ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4852/2003

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 358 din 10 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul București a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul M.M.F. S-a constatat ca fiind concurente infracțiunile, pentru care cel în cauză a fost condamnat prin sentința penală nr. 1080/1998 a Judecătoriei sector 3, definitivă prin neapelare și sentința penală nr. 432/2000 a Tribunalului București, definitivă prin decizia nr. 1136 din 1 martie 2002 a Curții Supreme de Justiție. Au fost descontopite și repuse în individualitatea lor pedepsele de 11 ani închisoare, 14 ani închisoare, 14 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare și 2 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite aceste pedepse și cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 1080/1998 a Judecătoriei sector 3 București, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, deci în final 15 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., iar în baza art. 65 C. pen., s-a interzis pe timp de 5 ani după executarea pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Au fost deduse din pedeapsă perioadele executate ca urmare a celor două hotărâri penale. S-a dispus anularea vechilor mandate de executare și emiterea unui nou mandat de executare.

S-a motivat că sporul aplicat este justificat în raport de numărul mare al infracțiunilor de furt calificat și de gravitatea acestora. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând înlăturarea sporului de un an închisoare. Prin decizia penală nr. 320 din 2 iunie 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, apelul declarat de condamnatul M.M.F., reținând că sporul aplicat de prima instanță se justifică în raport de pedepsele contopite. În termen legal, împotriva hotărârilor, de mai sus, a declarat recurs condamnatul care, prin motivele scrise, cât și oral, a solicitat înlăturarea sporului de un an închisoare aplicat. Critica va fi examinată în raport de prevederile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc.

pen., constatându-se că instanțele au făcut o corectă aplicare a legii, inclusiv în privința sporului aplicat. Astfel, la cererea condamnatului au fost contopite mai multe pedepse aplicate prin hotărâri definitive, pentru fapte concurente. Printre numeroasele pedepse contopite, figurează și două pedepse de câte 14 ani închisoare, situație în care în mod corect instanțele au reținut, că sporul de un an închisoare este pe deplin justificat. Pe de altă parte, în cauză au fost respectate și prevederile art. 34 alin. (2) C. pen., dispoziții potrivit cărora pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni nu poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanță, pentru infracțiunile concurente.

Așadar, neexistând motive care să justifice înlăturarea sporului, nu există motive nici pentru admiterea recursului, recurs, care în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul M.M.F., împotriva deciziei penale nr. 320 din 2 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2003.