ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4067/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 951 din 21

octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost

admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul B.F. și au

fost contopite pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 453 din 16 aprilie

1999 a Judecătoriei sectorului 4 București, nr. 395 din 15 aprilie 1999 a

Judecătoriei sectorului 3 București, nr. 748 din 9 septembrie 1999 a

Judecătoriei sectorului 3 București, nr. 1508 din 26 septembrie 2000 a

Judecătoriei sectorului 1 București, nr. 1411 din 7 decembrie 2000 a

Judecătoriei sectorului 3 București, nr. 885 din 8 iunie 2001 a aceleiași

instanțe, nr. 113 din 15 februarie 2001 a Tribunalului București, secția I

penală, stabilindu-se ca în final condamnatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare, urmând a executa

10 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa de un an închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 1204 din 15 februarie 2001 a Tribunalului București,

secția I penală, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării

pedepsei dispusă prin sentința penală nr. 885/2001 a Judecătoriei sectorului 3

București, condamnatul urmând să execute în final pedeapsa de 11 ani

închisoare.

Conform art. 36 alin. (3) C. pen.,

s-a scăzut din durata pedepsei perioada deja executată de la 28 octombrie 1999

la 14 mai 1997, de la 16 decembrie 1998 la 24 februarie 1999 și de la 22

ianuarie 2000 la zi.

A fost anulat mandatul de executare

a pedepsei nr. 315 din 23 februarie 2001 emis de Judecătoria sectorului 5 București,

nr. 2196 din 5 februarie 2001, nr. 1861 din 11 iulie 2001 emis de Judecătoria

sectorului 3 București și nr. 142 din 4 iulie 2002 emis de Tribunalul

București, secția I penală și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executarea

pedepsei.

Pentru a pronunța această sentință

instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul a fost condamnat prin mai

multe hotărâri judecătorești la diferite pedepse pentru fapte concurente,

impunându-se contopirea pedepselor conform art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 113 din 3 martie 2003, a admis apelul formulat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte sentința

atacată și în fond: a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 3 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 230 din 24 ianuarie 2001 a

Judecătoriei sectorului 5 București, în pedepsele componente de un an și 10

luni, aplicate prin sentința penală 395 din 15 aprilie 1999 a Judecătoriei

sectorului 3 București, de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 748

din 9 septembrie 1999 a Judecătoriei sectorului 3 București și de 2 ani și 6

luni închisoare, aplicată prin sentința penală 1508/2000 a Judecătoriei

sectorului 1 București, compusă din 1 an și 6 luni închisoare și un an

închisoare, urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei

de un an închisoare dispusă prin sentința penală 204 din 25 octombrie 1996 a

Judecătoriei sector 1 București și a fost înlăturat sporul de 3 luni

închisoare. A fost menținută suspendarea condiționată a executării pedepsei de

un an închisoare, aplicată prin sentința penală 1204 din 25 octombrie 1996 a

Judecătoriei sectorului 1 București.

În baza art. 36 alin. (1), art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de un an și 10

luni închisoare, aplicate prin sentința penală 453/1999 a Judecătoriei

sectorului 4 București, cu aplicarea art. 83 C. pen., pentru pedeapsa de un an

închisoare aplicată prin sentința penală 1204/1996 a Judecătoriei sector 1

București, un an închisoare aplicată prin sentința penală 395/1999 a

Judecătoriei sectorului 3 București, cu aplicarea art. 83 C. pen., pentru

pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală 1204/1996 a Judecătoriei

sector 1 București; 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 748 din 9

septembrie 1999 a Judecătoriei sectorului 3 București, cu aplicarea art. 83

pentru pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală 1204/1996 a

Judecătoriei sector 1 București; 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin

sentința penală 1508 din 26 septembrie 2000 a Judecătoriei sector 1 București,

cu aplicarea art. 83 pentru pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin

sentința penală 1204/1996; 3 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală 1411 din 7 decembrie 2000 a Judecătoriei sector 3 București, cu

aplicarea art. 83 C. pen., pentru pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin

sentința penală 1204/1996, pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală 885/2001 a Judecătoriei sector 3, cu aplicarea art. 83 C. pen., pentru

pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală 1204/1996 a

Judecătoriei sector 1 și pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală 113/2001 a Tribunalului București, secția I penală, cu aplicarea art. 83

C. pen., pentru pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală

1204/1996 a Judecătoriei sectorului 1 București, astfel condamnatul execută

pedeapsa de 9 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, în final acesta

urmând a executa 11 ani închisoare.

Conform art. 36 alin. (3) C. pen., a

fost scăzută din pedeapsă perioada deja executată de la 28 octombrie 1996 la 14

mai 1997; de la 6 decembrie 1998 la 24 februarie 1999 și de la 22 ianuarie 2000

la zi, menținându-se starea de arest a condamnatului.

Totodată, a fost menținută măsura de

siguranță a confiscării speciale dispusă prin sentința penală nr. 113/2001 a

Tribunalului București.

Prin aceeași decizie a fost respins

apelul formulat de condamnat.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a reținut că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală sub

aspectul aplicării art. 83 C. pen., adăugat la pedeapsa rezultantă, iar în ceea

ce privește aplicarea art. 36 alin. (3) C. pen., s-a stabilit că a fost greșită

computarea arestării preventive a petentului, condamnat (trebuia computată

arestarea de la 6 decembrie 1998 și nu de la 16 decembrie 1998, cum greșit a

dispus prima instanță).

Împotriva acestei decizii

condamnatul a formulat recurs prin care a reiterat motivul de la apel,

solicitând înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 36 C. pen., „dacă

infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune

concurentă se aplică dispozițiile art. 34 și art. 35 C. pen., iar conform art.

34 lit. b) din același cod” când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se

aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special,

iar când acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5

ani.

Instanța de apel a procedat corect,

după repunerea pedepselor anterioare în individualitatea lor le-a contopit în

pedeapsa cea mai grea (după aplicarea art. 83 C. pen., în raport de pedeapsa de

un an închisoare, aplicată prin sentința penală 1204 din 25 octombrie 1996 a

Judecătoriei sectorului 1 București, la care, conform art. 34 lit. b) C. pen.,

a aplicat un spor de numai 2 ani închisoare.

Aplicarea acestui spor de pedeapsă

este justificat în raport de numărul mare de infracțiuni săvârșite, toate

pentru fapte de același gen (art. 208 și art. 209 C. pen.) și de potențialul

criminogen ridicat al condamnatului, motiv pentru care recursul declarat de

petent, în sensul înlăturării sporului de pedeapsă de 2 ani închisoare, nu este

fondat și va fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, condamnatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul condamnat B.F. împotriva deciziei penale nr. 113 din 3

martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe condamnat la plata sumei

de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 septembrie 2003.