicat.

Astfel, la cererea condamnatului au fost

contopite mai multe pedepse aplicate prin hotărâri definitive, pentru fapte

concurente.

Printre numeroasele pedepse

contopite, figurează și două pedepse de câte 14 ani închisoare, situație în

care în mod corect instanțele au reținut, că sporul de un an închisoare este pe

deplin justificat.

Pe de altă parte, în cauză au fost

respectate și prevederile art. 34 alin. (2) C. pen., dispoziții potrivit cărora

pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni nu poate depăși totalul

pedepselor stabilite de instanță, pentru infracțiunile concurente.

Așadar, neexistând motive care să

justifice înlăturarea sporului, nu există motive nici pentru admiterea

recursului, recurs, care în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., se va respinge ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul M.M.F., împotriva deciziei penale nr. 320 din 2 iunie 2003 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 octombrie 2003.