ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1470/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele. Prin sentința penală nr. 1033 din 7 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins, ca nefondată cererea formulată de condamnatul p.e., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 1690 din 8 iulie 2002 s-a dispus declinarea competenței privind contopirea pedepselor, formulate de condamnatul P.E., în favoarea Tribunalului București. S-a mai reținut, conform art. 449 C. proc. pen., raportat la art. 42 C. proc. pen., că sentința penală nr. 30/1996 este dată de Judecătoria Mangalia, definitivă prin decizia penală nr. 3192/2001 a Curții Supreme de Justiție.

Acest dosar a fost judecat, în primă instanță de Tribunalul București, sentința penală nr. 182/2000 deci ultimul dosar fiind de competența Tribunalului București. Tribunalul București, secția I penală, a constatat că infracțiunile nu erau concurente, potrivit art. 33 și art. 34 C. pen., ci l-a produs contopirea ca efect al art. 37 lit. a) C. pen., în cauză cererea a format dosarul nr. 2869/1998, sentința penală nr. 183/2000 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Cererea de contopire a fost respinsă, ca nefondată, cu obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, solicitând contopirea pedepselor stabilite prin sentința penală nr. 30/1996 și sentința penală nr. 183/2000.

Prin decizia penală nr. 832/ A din 13 decembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul reiterând același motiv, ca în apel, necesitatea contopirii pedepselor. Recursul este nefondat. Din actele depuse în cauză, se constată că s-a emis mandatul de executare nr. 36 din 13 martie 1997 pentru aplicarea sentinței penale nr. 30/1996 a Judecătoriei Mangalia, pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) și e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a mai depus și sentința penală nr. 30/1996 dosar nr. 38/1996, definitivă prin decizia nr. 3 din 9 ianuarie 1997; sentința penală nr. 183/2000 dosar nr. 2869/1998 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3172/2001 a Curții Supreme de Justiție.

Prin sentința penală nr. 183 din 20 martie 2000 s-a dispus revocarea, în baza art. 61 C. pen., liberării condiționate pentru restul de 2 ani și 3 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 30/1996, a cărei contopire se solicită. Prin această sentință s-a dispus contopirea acestui rest în pedeapsa de 17 ani închisoare, redusă la 15 ani închisoare prin decizia penală a Curții Supreme de Justiție. Or, pentru pedeapsa de 4 ani, respectiv restul neexecutat, aplicată prin sentința penală nr. 30/1996 a operat contopirea pedepselor în pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare pentru care s-a emis un singur mandat de executare. Ca atare, cum cea de-a doua faptă a fost comisă de condamnat după liberarea condiționată, contopirea făcându-se potrivit prevederilor art. 37 lit. a) C. pen.

și nu potrivit prevederilor art. 33 – art. 34 C. pen. Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de condamnat. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.E. împotriva deciziei penale nr. 832/ A din 13 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 750.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2003.